ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1089/2009

Asupra contestațiilor în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată la Înalta

Curte de Casație și Justiție la data de 18 aprilie 2008 și motivată în termen,

la data de 3 iulie 2008, contestatoarea SIF M. SA Bacău a solicitat admiterea

contestației, cu consecința trimiterii spre rejudecare parțială a recursului

formulat de societatea sa împotriva deciziei nr. 66 din 11 iunie 2007, pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția comercială, în dosarul nr. 11212/99/2006.

În contestație,

contestatoarea SIF M. SA Bacău invocă, indicând în drept prevederile art. 318 C.

proc. civ., următoarele motive:

Dezlegarea dată recursului

formulat de SIF M. SA împotriva deciziei nr. 66 din 11 iunie 2007, pronunțată

de Curtea de Apel Iași, este rezultatul omisiunii din greșeală de a cerceta

unul din motivele de modificare invocate de societatea sa prin cererea de

recurs.

Prin decizia nr. 1366 din 8

aprilie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în dosarul nr. 11212/99/2006, a fost respins recursul formulat de

societatea sa, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă din motivarea

sumară a instanței de recurs se poate observa ca aceasta, analizând motivul de

recurs invocat de societate, nu a avut în vedere toate argumentele aduse în

susținerea acestuia.

Prin contestația în anulare

înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18 iulie 2008,

sub nr. 6091/1/2008, și motivată în termen, la aceeași dată, contestatoarea A.V.A.S.

București a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii pronunțate în

recurs - decizia nr. 1366 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Secția comercială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 11212/99/2006 s.n.-,

admiterea recursului, modificarea deciziei din apel, respingerea apelului SC I.

SA, cu menținerea ca legală a sentinței civile nr. 568 E din 16 martie 2007,

pronunțată de Tribunalul Iași.

În contestație,

contestatoarea A.V.A.S. București invocă, indicând în drept prevederile art. 318

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., următoarele motive:

Deși a dezvoltat, prin

motivele de recurs, argumentele pentru care consideră a fi incident motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs nu

s-a raportat la acest motiv de recurs, devenind astfel incidentă prevederea

înscrisă la art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Totodată, instanța de recurs

nu a analizat motivul de modificare a hotărârii atacate prin luarea în

considerare și a obiectului asupra căruia poartă garanția pentru evicțiune,

respectiv asupra lucrului vândut.

Pe de altă parte, obligația

de garanție pentru evicțiune se referă la lucrul vândut; or, contractul de

vânzare - cumpărare încheiat de A.V.A.S. a avut ca obiect un număr de 46.223

acțiuni (clauza I a contractului), și nu imobile. Instanța de recurs nu s-a

raportat, în motivarea sa, la acest aspect esențial în cauză, nemotivând în ce

condiții legale A.V.A.S. poate fi ținută să răspundă pentru evicțiunea a ceea

ce nu a vândut.

La data de 15 octombrie

2008, intimata SC I. SA Iași a depus la dosarul nr. 3567/1/2008 întâmpinare la

contestația în anulare formulată de contestatoarea SIF M. SA Bacău, prin care a

invocat, în primul rând, o excepție de procedură conform art. 164 alin. (1) C.

proc. civ., solicitând unirea celor două dosare (dosarul de față și dosarul nr.

6091/1/2008), ambele având același obiect și cauză; totodată, a solicitat

respingerea contestației în anulare, ca fiind netemeinică și păstrarea deciziei

nr. 1366 din 8 aprilie 2008, ca fiind legală.

La data de 14 ianuarie 2009,

intimata SC I. SA Iași a depus la dosarul nr. 6091/1/2008 întâmpinare la

contestația în anulare formulată de contestatoarea A.V.A.S. București, prin

care a invocat aceeași excepție de conexitate și a solicitat respingerea

contestației în anulare și menținerea deciziei nr. 1366 din 8 aprilie 2008.

Cereri similare, prin care

s-a invocat excepția conexității și s-a solicitat conexarea dosarului nr. 6091/1/2008

la dosarul nr. 3567/1/2008, ambele aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială, au fost formulate și de către contestatoarele SIF

M. SA Bacău și A.V.A.S. București.

La termenul de judecată din

data de 18 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, în temeiul art. 164 C. proc. civ., a admis excepția de conexitate

și, față de dispozițiile art. 164 alin. (3) C. proc. civ., a dispus conexarea

dosarului nr. 6091/1/2008 la dosarul nr. 3567/1/2008.

