ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 430/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 ianuarie

2009, pronunțată în dosarul nr. 1587/44/2008, Curtea de Apel Galați a respins,

ca nefondate, cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulate

de inculpații M.M. și R.N.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond, investită cu soluționarea cauzei privind pe

inculpații M.M. și R.N., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor

de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., în referire la art. 6

și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

respectiv art. 254 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 și 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a reținut că la

termenul de judecată din 26 ianuarie 2009, sus-numiții au formulat cereri de

liberare provizorie sub control judiciar, întemeiate pe dispozițiile art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

În raport de condiția de

admisibilitate prevăzută de art. 160

2

alin. (1) C. proc. pen.,

instanța a reținut că aceasta este îndeplinită, deoarece limitele maxime ale

pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de

art. 254 alin. (1) și, respectiv art. 254 alin. (2) C. pen., pentru care cei

doi inculpați sunt trimiți în judecată, nu depășește 18 ani închisoare.

Instanța a considerat însă

că cererile formulate de inculpați nu pot fi admise, având în vedere

dispozițiile art. 160

2

alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora

„liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există

date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să

săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea

adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori

distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte”.

Având în vedere că în cauză

cercetarea judecătorească se află într-un stadiu incipient (singurele

activități efectuate până la această dată constând în audierea inculpaților

care au recunoscut doar în parte faptele pentru care sunt trimiși în judecată)

instanța a considerat că, dacă ar fi puși în libertate, inculpații ar putea

influența martorii ce urmează a fi audiați, zădărnicind astfel aflarea

adevărului și îngreunând buna desfășurare a procesului penal.

Față de aceste considerente,

cererile de liberare provizorie sub control judiciar, formulate de inculpați au

fost respinse ca nefondate.

Împotriva acestei hotărâri,

în termen legal, au declarat recurs inculpații M.M. și R.N., solicitând

admiterea, casarea încheierii atacate și, în rejudecare, revocarea măsurii

arestării preventive și admiterea cererii de liberare provizorie sub control

judiciar.

Recurenții inculpați au

susținut că au fost audiați de instanță, recunoscând în parte faptele comise,

nemaiputând influența stabilirea adevărului în cauză. Totodată, au arătat că în

cauză numai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive, iar situațiile lor familiale reclamă prezența lor în

stare de libertate.

Verificând hotărârea atacată

prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că aceasta este legală și temeinică pentru următoarele

considerente:

Liberarea provizorie sub

control judiciar constituie o facultate a instanței pe care aceasta o poate

acorda în condiții limitate și care presupun o cenzurare a unor împrejurări de

natură să împiedice buna desfășurare a procesului penal și stabilirea

adevărului în cauză.

Constatând că cercetarea

judecătorească a parcurs doar faza audierii inculpaților și că aceștia nu au

recunoscut decât în parte faptele de luare de mită reținute în sarcina lor,

instanța a apreciat în mod justificat, având în vedere și calitatea de

lucrători de poliție a sus-numiților, că aflarea adevărului ar putea fi zădărnicită

în cauză prin influențarea martorilor ce urmează a fi ascultați, afectând

astfel, buna desfășurare a procesului penal.

Pentru aceste considerente,

constatând că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate,

recursurile inculpaților.

Recurenții inculpați vor fi

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului

desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 289 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.M. și R.N. împotriva încheierii din 27

ianuarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

1587/44/2008.

Obligă recurenții inculpați

la câte 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 februarie 2009.