ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6751/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 8541/54/2006 (nr. vechi 1062/P/ 2006) s-a menținut starea de arest a inculpatului D.T. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri față de inculpat subzistă în continuare, impunând privarea de libertate a acestuia. Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul D.T., criticând-o pentru netemeinicie, solicitând punerea în libertate. Înalta Curte, examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare. Potrivit art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive. Totodată, conform art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul inculpat a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind condamnat prin sentința penală nr. 247 din 22 mai 2006 a Tribunalului Mehedinți, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., iar probele administrate în cauză conturează participația inculpatului la săvârșirea acestei fapte.

Împotriva inculpatului a fost luată măsura arestării preventive la data de 5 noiembrie 2005, fiind incident cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., care în prezent își are corespondent în art. 148 lit. f) C. proc. pen. și care subzistă în continuare, întrucât în sarcina recurentului s-a reținut comiterea unei infracțiuni pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de teamă și insecuritate în cadrul comunității, datorită gravității faptei deduse judecății. În consecință, recursul declarat de inculpatul D.T. nefiind fondat, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să fie respins. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.T. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 8541/54/2006 (nr. vechi 1062/P/2006). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2006.