ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2027/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2027/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 18 decembrie
2003 reclamanta SC A.R.A. SA a chemat în judecată pe pârâta A.P.A.P.S. și a
solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că și-a
îndeplinit obligațiile pe care le-a avut în temeiul prevederilor art. 4 lit. b)
din HG nr. 1279/1990.
La termenul de judecată din
24 februarie 2004 reclamanta și-a modificat acțiunea în sensul că a chemat în
judecată și M.F.P. și a susținut că până la data apariției HG nr. 1279/1990,
actul normativ în cauză, obligațiile asumate de către fostul A.D.A.S. erau în
fapt și în drept obligații asumate de către Statul Român prin intermediul
societății sale.
Ulterior, la termenul din 23
martie 2004 reclamanta și-a modificat obiectul cererii și a solicitat instanței
să constate inexistența dreptului statului prin M.F. de a solicita obligarea sa
la plata unei sumei de bani în temeiul HG nr. 1279/1990.
Prin sentința comercială nr.
5446 din 27 aprilie 2006 Tribunalul București a admis excepția de
inadmisibilitate a cererii invocată din oficiu și a respins cererea ca
inadmisibilă cu motivarea că reclamanta urmărește constatare unei situații de
fapt și nu a existenței sau inexistenței unui drept subiectiv așa cum prevăd
dispozițiile art. 111 C. proc. civ.
Apelul declarat împotriva
hotărârii instanței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 72/2
februarie 2005 a Curții de Apel București.
Reclamanta a declarat recurs
împotriva acestei decizii care a fost admis de Înalta Curte de Casație și
Justiție prin Decizia nr. 5338 din 9 noiembrie 2005 prin care s-au casat
hotărârile instanței de fond și apel și s-a trimis cauza spre rejudecare
instanței de apel.
Tribunalul București, secția
a VI-a comercială prin sentința nr. 11192 din 10 octombrie 2007 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. și excepția lipsei de interes ca
neîntemeiate; a admis acțiunea reclamantei SC A. SA cu sediul în București și a
constatat inexistența dreptului M.F.P. ca reprezentant al statului de a
solicita obligarea reclamantei la plata vreunei sume de bani în temeiul HG nr. 1279/1990.
S-a luat act că reclamanta a
renunțat la acțiunea formulată, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.
Instanța de fond a reținut
că M.F. reprezentant al statului în raporturile juridice la care acesta
participă conform art. 25 din decretul nr. 31/1954 are calitate procesuală
pasivă în litigiul de față, în care sunt deduse judecății raporturi juridice născute
din desființarea unei societăți de asigurare de stat prin HG nr. 1279/1990 și
înființarea unor noi societăți de asigurare care au preluat activul și pasivul
acestei societăți.
Excepția lipsei de interes a
reclamantei invocată de pârâtul M.F. a fost respinsă cu motivarea că reclamanta
a achitat în baza art. 4 alin. (2) lit. b) din HG nr. 1279/1990 o sumă de bani al
cărui cuantum depășește limita maximă fixată prin acest act normativ.
Pe fondul cauzei s-a reținut
că reclamanta a achitat în temeiul art. 4 alin. (2) lit. b) din HG nr. 1279/1990
suma de 411.676.245 Rol, deși veniturile obținute prin preluarea activelor A.D.A.S.
au fost în cuantum de 16.534.410.882 Rol.
Curtea de Apel București –
secția a V-a comercială prin Decizia comercială nr. 493 din 19 noiembrie 2008 a admis apelul pârâtului M.F.P. declarat împotriva sentinței instanței de fond pe care a
schimbat-o în parte în sensul că, a admis excepția lipsei calității procesuale
pasive a acestuia și a respins acțiunea reclamantei formulată față de această
parte; s-au menținut în rest dispozițiile sentinței atacate respectiv alin. (2)
și ultim.
