ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 74/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 decembrie 2006 la Judecătoria sectorului 5 București, declinată de această instanță cu sentința 2086 din 28 martie 2007 la tribunalul București, reclamanta Parohia T.V.C. cu sediu în BUCUREȘTI a chemat în judecată SC M. & C.I.S. SRL București, solicitând rezilierea contractului de executare de lucrări funerare nr. 47/2006 și plata de daune, estimate ulterior la 22.000 lei, reprezentând 10% din contravaloarea manoperei la cele 46 lucrări efectuate, 50% din consumul de energie electrică, 70% din cheltuielile cu apa potabilă, gunoi, etc. Prin sentința comercială nr. 12240 pronunțată la 29 octombrie 2007 în dosarul nr. 15140/3/2007 Tribunalul București, secția a VI- a comercială, a anulat cererea de chemare în judecată pentru lipsa calității de reprezentant, obligând reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 3845 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că în raport cu art. 28 din Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase și art. 47 și art. 48 lit. b) din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române aprobat prin Decretul nr. 233/1949, printre atribuțiile și obligațiile parohului se află și aceea de a reprezenta parohia în justiție. În raport cu dispozițiile art. 65-66 din același statut epitropul este administratorul averii parohiale, neavând și atribuția de reprezentare a parohiei în justiție. Or, cererea de chemare în judecată nu a fost formulată în cauză de către paroh ci a fost semnată de epitropul casier, care nu și-a justificat în nici un fel calitatea de reprezentant al reclamantei, nici ca persoană împuternicită, ceea ce, în raport cu art. 720 3 alin. (1) lit. b) și art. 161 C. proc.

civ. atrage anularea cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant al reclamantei a semnatarului acestei cereri. Împotriva acestei sentințe civile reclamanta Parohia T.V.C. a declarat apel, timbrat și în termen legal, solicitând desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În motivarea apelului s-a arătat că tribunalul a anulat în mod nelegal cererea de chemare în judecată pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului acesteia, epitropul parohiei reclamante. Reclamanta este persoană juridică iar preotul paroh este conducătorul administrației parohiale, care reprezintă parohia în justiție personal sau prin un împuternicit legal.

Epitropul semnatar al cererii de chemare în judecată a fost delegat de către paroh să reprezinte parohia în justiție, astfel că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant nu este întemeiată. Cu decizia nr. 19 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel București, secția a VI- a comercială, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a reținut, în pronunțarea acestei hotărâri că, în apel, reclamanta a depus delegația cu nr. 202 din 4 decembrie 2006, prin care preotul paroh în numele consiliului parohial a delegat epitropul-consilier care a semnat cererea de chemare în judecată, să introducă acțiunea. Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs, susținând că delegația depusă de reclamantă nu a existat la data introducerii acțiunii, astfel că se menține ca întemeiată excepția lipsei calității de reprezentant al semnatarului cererii de chemare în judecată.

În ședința de judecată de astăzi, intimata reclamantă, prin epitrop-consilier dl. T.T., conform delegației din 19 ianuarie 2008, a susținut și depus cererea cu nr. 3 din 19 ianuarie 2009 prin care înțelege să renunțe la acțiune, în temeiul art. 246 C. proc. civ., împotriva pârâtei și cere să se ia act de această renunțare. S-a motivat că între părțile în litigiu a intervenit Protocolul din 19 ianuarie 2009 prin care, în urma înțelegerilor intervenite, își exprimă hotărârea de a stinge definitiv și irevocabil procesul în cauză, fără nici o pretenție una împotriva celeilalte. Față de cele de mai sus, Înalta Curte reține: Potrivit art. 246 C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

În temeiul acestei dispoziții procedurale, care exprimă principiul disponibilității, a dreptului reclamantului de a pune capăt procesului civil, Parohia T.V.C. prin preot paroh L.S.M. a renunțat la judecata cererii formulată împotriva pârâtei. Au fost îndeplinite și condițiile art. 246 alin. (4) C. proc. civ., adică învoirea celeilalte părți la renunțarea la judecată și la orice pretenții legate de acțiune, așa cum rezultă din Protocolul din 19 ianuarie 2009, încheiat de părți, depus la dosar. Așa fiind, Înalta Curte, urmează să admită recursul pârâtei împotriva deciziei Curții de Apel București, secția a VI- a comercială, din 17 ianuarie 2008, pe care o va modifica în sensul admiterii apelului reclamantei împotriva sentinței nr. 12240 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI- a comercială, care urmează să fie schimbată în tot, în sensul că se va lua act de renunțarea reclamantei la acțiunea introdusă împotriva pârâtei SC M. & C.I.S.

SRL București. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC M. & C.I.S. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 19 din 17 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o modifică. Admite apelul reclamantei Parohia T.V.C. BUCUREȘTI declarat împotriva sentinței comerciale nr. 12240 din 29 octombrie 2007 a tribunalului București, secția a VI- a comercială, pe care o schimbă în tot în sensul că ia act de renunțarea reclamantei la acțiunea introductivă la instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.