ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1388/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 118 din 17 octombrie 2008 a respins ca nefondată, cererea formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D.
având ca obiect anularea Hotărârii nr. 366/2007, emisă de pârât.
Pentru a hotărî astfel
instanța de fond a reținut că prin hotărârea contestată pârâtul a dispus
clasarea cererii reclamantului prin care acesta solicita să se constate că este
discriminat, prin excluderea de la dreptul de moștenire și de la dreptul de
proprietate și prin restricționarea în ceea ce privește dreptul la rectificarea
certificatului de moștenire.
Instanța a reținut de
asemenea că, anterior acestui demers, reclamantul a avut mai multe litigii având
ca obiect drepturile sale succesorale, litigii finalizate prin hotărâri
judecătorești irevocabile.
În ceea ce privește
contestația formulată împotriva hotărârii C.N.C.C.D., instanța a constatat că
aceasta nu se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) – 7 din O.G. nr. 137/2006,
care definesc noțiunile de discriminare și pe cea de comportament
discriminator.
Împotriva acestei sentințe,
a declarat recurs reclamantul A.G. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În acest sens recurentul a
susținut că în toate litigiile referitoare la dreptul său de moștenire,
acțiunile sale au fost respinse ca „nefondate, netemeinice și nelegale”, fapt
ce constituie discriminare, în sensul dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, iar în
legătură cu motivarea instanței de fond a apreciat că aceasta „nu corespunde
situației de drept și de fapt”.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 2
alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor
formelor de discriminare republicat (M. Of. nr. 99 din 8 februarie 2007): „prin
discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință,
pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,
convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boală cronică
necontagioasă, infectare HIV, apartenența la o categorie defavorizată, precum
și orice alte criterii care au ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea
recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a
drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute
de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte
domenii ale vieții publice”.
Cum în speță reclamantul s-a
adresat C.N.C.D. susținând că este discriminat deoarece este exclus de la
dreptul său de moștenire și respectiv de proprietate cu motivarea că a avut mai
multe litigii privind aceste drepturi și care nu s-au soluționat în favoarea sa,
rezultă cu evidență că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele legale mai sus
menționate, pentru a se constata existența unei discriminări și prin urmare, în
mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantului.
Pentru aceste motive,
constatând că, potrivit dispozițiilor art. 304 și art. 304
1
C. proc.
civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de
instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de A.G. împotriva sentinței civile nr. 118 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 12 martie 2009.