ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1177/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul

Judecătoriei Târgu Mureș, contestatoarea B.M. a solicitat desființarea

executării silite ca efect al perimării de drept, iar în subsidiar, anularea

executării silite pornite de

A.V.A.S.

În motivare, contestatoarea

a arătat că este proprietara imobilului situat în Târgu Mureș, în care se află

și instalațiile unei fabrici de bere aparținând SC T.A. SRL, societate aflată

în faliment. În calitate de creditoare a SC T.A. SRL,

A.V.A.S.

s-a înscris în tabloul creditorilor

cu suma de 47.052,8342 lei, creanță preluată de la SC B.A. SA Târgu Mureș.

Creanța fiind garantată cu imobilul proprietatea contestatoarei B.M.,

A.V.A.S.

a pornit executarea silită

a garanției, dar între actele de executare au trecut mai mult de 6 luni,

executarea fiind astfel perimată. S-a mai arătat că nu pot fi pornite două

proceduri de executare silită, în paralel, atât împotriva debitoarei, cât și

împotriva garantului, în frauda celorlalți creditori.

Prin sentința nr. 3186 din

10 iunie 2008, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței materiale

a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin sentința nr. 86 din 15

septembrie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și a

tardivității contestației, a admis contestația la executare formulată de B.M. și

a anulat executarea silită pornită de A.V.A.S. împotriva contestatoarei.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța fondului a reținut că, împotriva debitoarei SC T.A. SRL, s-a

deschis procedura insolvenței, creditoarea

A.V.A.S.

fiind înscrisă în tabelul

creditorilor, cu suma de 49.295,663 lei, conform deciziei nr. 181/R din 8 februarie

2007 a Curții de Apel Târgu Mureș.

A.V.A.S.

a dobândit calitatea de creditoare, conform contractului de

cesiune de creanță din 2 decembrie 1999, încheiat SC B.A. SA, creanța fiind

garantată cu imobilul „fabrică de bere” aparținând contestatoarei B.M. În

paralel cu înscrierea pe tabloul creditorilor, creditoarea

A.V.A.S.

a pornit executarea

garanției, la data de 1 octombrie 2007.

Pe parcursul soluționării

contestației la executare, în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC T.A.

SRL, a fost achitată întreaga creanță, astfel cum a fost stabilită prin decizia

nr. 181/R din 8 februarie 2007. Deși creditoarea

A.V.A.S.

, prin înscrisurile depuse la

dosarul cauzei, s-a referit la o creanță a sa în dolari S.U.A., transformând în

această monedă, toate sumele în lei care i-au fost virate, instanța fondului a

avut în vedere creanța de 49.295,663 lei, astfel cum a fost înscrisă în tabloul

creditorilor.

Constatând că întreaga

creanță a

A.V.A.S.

a fost achitată în cadrul

procedurii de faliment, din averea debitoarei SC T.A. SRL, astfel că nu se mai

justifică executarea garanției, instanța fondului a admis contestația la

executare și a anulat toate formele de executare pornite împotriva imobilului

contestatoarei B.M.

Sentința instanței de fond a

fost recurată de recurenta

A.V.A.S.

București, care, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3

și 9 raportat la art. 3041 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, cu

consecințele prevăzute de dispozițiile art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

În argumentarea motivelor de

recurs, recurenta a susținut că în cauză, competența de soluționare a cauzei

revenea Curții de Apel București și nu Curții de Apel Târgu Mureș, având în

vedere dispozițiile art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

În ceea ce privește excepția

tardivității contestației la executare, recurenta a susținut că în mod greșit a

fost soluționată de către instanță, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 401

C. proc. civ. A mai susținut recurenta că instanța fondului a soluționat în mod

greșit și excepția lipsei procedurii prealabile, având în vedere dispozițiile art.

46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998.

Pe fondul cauzei, recurenta

a arătat că instanța trebuia să aibă în vedere consolidarea creanței în dolari S.U.A.,

potrivit dispozițiilor Legii nr. 409/2001, rezultând astfel o valoare de

29.184,22 dolari S.U.A., iar din totalul acestei sume, a mai rămas de recuperat

suma de 9.375,69 dolari S.U.A., la care se adaugă suma de 3.894,18 lei

reprezentând cheltuieli de valorificare, 22,13 lei, respectiv 4,17 euro,

reprezentând cheltuieli cu înscrierea și stingerea avizelor din A.G.E.R.M.

