ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2027/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 18 decembrie 2003 reclamanta SC A.R.A. SA a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că și-a îndeplinit obligațiile pe care le-a avut în temeiul prevederilor art. 4 lit. b) din HG nr. 1279/1990. La termenul de judecată din 24 februarie 2004 reclamanta și-a modificat acțiunea în sensul că a chemat în judecată și M.F.P. și a susținut că până la data apariției HG nr. 1279/1990, actul normativ în cauză, obligațiile asumate de către fostul A.D.A.S. erau în fapt și în drept obligații asumate de către Statul Român prin intermediul societății sale.

Ulterior, la termenul din 23 martie 2004 reclamanta și-a modificat obiectul cererii și a solicitat instanței să constate inexistența dreptului statului prin M.F. de a solicita obligarea sa la plata unei sumei de bani în temeiul HG nr. 1279/1990. Prin sentința comercială nr. 5446 din 27 aprilie 2006 Tribunalul București a admis excepția de inadmisibilitate a cererii invocată din oficiu și a respins cererea ca inadmisibilă cu motivarea că reclamanta urmărește constatare unei situații de fapt și nu a existenței sau inexistenței unui drept subiectiv așa cum prevăd dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Apelul declarat împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 72/2 februarie 2005 a Curții de Apel București.

Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei decizii care a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5338 din 9 noiembrie 2005 prin care s-au casat hotărârile instanței de fond și apel și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel. Tribunalul București, secția a VI-a comercială prin sentința nr. 11192 din 10 octombrie 2007 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. și excepția lipsei de interes ca neîntemeiate; a admis acțiunea reclamantei SC A. SA cu sediul în București și a constatat inexistența dreptului M.F.P. ca reprezentant al statului de a solicita obligarea reclamantei la plata vreunei sume de bani în temeiul HG nr. 1279/1990. S-a luat act că reclamanta a renunțat la acțiunea formulată, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.

Instanța de fond a reținut că M.F. reprezentant al statului în raporturile juridice la care acesta participă conform art. 25 din decretul nr. 31/1954 are calitate procesuală pasivă în litigiul de față, în care sunt deduse judecății raporturi juridice născute din desființarea unei societăți de asigurare de stat prin HG nr. 1279/1990 și înființarea unor noi societăți de asigurare care au preluat activul și pasivul acestei societăți. Excepția lipsei de interes a reclamantei invocată de pârâtul M.F. a fost respinsă cu motivarea că reclamanta a achitat în baza art. 4 alin. (2) lit. b) din HG nr. 1279/1990 o sumă de bani al cărui cuantum depășește limita maximă fixată prin acest act normativ. Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanta a achitat în temeiul art. 4 alin. (2) lit. b) din HG nr. 1279/1990 suma de 411.676.245 Rol, deși veniturile obținute prin preluarea activelor A.D.A.S.

au fost în cuantum de 16.534.410.882 Rol. Curtea de Apel București – secția a V-a comercială prin Decizia comercială nr. 493 din 19 noiembrie 2008 a admis apelul pârâtului M.F.P. declarat împotriva sentinței instanței de fond pe care a schimbat-o în parte în sensul că, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și a respins acțiunea reclamantei formulată față de această parte; s-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate respectiv alin. (2) și ultim. S-a reținut în considerentele deciziei că de la înființarea reclamantei și până la desființarea procesului de privatizare a acesteia statul a fost reprezentat în calitate de acționar al reclamantei succesiv de către F.P.S.

și A.P.A.P.S. al căror succesor este în prezent A.V.A.S. București, dar niciodată de pârâtul M.E.F.P. și deci acesta nu are calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei decizii reclamanta SC A.R.A. SA a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea și modificarea acesteia, iar pe fond menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond. A susținut recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii în sensul că referindu-se la statutul societății reclamante a reținut contrar probelor administrate că F.P.S. și respectiv A.P.A.P.S. au reprezentat statul în raporturile izvorâte în baza HG nr. 1279/1990.

S-a invocat faptul că instanța a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii atunci când a stabilit că pârâtul M.E.F. nu are calitate procesuală pasivă, concluzie care este în contradicție cu prevederile art. 7 și 17 din Statutul SC A. SA din care rezultă că reprezentantul statului este Ministerul de Finanțe. Recursul reclamantei nu este fondat. Criticile invocate de recurentă vizează rezolvarea unei probleme de drept respectiv cea a legitimării procesuale pasive a intimatului-pârât M.E.F.P. Calitatea procesuală este alături de afirmarea unui drept, interesul și capacitatea procesuală una din condițiile cerute de lege pentru promovarea acțiunii civile. Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cea chemată să răspundă pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată.

În acest context trebuie să existe o identitate între persoana intimatului-pârât și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. În speță, reclamanta a fost înființată prin H.G. României nr. 1279 din 8 decembrie 1990, publicată în M. Of. al României Partea a I-a nr. 145 din 17 decembrie 1990. La art. 7 alin. (3) din Statutul reclamantei cuprins în Anexa nr. 2.2 la HG nr. 1279/1990s-a prevăzut că în ceea ce privește capitalul social acesta este deținut integral de statul român, ca acționar unic, până la transmiterea acțiunilor din proprietatea statului către terțe persoane fizice sau juridice române sau străine, în condițiile legii. În mod judicios instanța de apel a reținut că ulterior statul a transmis A.P.A.P.S.

prin actul nr. 8606/2 iulie 1994 un titlu în valoare de 30% din capitalul social al SC A. SA, iar în anul 2001 a transmis și diferența de capital (70%) în vederea privatizării reclamantei către A.P.A.P.S. De reținut este faptul că statul și-a pierdut calitatea sa de acționar al reclamantei prin încheierea contractului nr. 19 din 24 iulie 2002 de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni ale statului, deținute de A.P.A.P.S. la reclamantă, cu SC N.T. SA București. În raport de cele reținute reclamanta nu justifică în nici un fel calitatea procesuală pasivă a pârâtului M.E.F.P. în condițiile art. 41 (1) C. proc. civ., cât timp acesta nu a intrat în nici un raport juridic cu reclamanta. Pe tot parcursul procesului de privatizare statul în calitatea sa de acționar al reclamantei a fost reprezentat de către F.P.S.

A.P.A.P.S. și respectiv A.V.A.S. așa cum a reținut și instanța de apel. Susținerea recurentei că prin art. 7 și 17 din Statutul SC A. SA s-a prevăzut că M.F. este reprezentant al statului este o simplă afirmație care nu a fost dovedită. Deși recurenta a invocat în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că decizia instanței de apel cuprinde motive contradictorii, în sensul că a reținut o situație de fapt contrar probelor dosarului, acest aspect vizează netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârilor și nu poate fi cenzurat de instanța de recurs. Așa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.R.A. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 493 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 24 iunie 2009.