ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8207/2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8207/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

constată:

Prin notificarea nr. 77 din 29 ianuarie

2002 a B.E.J. P.E.A., petentul P.I.M.

a solicitat

Primarului municipiului Pitești, retrocedarea în natură a suprafeței de 2063 mp

teren situat în municipiul Pitești, expropriat de stat pentru edificarea

complexului școlar „Liceul pentru

construcții

de mașini Pitești", invocând incidența Legii nr. 10/2001.

Prin

dispoziția nr. 2382 din 17 iunie 2006, Primarul municipiului Pitești

a

respins cererea de restituire în natură (art. 1) și a propus să se

acorde

notificatorului despăgubiri în condițiile legii

speciale (art. 2) pentru imobilul expropriat și care este ocupat de

construcțiile atelierelor, a cantinei și zona funcțională a acestora.

Prin contestația înregistrată la 16

august 2006, P.I.M.

a cerut anularea dispoziției și, pe

fond, în principal restituirea suprafeței de 2063 mp pe vechiul amplasament

sau, în subsidiar, atribuirea unui alt teren în compensare, în imediata

vecinătate a vechiului amplasament.

În motivarea cererii reclamantul a

susținut că terenul a fost

expropriat din

patrimoniul părinților săi, P.I. și P.M.,

prin H.C.M. nr. 1676/1959, fără plata vreunei despăgubiri.

Reclamantul a arătat că atâta timp cât

complexul școlar nu

ocupă în întregime

terenul expropriat, fosta proprietate a autorilor fiind

afectată doar

parțial de construcția cantinei complexului, se impune a

îi fi restituită suprafața de teren

liberă și compensarea terenului afectat

de construcții în

imediata vecinătate.

Prin

sentința civilă nr. 184 din 28 mai 2007, Tribunalul Argeș

a admis,

în parte, acțiunea precizată și a modificat, în parte, dispoziția în

sensul

că a dispus restituirea, în natură, către reclamant

a suprafeței de 733

mp teren pe vechiul

amplasament, menținând celelalte dispoziții.

În motivarea sentinței instanța a

reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză, întocmit în cauză,

suprafața de 2063 mp în litigiu se află în incinta Grupului Școlar Industrial

Construcții Mașini și

este destinat

activității școlare, fiind afectat parțial de construcții.

Tribunalul a reținut că prin

completarea adusă raportului de expertiză s-a stabilit că o suprafață de 733

mp, identificată pe aliniamentul B.D.G.C.(f.84) este liberă de construcții, caz

în care, poate fi restituită contestatorului.

Referitor la cererea de acordare de

teren în compensare, instanța a constatat că terenul situat în imediata

vecinătate a celui în litigiu are destinația de teren de sport, caz în care

nu-i poate fi acordat în compensare, cu mențiunea că potrivit

proceselor-verbale întocmite de pârâtă (f.61-69) aceasta nu deține alte bunuri

care să fie acordate în compensare în procedura Legii nr. 10/2001.

Prin decizia civilă nr. 374/A din 25

octombrie 2007, Curtea de Apel

Pitești

a admis apelul declarat de pârâții

Primăria municipiului Pitești și

Primarul municipiului Pitești și a schimbat în tot sentința în sensul

că a

respins contestația dedusă judecății de către

reclamantul P.M.

Prin

aceeași decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de

reclamant.

În

motivarea deciziei instanța a reținut că, în aplicarea art. 16 din

Legea nr. 10/2001, pentru imobilele ocupate de unități de învățământ,

se acordă măsuri reparatorii prin echivalent cu condiția ca imobilul să

fie necesar în vederea continuării activităților

de interes public, social-cultural sau obștesc, aprecierea acestei necesități

fiind de competența

inspectoratului școlar.

Or, în speță, conform concluziilor

expertizei efectuată în cauză, suprafața de 2063 mp este afectată desfășurării

activităților G.I.C.M., scopul exproprierii fiind, realizat, caz în care, în

mod eronat prima instanță a apreciat că o suprafață din terenul expropriat,

deși situată în incinta grupului școlar ar fi liberă și ar putea fi restituite

în natură reclamantului.

Instanța a reținut că și că suprafața

de 733 mp nici nu este liberă, pe ea fiind edificate atelierele școală cu

profil mecanic, rampa de gunoi, rampa auto, o magazie și un punct de

canalizare.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut și că atâta timp cât întreaga suprafață de teren se află în

administrarea grupului școlar și

este

destinată desfășurării activităților social, cultural-educative, scopul

exproprierii

a fost realizat, caz în care nu poate primi nici apelul reclamantului prin care

solicită a se constata că i se poate restitui în natură și o suprafață de 1330

mp teren.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.I.M.

invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului pârâtul susține

că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor

art. 11

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Reclamantul susține că atâta timp cât

suprafața de teren expropriată din patrimoniul autorilor săi nu este ocupată în

întregime cu construcții, respectiv de lucrările în vederea cărora s-a dispus

exproprierea (anume, un cămin) ci de alte lucrări (o rampă și o magazie

provizorie) se impunea a-i fi retrocedată în natură suprafața de teren liberă

de construcții.

Reclamantul contestă faptul că acest

teren ar fi ocupat de atelierul școală, rampa auto, rampa de gunoi și de o

magazie, aceste

constatări venind în

contradicție cu constatările expertului.

Totodată, recurentul critică

considerentele de drept reținute de

instanța

de apel, cu referire la dispozițiile art. 16 din legea în vigoare (în

forma

în vigoare în anul 2005) deși dispoziția contestată a fost emisă după

modificarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 (inclusiv a art. 16) prin Legea nr.

247/2005.

