ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1332/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 31 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul penal nr. 7491/101/2008, s-a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest. Împotriva încheierii pronunțată la data de 31 martie 2009 de către Curtea de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul M.N.

solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 108 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția penală, în dosarul nr. 7491/101/2008, s-a dispus condamnarea inculpatului M.N., la o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul, în data de 30 aprilie 2008, în jurul orelor 18,30, în timp ce se afla în apropierea SC T. SRL din comuna Simian, Județul Mehedinți, a aplicat mai multe lovituri, cu pumnul și picioarele, în zona capului și a toracelui victimei T.S., în urma cărora aceasta a decedat. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul M.N. La termenul din 31 martie 2009, fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatului, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză. Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiile art. 160 b alin. (1) C. proc.

pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Conform alin. (3) al aceluiași articol, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive”. În cauză, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept, art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatului.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptei, inculpatul, pe fondul consumului de alcool, a lovit victima în mod repetat, leziunile produse cauzându-i decesul, a săvârșit fapta după puțin timp de la data când s-a dispus liberarea s-a condiționată, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică. Pe altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și prevederile C.E.D.O.

În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile legii. Toate aceste aspecte, justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva încheierii din 31 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.N. împotriva încheierii din 31 martie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.