ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7357/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 15729/54/2006, Curtea de Apel Craiova a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului M.C. În baza art. 145 1 C. proc. pen., a fost luată față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara, dispunându-se ca pe durata măsurii să respecte obligațiile menționate în dispozițiile art. 145 din același cod. Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. (2 2 ) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această încheiere instanța de apel a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 30 noiembrie 2005, Tribunalul Mehedinți a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți și a dispus arestarea preventivă a inculpatului M.C., pe o perioadă de 29 zile, de la 30 noiembrie 2005, până la 28 decembrie 2005, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 și 175 lit. i) C. pen. Ulterior, prin sentința penală nr. 556 din 13 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. 2268/2006, inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 15 ani închisoare, în temeiul art. 174 și 175 lit. i) C. pen., menținându-se starea de arest a inculpatului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și părțile civile M.M. și M.G. Examinând din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța de apel a mai reținut că în cauză s-au administrat probe care pun sub semnul întrebării existența unor indicii temeinice în sensul săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de omor calificat, pentru care este judecat. În acest sens, Curtea a avut în vedere declarațiile părții civile M.G., prezent la incident, cât și declarațiile martorilor C.P., M.C., M.V. și B.E. Constatând existența unei bănuieli rezonabile asupra temeiniciei acuzației aduse inculpatului și nefiind identificate motive verosimile care să ducă la concluzia că inculpatul ar fi autorul omorului, Curtea de Apel a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 148 alin. (1), raportat la art. 143 C. proc.

pen., și în baza art. 300 1 alin. (2), raportat la art. 160 b alin. (2) C. proc. pen., a dispus revocarea măsurii arestării preventive, luând, totodată, măsura obligării de a nu părăsi țara. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs în temeiul art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., prin care a solicitat casarea hotărârii atacate și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului. Recursul este fondat. Instanța de apel, prin interpretarea eronată a probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească, a reținut nefondat că nu există indicii temeinice privind vinovăția inculpatului. Astfel, inculpatul în mod constant a recunoscut săvârșirea faptei, dând detalii semnificative atât cu ocazia luării măsurii arestării preventive, prelungirilor ulterioare și la primul interogatoriu luat în prezența apărătorului ales.

Mai mult, în cursul anchetei, deși i-au fost aduse la cunoștință afirmațiile fiului victimei, potrivit cărora la săvârșirea faptei ar fi participat și o altă persoană, inculpatul a continuat să susțină că el este autorul. În cursul cercetării judecătorești s-a verificat apărarea formulată de inculpat, și anume că victima ar fi indicat persoana agresorului înainte de a deceda și s-a constatat că nu corespunde adevărului. Martorii B.E. și C.P. au menționat în declarațiile date că victima nu era conștientă și nu putea să vorbească, iar actele medicale confirmă că victima s-a aflat în stare de inconștiență din momentul intervenirii până la deces, aflându-se în stare de comă gradul III. Chiar mama inculpatului, martora M.M., în declarațiile date la urmărirea penală l-a indicat pe acesta că este autorul omorului.

Martorul ocular al incidentului, M.G., îl indica pe inculpat ca fiind cel care a lovit victima în cap cu partea metalică a unei furci. Pe de altă parte este de reținut că niciunul dintre martorii indicați în încheierea instanței de apel nu a fost prezent la locul faptei, astfel încât să poată relata asupra derulării conflictului și o indica persoana agresorului. Cum probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de cercetare judecătorească nu au o valoare prestabilită, declarațiile inculpatului date în cursul urmăririi penale prin care a recunoscut săvârșirea faptei trebuie coroborată cu mijloacele de probă directe, respectiv cu declarațiile singurului martor ocular al conflictului precum și cu actele medicale aflate la dosar.

Or, din aceste probe rezultă că dispozițiile art. 160 b alin. (3) sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, iar temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat. În consecință, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova va fi admis, va fi casată încheierea din 15 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 15729/54/2006 și va fi menținută măsura arestării preventive în temeiul art. 300 raportat la art. 160 b C. proc. pen. Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii din 15 decembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 15729/54/2006 (nr. vechi 1895/P/2006) privind pe inculpatul M.C. Menține măsura arestării preventive în temeiul art. 300 raportat la art. 160 b C. proc. pen. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 40 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 decembrie 2006.