ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1180/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 61 din 14 martie 2007, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea astfel cum a fost completată și formulată de reclamantul O.V. împotriva pârâților Inspectoratul General al Poliției Române și Direcția Poliției Transporturi, Secția Regională de Transporturi Iași; a anulat dispoziția nr. 1820 din 25 iulie 2006 a Șefului Secției Regionale de Transporturi Iași și actul administrativ al Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția Poliție Transporturi, act prin care s-a respins contestația împotriva acestei dispoziții și care a fost comunicat reclamantului prin adresa nr. 225181 din 16 august 2006; a dispus restituirea către reclamant a drepturilor salariale de care a fost lipsit în baza dispoziției nr. 1820/2006 și a obligat pârâții să plătească reclamantului cheltuielile de judecată în sumă de 508,6 lei.

Împotriva acestei sentințe pârâta Direcția Poliției Transporturi, Secția Regională de Transporturi Iași, a declarat recurs, susținând că este netemeinică și nelegală. Înalta Curte de Casație și Justiție la termenul din 4 decembrie 2007, constatând lipsa nejustificată a părților, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Datorită faptului că până la data de 15 ianuarie 2009, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an” iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes. Având în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării. Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de Direcția Poliției Transporturi, Secția Regională de Transporturi Iași împotriva sentinței civile nr. 61 din 14 mai 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.