ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 430/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 27 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 1587/44/2008, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpații M.M. și R.N. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, investită cu soluționarea cauzei privind pe inculpații M.M. și R.N., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a reținut că la termenul de judecată din 26 ianuarie 2009, sus-numiții au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar, întemeiate pe dispozițiile art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. În raport de condiția de admisibilitate prevăzută de art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen., instanța a reținut că aceasta este îndeplinită, deoarece limitele maxime ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și, respectiv art. 254 alin. (2) C. pen., pentru care cei doi inculpați sunt trimiți în judecată, nu depășește 18 ani închisoare. Instanța a considerat însă că cererile formulate de inculpați nu pot fi admise, având în vedere dispozițiile art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora „liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.

Având în vedere că în cauză cercetarea judecătorească se află într-un stadiu incipient (singurele activități efectuate până la această dată constând în audierea inculpaților care au recunoscut doar în parte faptele pentru care sunt trimiși în judecată) instanța a considerat că, dacă ar fi puși în libertate, inculpații ar putea influența martorii ce urmează a fi audiați, zădărnicind astfel aflarea adevărului și îngreunând buna desfășurare a procesului penal. Față de aceste considerente, cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpați au fost respinse ca nefondate. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații M.M. și R.N., solicitând admiterea, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, revocarea măsurii arestării preventive și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.

Recurenții inculpați au susținut că au fost audiați de instanță, recunoscând în parte faptele comise, nemaiputând influența stabilirea adevărului în cauză. Totodată, au arătat că în cauză numai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar situațiile lor familiale reclamă prezența lor în stare de libertate. Verificând hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică pentru următoarele considerente: Liberarea provizorie sub control judiciar constituie o facultate a instanței pe care aceasta o poate acorda în condiții limitate și care presupun o cenzurare a unor împrejurări de natură să împiedice buna desfășurare a procesului penal și stabilirea adevărului în cauză.

Constatând că cercetarea judecătorească a parcurs doar faza audierii inculpaților și că aceștia nu au recunoscut decât în parte faptele de luare de mită reținute în sarcina lor, instanța a apreciat în mod justificat, având în vedere și calitatea de lucrători de poliție a sus-numiților, că aflarea adevărului ar putea fi zădărnicită în cauză prin influențarea martorilor ce urmează a fi ascultați, afectând astfel, buna desfășurare a procesului penal. Pentru aceste considerente, constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților. Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 289 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M. și R.N. împotriva încheierii din 27 ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1587/44/2008. Obligă recurenții inculpați la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2009.