ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1332/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 31 martie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în dosarul penal nr. 7491/101/2008, s-a dispus, printre altele,

menținerea măsurii arestării

preventive, în

conformitate cu dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen.,

raportat

la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că

verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpatului, a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor

legale, impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest.

Împotriva încheierii pronunțată la data de 31 martie 2009 de către

Curtea de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul M.N. solicitând casarea

acesteia și în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării

preventive, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs

invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Prin sentința penală nr. 108 din 25 februarie 2009 pronunțată de

Tribunalul Mehedinți, secția penală, în dosarul nr. 7491/101/2008, s-a dispus

condamnarea inculpatului M.N., la o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare și

5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art.

175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul, în data de 30 aprilie 2008, în

jurul orelor 18,30, în timp ce se afla în apropierea SC T. SRL din comuna

Simian, Județul Mehedinți, a aplicat mai multe lovituri, cu pumnul și

picioarele, în zona capului și a toracelui victimei T.S., în urma cărora

aceasta a decedat.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul M.N.

La termenul din 31 martie 2009, fixat pentru judecarea apelului,

instanța de control judiciar, verificând legalitatea și temeinicia arestării

preventive, a menținut starea de arest a inculpatului, pronunțând încheierea

atacată cu recurs în prezenta cauză.

Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit dispozițiile art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen.,

instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este

obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol,

când instanța constată că

temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere

motivată, menținerea măsurii arestării preventive”.

În cauză, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor

dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept, art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii

arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de

libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei,

inculpatul, pe fondul consumului de alcool, a lovit victima în mod repetat,

leziunile produse cauzându-i decesul, a săvârșit fapta după puțin timp de la

data când s-a dispus liberarea s-a condiționată, apreciază că lăsarea în

libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru

ordinea publică.

Pe altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea

inculpatului, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei

suficient de puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii

este licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea

internă, cât și prevederile C.E.D.O.

În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare

nedefinitivă nu alterează nici prezumția de nevinovăție și nici dreptul

inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății

acestuia încadrându-se în dispozițiile legii.

Toate aceste aspecte, justifică dispoziția instanței de apel în sensul

menținerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva

încheierii din 31 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru

cauze cu minori.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.N.

împotriva încheierii din 31 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

aprilie 2009.