Referitor la plata

cheltuielilor efectuate cu executarea silită, recurenta apreciază că instanța

de fond a pronunțat o soluție greșită, cu încălcarea dispozițiilor art. 129

alin. (5) C. proc. civ.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Motivul prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., când hotărârea s-a dat cu

încălcarea competenței altei instanțe, are în vedere excesul de putere săvârșit

de instanță atunci când pronunță o hotărâre cu încălcarea normelor de

competență.

Prin prisma motivului

invocat, având în vedere și dispozițiile art. 44 și art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998,

recurenta a criticat sentința atacată, apreciind că a fost pronunțată de o

instanță necompetentă.

În speță, se observă că prin

sentința nr. 3186 din 10 iunie 2008, Judecătoria Târgu Mureș, investită inițial

cu soluționarea cauzei, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și

a declinat competența în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, hotărârea sus

menționată dobândind caracter irevocabil, prin nerecurare, potrivit

dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Așa fiind, critica

referitoare la greșita soluționare a excepției necompetenței materiale a

instanței, nu mai poate face obiectul analizei în calea de atac extraordinară a

recursului, instanța fiind ținută de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ.

Motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. are în vedere, controlul de nelegalitate în ceea ce

privește lipsa de temei legal a hotărârii recurate ori încălcarea sau aplicarea

greșită a legii de către instanță.

Prin prisma motivului invocat,

prima critică formulată de către recurentă, vizează aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 401 C. proc. civ., în soluționarea excepției tardivității

contestației la executare.

Analizând modul de

soluționare a excepției invocate, se constată că instanța fondului a

interpretat în mod corect dispozițiile legale aplicabile în cauză, având în

vedere data comunicării anunțului de vânzare prin licitație publică, 1

octombrie 2007 și data formulării contestației, 9 octombrie 2007.

În ceea ce privește critica

adusă hotărârii, sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei procedurii

prealabile, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr.

51/1998 au rolul de a proteja creditorul și a asigura celeritatea soluționării

cauzelor, prin cunoașterea de către creditor a cererii și actelor însoțitoare,

anterior declanșării litigiului.

În speță, cererea de chemare

în judecată a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, care

și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, iar prin grija

instanței, lipsurile necomunicării înscrisurilor au fost complinite, recurenta

formulând întâmpinare, astfel încât, se constată că nu s-a produs recurentei

nicio vătămare a drepturilor sale.

Referitor la critica privind

soluționarea pe fond a contestației la executare, prin prisma greșitei aplicări

a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, se reține că,

potrivit deciziei nr. 181/R din 8 februarie 2007, Tribunalul Comercial Mureș a

stabilit întreaga creanță a creditoarei, exprimată în lei, la suma de

49.295,663 lei. Totodată, se reține că în cadrul procedurii insolvenței

debitoarei SC T.A. SRL, a fost achitată întreaga creanță, astfel cum a fost

stabilită prin decizia sus menționată.

Susținerile recurentei

referitoare la exprimarea creanței în valută, sunt de asemenea, nefondate,

având în vedere Decizia nr. 12 din 20 martie 2006 a Secțiilor Unite ale Înaltei

Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, dispozițiile art. 83 alin. (2)

din Legea nr. 64/1995, sunt aplicabile și

A.V.A.S.

, în sensul obligativității

înregistrării creanței în lei, la cursul B.N.R. existent la data deschiderii

procedurii reorganizării judiciare și falimentului.

În ceea ce privește modul de

soluționare a cererii de obligare la plata cheltuielilor de executare, se

constată că în mod corect s-a pronunțat instanța fondului, în sensul

respingerii acesteia, având în vedere că nu s-a făcut dovada acestora. Or, nu

poate fi imputată instanței, lipsa de diligență a părții de a proba susținerile

și cererile formulate și de a depune la dosarul cauzei, înscrisurile de care

înțelege să se folosească.

Așa fiind, nu se poate

reține o eventuală încălcare de către instanță a dispozițiilor art. 129 alin. (5)

C. proc. civ., judecătorul fiind ținut în soluționarea cererilor, de principiul

disponibilității, iar rolul activ al instanței nu se confundă cu obligația

părții instituită de art. 129 alin. (1) același cod, aceea de a-și exercita

drepturile procesuale cu bună credință, precum și de a-și proba pretențiile și

susține apărările în fața instanței.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca

nefondat, iar potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi

obligată la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurenta

A.V.A.S.

București, împotriva

sentinței nr. 86 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Târgu

Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 3.000

lei cheltuieli de judecată, către intimata B.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2009.