ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3356/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Cluj, la data de 19 noiembrie 2008 reclamanții V.F. și F.V. au

solicitat, în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, obligarea pârâtei la desemnarea unui evaluator autorizat pentru

întocmirea raportului de evaluare privind imobilul, construcție, situat în

Municipiul Turda, județul Cluj, identificat în C.F. nr. 2505 Poiana nr. 1181/44/S/XLI,

ce a format obiectul dosarului pârâtei nr. 6154/CCC, precum și obligarea

acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor

justificative.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 61 din 12

februarie 2009, a respins acțiunea ca rămasă fără obiect și de asemenea, a

respins ca inadmisibilă, acțiunea precizatoare formulată în cauză, obligând

totodată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3574,3 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut, în ceea ce privește acțiunea introductivă de instanță, că pe

parcursul litigiului pârâta a executat obligația ce forma petitul cererii

introductive, dar întrucât aceasta s-a întâmplat după ce pârâta a fost pusă

legal în întârziere, acțiunea va fi respinsă, ca rămasă fără obiect, dar fără a

fi exonerată pârâta de plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la precizarea de acțiune

constând în obligarea pârâtei și la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, instanța a reținut că reclamanta trebuia să facă dovada

parcurgerii și pe acest capăt de cerere, a procedurii prealabile prevăzută de

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta susținând că sentința este netemeinică sub aspectul obligării

sale la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3574,3 lei.

Recurenta a susținut că, în mod greșit,

instanța de fond a constatat că, numai după intentarea acțiunii, Comisia a

pășit voluntar la îndeplinirea atribuțiilor sale și tot în mod greșit, instanța

a sancționat ca irelevantă împrejurarea că a fost de acord cu acțiunea

intimaților-reclamanți și de a executa voluntar obiectul material al acțiunii

pe parcursul litigiului, în condițiile în care procedura administrativă

reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pe care dosarul intimaților

a parcurs-o, nu poate fi calificată ca un refuz din partea Comisiei Centrale.

În subsidiar, recurentul a solicitat micșorarea

cheltuielilor de judecată, invocând prevederile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ.

Recursul este fondat în sensul și pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiile art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuielile de judecată”, iar în conformitate cu prevederile alin. (3)

al aceluiași articol „

j

udecătorii

au însă dreptul să mărească sau micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu

cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata,

motivat, că sunt nepotrivit de mici sau mari, față de valoarea pricinii sau

munca îndeplinită de avocat”.

Având în vedere dispozițiile legale mai

sus menționate și în raport de împrejurarea că, pe parcursul litigiului

recurenta –pârâtă a executat obligația ce formează petitul cererii

introductive, formulată de intimații- reclamanți, cuantumul cheltuielilor de

judecată la care a fost obligată partea căzută în pretenții, respectiv Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, va fi diminuat la suma de 1500 lei.

Pe cale de consecință, în conformitate cu

dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va admite recursul declarat în

cauză și, va modifica sentința atacată în sensul celor menționate mai sus,

menținând totodată celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 61 din

12 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal .

Modifică sentința atacată în sensul că

obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata

cheltuielilor de judecată către reclamanți în cuantum de 1500 lei.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

iunie 2009.