Examinând contestațiile în

anulare, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta

Curte constată că acestea sunt nefondate.

Contestația în anulare, cale

extraordinară de atac, de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile

prevăzute de art. 317 – art. 318 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 318

C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

În contestația în anulare

formulată de contestatoarea SIF M. SA Bacău, motivul invocat de către aceasta,

în sensul că dezlegarea dată recursului său este rezultatul omisiunii din

greșeală de a cerceta unul din motivele de modificare invocate de societatea

sa, prin cererea de recurs, nu poate fi reținut de către instanță, acesta fiind

neîntemeiat.

Astfel, pentru ca o

contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de recurs să fi

omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și această omisiune să se fi

produs din greșeală; așadar, această a doua teză a art. 318 C. proc. civ. are

în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Dacă instanța de recurs a

analizat însă complet motivul de recurs, neînsușirea lui nu constituie motiv de

contestație. Aceasta este, de altfel, și situația reținută în speța de față,

din analiza hotărârii contestate reieșind că au fost cercetate și s-a răspuns

la toate motivele de recurs formulate de SIF M. SA Bacău, astfel încât nu se

poate aprecia că instanța de recurs a omis să cerceteze vreunul sau mai multe

dintre aceste motive.

De asemenea, apare drept nefondată

și susținerea contestatoarei în sensul că instanța de recurs nu a avut în

vedere toate argumentele aduse în susținerea recursului, căci, așa cum se poate

observa, acestea au fost examinate laolaltă, în ansamblu, și, chiar dacă la

unele se răspunde doar implicit și nu apar a fi analizate în mod distinct,

aceasta nu constituie temei al unei contestații în anulare, instanța de recurs

putând analiza în mod global argumentele aduse în susținerea recursului.

Nici contestația în anulare

formulată de către contestatoarea A.V.A.S. București nu este fondată, din

examinarea deciziei atacate rezultând, cu evidență, că instanța de recurs a

reținut ambele motive de recurs invocate, întemeiate în drept pe pct. 8 și 9

ale art. 304 C. proc. civ. și le-a analizat, răspunzând fiecărui motiv,

punctual și expres.

Se observă, astfel, din

cuprinsul deciziei contestate, că instanța a răspuns inclusiv motivului de

recurs circumscris pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., reținând, în esență, că:

„Recurenta A.V.A.S. a invocat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., arătând în motivarea recursului (...) că, prin hotărârea

pronunțată, instanța de apel a încălcat prevederile art. 973 și art. 1336 C.

civ., întrucât reclamanta nu are calitatea de cumpărător spre a putea invoca

obligația de garanție pentru evicțiune, care se referă la lucrul vândut, în

speță: acțiuni, recurenta nedezvoltând motivul invocat, prevăzut de art. 304 pct.

8 spre a putea fi analizat și neprecizând relevanța afirmațiilor vizând fondul

cauzei, față de decizia atacată și de prevederile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care statuează asupra obiectului recursului”.

Împrejurarea că instanța de

recurs nu ar fi făcut nicio apreciere asupra cauzei în ce privește obligația de

garanție pentru evicțiune și că nu ar fi analizat recursul prin această prismă,

nu se constituie în motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza

a II-a C. proc. civ., atâta timp cât instanța a analizat complet motivele

recursului.

Mai mult, instanța de recurs

nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care

instituie motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global,

printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect

considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o

afirmație a recurentei nu deschide calea contestației în anulare.

Așa cum s-a arătat și mai

sus, nu s-a constatat nicio greșeală sau omisiune din partea instanței de

recurs, aceasta cercetând complet toate motivele de recurs invocate.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 318 – art. 320 C. proc. civ., să

respingă contestațiile în anulare, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestațiile în

anulare formulate de contestatoarea SIF M. SA Bacău și de contestatoarea A.V.A.S.

București împotriva deciziei nr. 1366 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 11212/99/2006,

ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2009.