De asemenea, recurentul invocă și

încălcarea dispozițiilor art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, referitor la

cererea de compensare a suprafeței de 1330 mp, care nu poate fi restituită pe

vechiul amplasament, cu teren în imediata vecinătate, susținând că există o

suprafață de cea. 4000 mp liberă de construcții, cu mențiunea că prin

efectuarea operațiunii de compensare nu ar fi afectată activitate deținătorului

terenului.

Analizând

criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că

nu

pot fi primite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral

demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul

parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de

teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea

afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în

echivalent.

Potrivit

art. 11 alin. (4) din lege, în cazul în care lucrările pentru care

s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat,

măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.

În fapt,

din patrimoniul autorilor reclamantului a fost expropriată o

suprafață de 2063 mp teren care, împreună cu alte suprafețe de teren

expropriate, au fost afectate edificării complexului școlar „Liceul industrial

pentru construcții de mașini Pitești".

Utilizarea terenurilor în scopul pentru

care au fost preluate nu presupune, în mod obligatoriu, astfel cum rezultă și

din dispoziția art.

11 alin. (3)

invocată de recurent, ca acestea să fie ocupate în mod efectiv și în totalitate

cu construcții nedemontabile.

Din punct de vedere al îndeplinirii

scopului exproprierii este

suficient ca

terenurile să fi fost ocupate din punct de vedere funcțional

de

lucrările pentru care s-a realizat exproprierea, putând fi afectate

servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică (căi de acces,

parcări, spații verzi etc.) sau putând fi ocupate de alte construcții

provizorii ori definitive, care deservesc

clădirile principale.

În speță, este necontestat faptul că

lucrările pentru care s-a dispus măsura exproprierii au fost realizate, terenul

fost proprietatea

autorului reclamantului

fiind afectat în întregime desfășurării activității

grupului școlar

industrial, concluzie evidențiată și de expertul C.P.

Împrejurarea

invocată de reclamant, anume că nu întregul teren care a făcut obiectul

exproprierii este ocupat în totalitate cu construcții

nedemontabile

sau împrejurarea că potrivit proiectului inițial el ar fi trebuit afectat

construcției, cămin pentru cazarea elevilor și nu altor

construcții, nu poate conduce la concluzia că aceasta nu este ocupată

funcțional

în totalitate de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.

Așa cum rezultă din lucrările

dosarului, grupul școlar I.C.M. Dacia Pitești ocupă o suprafață de teren mai

mare, pe care sunt edificate o clădire școală, un cămin pentru cazarea

elevilor, o cantină, o sală de sport și ateliere școală cu profil mecanic și

electric, mai multe magazii (2), un atelier service auto, o parcare, un teren

de sport și 2 rampe, una de service - intervenții mecanice și una de gunoi.

În incinta acestui complex școlar se

găsește și terenul în litigiu (2063 mp), și acesta este ocupat parțial, de

construcția atelierului școală și parțial, de o magazie pe fundație de beton

din tablă de 120 mp și una din cele două rampe, din fier prinsă în beton,

(nedemolabilă).

Faptul că

între construcțiile menționate ar exista anumite parcele

de

teren libere sau faptul că parte din construcții pot fi demontate nu

poate conduce la concluzia invocată de recurent

în sensul că lucrările

pentru care s-a dispus exproprierea ocupă doar

parțial terenul, cu

consecința prevăzută de

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Cât timp

parcele de teren libere de construcții cât și cele ocupate

cu construcții demontabile se găsesc în incinta complexului școlar și

deservesc activitatea acestuia, concluzia care se impune este aceea că și ele

sunt afectate funcțional lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea cu

consecințele prevăzute de art. 11 alin. (4) din lege.

Situația de fapt arătată rezultă prin

coroborarea datelor din raportul de expertiză întocmit în cauză, prin care s-a

individualizat

terenul expropriat din

patrimoniul autorilor reclamantului și cel situat în

imediata vecinătate

a acestuia cu datele din schița anexă la adresa nr. 5875 din 16 octombrie 2007

a G.Ș.I.C.M.D. Pitești schiță care evidențiază ansamblul construcțiilor

edificate și care alcătuiesc incinta grupului școlar, respectiv, faptul că

întreaga suprafață teren expropriată și afectată activității acestui grup este

înconjurată din toate părțile de construcții și

de diverse amenajări.

Așa fiind, în mod just instanța de apel

a reținut că nu se poate restitui în natură parte din terenul expropriat și că

reclamantul este

îndreptățit să primească

măsuri reparatorii prin echivalent.

Totodată, în mod corect instanțele de

fond au apreciat că nu poate fi primită solicitarea reclamantului de a-i fi

acordat teren în compensare, în sensul

art. 11

alin.

(8) din lege, cât timp pârâta nu a

identificat

bunuri sau servicii care să poată fi afectate în acest scop în

procedura

Legii nr. 10/2001.

Cu atât mai puțin nu poate fi primită

solicitarea reclamantului de a-i fi acordate în compensare suprafețe de teren

care ar fi libere de construcții, situate în incinta grupului școlar, dar care

deservesc activitatea acestuia (terenul de sport) sau în imediata apropiere,

cât

timp acestea nu au declarate

disponibile de entitățile care le dețin.

În concluzie, cum hotărârea instanței

de apel a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale care

reglementează situația juridică a terenurilor expropriate, anume a

dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, Înalta Curte urmează a constata că

recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte

urmează a constata că trimiterea instanței de apel la dispozițiile art. 16 din

Legea nr. 10/2001 este străină cauzei și va substitui considerentelor de drept

greșit reținute de instanța de apel, dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001, incidente raportului juridic dedus

judecății.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamantul P.I.M. împotriva deciziei civile nr. 374/A din 25 octombrie 2007

a Curții de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2008.