ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4400/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 14 iunie 2005

reclamanții I.L.N., I.V.I., C.E. și B.M. au contestat dispoziția nr. 3949 din

24 februarie 2005 emisă de Primarul General în baza Legii nr. 10/2001 prin care

li s-a respins notificarea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul

situat în București.

Prin sentința civilă nr. 631 din 23

mai 2006 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins cererea

reclamanților ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că actul de proprietate al autorilor reclamanților, o hotărâre

judecătorească ce ține loc de act de vânzare-cumpărare, nu poartă elementele

specifice de autentificare (legalizare, ștampila instanței, etc.).

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții, aceștia depunând la dosar înscrisuri, inclusiv

hotărârea la care face referire instanța de fond, în copie, eliberată de

Direcția Municipiului București a Arhivelor Naționale.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 700 din 26 septembrie 2008 a admis apelul

formulat de reclamanții B.M., I.L.N., I.V.I. și C.E. împotriva sentinței civile

nr. 631 din 23 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a

civilă: a schimbat sentința; a admis contestația formulată de reclamanți; a

anulat dispoziția nr. 3949 din 24 februarie 2005 emisă de Primarul General al

Municipiului București; a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii

în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 397 mp, situat în sector

6.

A obligat pârâtul Municipiul

București să trimită dosarul la Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a decide astfel, curtea de

apel a reținut, în esență, următoarele:

Imobilul situat în București, teren

în suprafață de 397 mp, a fost preluat de stat într-o manieră ce nu a fost

precizată în cauză de niciuna dintre părțile din proces, însă instanța prezumă

că a fost preluat de stat în mod abuziv deoarece: în prezent terenul este în

totalitate sistematizat (construcții de locuințe și anexe); o suprafață de

teren similară, la o adresă învecinată a fost preluată în proprietatea statului

prin Decretul nr. 155 din 2 iunie 1970, astfel cum reține Tribunalul București

prin sentința civilă nr. 101 din 24 ianuarie 2006.

Terenul în litigiu a aparținut

numiților I.A. și I.P. în proprietate în baza deciziei civile nr. 1943 din 31

iulie 1939 pronunțată de Tribunalul Capitalei Colegiul I.

Reclamanții sunt moștenitorii

proprietarilor menționați conform certificatului de moștenitor nr. 29 din 15

martie 2004.

Conform expertizei efectuate în

cauză terenul în litigiu este ocupat în întregime de construcții (blocuri, alei

pietonale etc.), astfel că nu poate fi restituit în natură.

Conform art. 1 alin. (2), art. 4

alin. (2) și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt persoane

îndreptățite la despăgubiri în baza legii menționate.

În baza art. 26 din Legea nr.

10/2001 Municipiul București a fost obligat să propună acordarea de măsuri

reparatorii în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv (în situațiile în care

măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana

îndreptățită) și să trimită dosarul cuprinzând propunerea sa în baza art. 16

alin. (2) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII la Secretariatul Comisiei Centrale

Pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva acestei din urmă decizii a

declarat recurs Municipiul București prin Primarul General invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de nelegalitate

recurentul a susținut că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane

îndreptățite la restituirea imobilului în litigiu și nici nu și-au dovedit

dreptul de proprietate, cum corect a reținut prima instanță.

Decizia civilă nr. 1943 din 31 iulie

1939 pronunțată de Tribunalul Capitalei, Colegiul 1, nu poate constitui titlu

de proprietate în favoarea reclamanților întrucât nu poartă elementele

specifice de autentificare, nu conține ștampila instanței ori legalizarea

acesteia.

Față de cele expuse recurentul a

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond, menținerea

sentinței instanței de fond.

Examinând decizia atacată în raport

de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed:

Dovada calității de succesori în

drepturi a reclamanților a fost făcută cu certificatul de moștenitor nr. 29 din

15 martie 2004, emis de Biroul Notarial F.S.

Și cel de-al doilea motiv de recurs

este nefondat.

Potrivit art. 22 (în prezent art.

23) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, actele doveditoare

ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care

atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare, odată cu

aceasta.

Deoarece textul citat nu conține

prevederi speciale în privința dreptului de proprietate al persoanei

îndreptățite asupra imobilelor solicitate și, eventual, al calității sale de

moștenitor al fostului ori adevăratului proprietar, în materia reglementată de

Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele din

domeniul acțiunii în revendicare imobiliară.

Prin titluri, ca probă a

proprietății, se înțeleg nu numai titlurile translative cum ar fi vânzarea,

schimbul, donația, etc., ce creează un drept de proprietate, ci și cele

declarative cum ar fi sentințele judecătorești care consfințesc un drept

anterior.

În speță, decizia civilă nr. 1943

din 31 iulie 1959 pronunțată de Tribunalul Capitalei, Colegiul I, confirmă

legalitatea dobândirii dreptului de proprietate al antecesorilor reclamanților

asupra terenului în suprafață de 397 mp, situat în București.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul

Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 700 din 26

septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Municipiul București prin primar general împotriva deciziei

nr. 700 din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

2 aprilie 2009

.