ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1180/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 61 din 14 martie 2007,

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost completată și formulată de

reclamantul O.V. împotriva pârâților Inspectoratul General al Poliției Române

și Direcția Poliției Transporturi, Secția Regională de Transporturi Iași; a

anulat dispoziția nr. 1820 din 25 iulie 2006 a Șefului Secției Regionale de

Transporturi Iași și actul administrativ al Inspectoratului General al Poliției

Române, Direcția Poliție Transporturi, act prin care s-a respins contestația

împotriva acestei dispoziții și care a fost comunicat reclamantului prin adresa

nr. 225181 din 16 august 2006; a dispus restituirea către reclamant a

drepturilor salariale de care a fost lipsit în baza dispoziției nr. 1820/2006

și a obligat pârâții să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în

sumă de 508,6 lei.

Împotriva acestei sentințe pârâta

Direcția Poliției Transporturi, Secția Regională de Transporturi Iași, a

declarat recurs, susținând că este netemeinică și nelegală.

Înalta Curte de Casație și Justiție la

termenul din 4 decembrie 2007, constatând lipsa nejustificată a părților, a

dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ.

Datorită faptului că până la data de 15

ianuarie 2009, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și

nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și

Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se

discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc.

civ.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1)

C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept,

chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de

un an” iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin

îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de

către partea care justifică interes.

Având

în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ.,

potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește

suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244,

dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul

perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul

scurs înaintea suspendării.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de

procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt

prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea

dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu

perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

Direcția Poliției Transporturi, Secția Regională de Transporturi Iași împotriva

sentinței civile nr. 61 din 14 mai 2007 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

martie 2009.