S-a reținut în considerentele
deciziei că de la înființarea reclamantei și până la desființarea procesului de
privatizare a acesteia statul a fost reprezentat în calitate de acționar al
reclamantei succesiv de către F.P.S. și A.P.A.P.S. al căror succesor este în
prezent A.V.A.S. București, dar niciodată de pârâtul M.E.F.P. și deci acesta nu
are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei decizii
reclamanta SC A.R.A. SA a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.
7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea și modificarea acesteia, iar pe
fond menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
A susținut recurenta în
temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că decizia instanței de
apel cuprinde motive contradictorii în sensul că referindu-se la statutul
societății reclamante a reținut contrar probelor administrate că F.P.S. și
respectiv A.P.A.P.S. au reprezentat statul în raporturile izvorâte în baza HG nr.
1279/1990.
S-a invocat faptul că
instanța a făcut o interpretare și aplicare greșită a legii atunci când a
stabilit că pârâtul M.E.F. nu are calitate procesuală pasivă, concluzie care
este în contradicție cu prevederile art. 7 și 17 din Statutul SC A. SA din care
rezultă că reprezentantul statului este Ministerul de Finanțe.
Recursul reclamantei nu este
fondat.
Criticile invocate de
recurentă vizează rezolvarea unei probleme de drept respectiv cea a legitimării
procesuale pasive a intimatului-pârât M.E.F.P.
Calitatea procesuală este
alături de afirmarea unui drept, interesul și capacitatea procesuală una din
condițiile cerute de lege pentru promovarea acțiunii civile.
Calitatea procesuală pasivă
presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cea chemată să
răspundă pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată.
În acest context trebuie să
existe o identitate între persoana intimatului-pârât și cel obligat în raportul
juridic dedus judecății.
În speță, reclamanta a fost
înființată prin H.G. României nr. 1279 din 8 decembrie 1990, publicată în M.
Of. al României Partea a I-a nr. 145 din 17 decembrie 1990.
La art. 7 alin. (3) din
Statutul reclamantei cuprins în Anexa nr. 2.2 la HG nr. 1279/1990s-a prevăzut că în ceea ce privește capitalul social acesta este deținut integral de statul
român, ca acționar unic, până la transmiterea acțiunilor din proprietatea
statului către terțe persoane fizice sau juridice române sau străine, în
condițiile legii.
În mod judicios instanța de
apel a reținut că ulterior statul a transmis A.P.A.P.S. prin actul nr. 8606/2
iulie 1994 un titlu în valoare de 30% din capitalul social al SC A. SA, iar în
anul 2001 a transmis și diferența de capital (70%) în vederea privatizării reclamantei
către A.P.A.P.S.
De reținut este faptul că
statul și-a pierdut calitatea sa de acționar al reclamantei prin încheierea
contractului nr. 19 din 24 iulie 2002 de vânzare-cumpărare a pachetului de
acțiuni ale statului, deținute de A.P.A.P.S. la reclamantă, cu SC N.T. SA
București.
În raport de cele reținute
reclamanta nu justifică în nici un fel calitatea procesuală pasivă a pârâtului
M.E.F.P. în condițiile art. 41 (1) C. proc. civ., cât timp acesta nu a intrat
în nici un raport juridic cu reclamanta.
Pe tot parcursul procesului
de privatizare statul în calitatea sa de acționar al reclamantei a fost
reprezentat de către F.P.S. A.P.A.P.S. și respectiv A.V.A.S. așa cum a reținut
și instanța de apel.
Susținerea recurentei că
prin art. 7 și 17 din Statutul SC A. SA s-a prevăzut că M.F. este reprezentant
al statului este o simplă afirmație care nu a fost dovedită.
Deși recurenta a invocat în
temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că decizia instanței de
apel cuprinde motive contradictorii, în sensul că a reținut o situație de fapt
contrar probelor dosarului, acest aspect vizează netemeinicia și nu
nelegalitatea hotărârilor și nu poate fi cenzurat de instanța de recurs.
Așa fiind, urmează ca
potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă recursul reclamantei,
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC A.R.A. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 493 din
19 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința
publică, astăzi 24 iunie 2009.