ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4400/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 14 iunie 2005 reclamanții I.L.N., I.V.I., C.E. și B.M. au contestat dispoziția nr. 3949 din 24 februarie 2005 emisă de Primarul General în baza Legii nr. 10/2001 prin care li s-a respins notificarea privind acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București. Prin sentința civilă nr. 631 din 23 mai 2006 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins cererea reclamanților ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că actul de proprietate al autorilor reclamanților, o hotărâre judecătorească ce ține loc de act de vânzare-cumpărare, nu poartă elementele specifice de autentificare (legalizare, ștampila instanței, etc.).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, aceștia depunând la dosar înscrisuri, inclusiv hotărârea la care face referire instanța de fond, în copie, eliberată de Direcția Municipiului București a Arhivelor Naționale. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 700 din 26 septembrie 2008 a admis apelul formulat de reclamanții B.M., I.L.N., I.V.I. și C.E. împotriva sentinței civile nr. 631 din 23 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă: a schimbat sentința; a admis contestația formulată de reclamanți; a anulat dispoziția nr. 3949 din 24 februarie 2005 emisă de Primarul General al Municipiului București; a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru terenul în suprafață de 397 mp, situat în sector 6. A obligat pârâtul Municipiul București să trimită dosarul la Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Imobilul situat în București, teren în suprafață de 397 mp, a fost preluat de stat într-o manieră ce nu a fost precizată în cauză de niciuna dintre părțile din proces, însă instanța prezumă că a fost preluat de stat în mod abuziv deoarece: în prezent terenul este în totalitate sistematizat (construcții de locuințe și anexe); o suprafață de teren similară, la o adresă învecinată a fost preluată în proprietatea statului prin Decretul nr. 155 din 2 iunie 1970, astfel cum reține Tribunalul București prin sentința civilă nr. 101 din 24 ianuarie 2006. Terenul în litigiu a aparținut numiților I.A. și I.P.

în proprietate în baza deciziei civile nr. 1943 din 31 iulie 1939 pronunțată de Tribunalul Capitalei Colegiul I. Reclamanții sunt moștenitorii proprietarilor menționați conform certificatului de moștenitor nr. 29 din 15 martie 2004. Conform expertizei efectuate în cauză terenul în litigiu este ocupat în întregime de construcții (blocuri, alei pietonale etc.), astfel că nu poate fi restituit în natură. Conform art. 1 alin. (2), art. 4 alin. (2) și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt persoane îndreptățite la despăgubiri în baza legii menționate.

În baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 Municipiul București a fost obligat să propună acordarea de măsuri reparatorii în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv (în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită) și să trimită dosarul cuprinzând propunerea sa în baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, Titlul VII la Secretariatul Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs Municipiul București prin Primarul General invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând criticile de nelegalitate recurentul a susținut că reclamanții nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la restituirea imobilului în litigiu și nici nu și-au dovedit dreptul de proprietate, cum corect a reținut prima instanță.

Decizia civilă nr. 1943 din 31 iulie 1939 pronunțată de Tribunalul Capitalei, Colegiul 1, nu poate constitui titlu de proprietate în favoarea reclamanților întrucât nu poartă elementele specifice de autentificare, nu conține ștampila instanței ori legalizarea acesteia. Față de cele expuse recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și pe fond, menținerea sentinței instanței de fond. Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Dovada calității de succesori în drepturi a reclamanților a fost făcută cu certificatul de moștenitor nr. 29 din 15 martie 2004, emis de Biroul Notarial F.S.

Și cel de-al doilea motiv de recurs este nefondat. Potrivit art. 22 (în prezent art. 23) din Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, vor fi depuse ca anexe la notificare, odată cu aceasta. Deoarece textul citat nu conține prevederi speciale în privința dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate și, eventual, al calității sale de moștenitor al fostului ori adevăratului proprietar, în materia reglementată de Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele din domeniul acțiunii în revendicare imobiliară.

Prin titluri, ca probă a proprietății, se înțeleg nu numai titlurile translative cum ar fi vânzarea, schimbul, donația, etc., ce creează un drept de proprietate, ci și cele declarative cum ar fi sentințele judecătorești care consfințesc un drept anterior. În speță, decizia civilă nr. 1943 din 31 iulie 1959 pronunțată de Tribunalul Capitalei, Colegiul I, confirmă legalitatea dobândirii dreptului de proprietate al antecesorilor reclamanților asupra terenului în suprafață de 397 mp, situat în București. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 700 din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin primar general împotriva deciziei nr. 700 din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2009 .