ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1012/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1012/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursurilor de față,
În baza lucrărilor din dosar
constată următoarele :
Prin Ordonanța
din 20 februarie 2006, Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Oradea a început urmărirea penală
față de inculpații
F.F.M., T.T.S., M.M. și
D.E., deoarece au înlesnit și ajutat la
deposedarea soților
T. de proprietatea asupra apartamentului nr. 2
situat în
Oradea, și a
soților P. (F. și M.F.) de suma de 17.800 Euro,
procedând la întabularea frauduloasă a apartamentului în beneficiul
numitei
A.I. Părțile vătămate P.M.F. și
P.F. s-au
constituit părți civile în cauză cu suma de 17.800
Euro și au solicitat,
în baza art. 163 alin. (5) C. proc. pen., luarea măsurilor asigurătorii în
vederea reparării pagubei produse prin infracțiune.
Prin Ordonanța din 11 mai 2006,
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus luarea măsurii
asigurătorii, prin
indisponibilizarea și instituirea
sechestrului asupra bunului imobil
proprietatea inculpatei D.E.
(căsătorită cu R.), în
vederea recuperării
pagubei produse prin infracțiunile săvârșite de
aceștia, până la
concurența valorii de 18.200 Euro, asupra
apartamentului
situat în Oradea, C.F. individuală 8841 Seleuș, nr. top. 629/231 și C.F.
colectiva 7687
Seleuș, nr. top. 629/231.
Conform
procesului-verbal de sechestru întocmit în aceeași zi, 11 mai 2006, s-a dispus
instituirea sechestrului asigurător asupra
imobilului mai sus-identificat, iar câte un
exemplar din acest proces-
verbal a fost comunicat
inculpatei D.E. și Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Oradea.
Tot în aceeași zi, 11 mai 2006,
inculpata D.E. a înstrăinat, în baza Contractului de Donație autentificat sub
nr. 951 din 11 mai 2006 al B.N.P. M.M., imobilul în litigiu, situat în Oradea, fraților
C.M.A. și C.E.A.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Oradea inculpații au fost trimiși în judecată, cauza
înregistrându-se pe rolul Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru caue
cu minori, ca dosar nr. 1028/35/2007.
La 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Oradea,
secția penală și pentru cauze cu minori, a luat în dezabatere, în ședință
publică, printre altele, cererile formulate de numiții C.M.A., C.E.A. și
inculpata D.E. privind ridicarea sechestrului asigurător instituit prin
Ordonanța din 11 mai 2006
asupra imobilului
în litigiu. În motivarea cererilor lor, numiții C.M.A.
și C.E.A. au
învederat că ei au fost dobânditori de bună-credință, iar inculpata D.E. a
susținut că măsura dispusă este nelegală și în orice caz, inutilă, deoarece, la
14 martie 2006, fusese instituit sechestru asigurător și asupra bunurilor
coinculpaților M.M., T.T.S. și T.T.T. și că repararea prejudiciului poate fi
asigurat
prin aplicarea acelor sechestre
fără să fi fost necesară instituirea
sechestrului și asupra imobilului
ei.
Prin
încheierea din 3 decembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru
cauze cu minori, a respins cererile formulate
de C.M.A. și C.E.A. și de inculpata D.E.
privind ridicarea sechestrului asigurător.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a
reținut că Ordonanța
din 11 mai 2006 a fost
comunicată atât inculpatei D.E. cât și
Oficiului de Cadastru și
Publicitate Imobiliară chiar la data luării ei, respectiv, 11 mai 2006, dar
deși cunoștea ca față de ea fusese
începută
(prin Ordonanța din 20 februarie 2006) urmărirea penală
pentru
săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune și că imobilul
fusese indisponibilizat (prin Ordonanța din 11 mai
2006), a înstrăinat
în aceeași zi, prin donație, imobilul sechestrat;
instanța de fond a
apreciat totodată, că
subzistă obligația in solidum de despăgubire a
părților civile care au dreptul de a-l urmări pe cel mai solvabil
dintre
debitori pentru recupararea întregii pagube, așa cum în mod
corect s-a reținut prin Ordonanța Parchetului.
Cu privire la cererile numiților C.M.A.
și C.E.A.
, instanța a mai apreciat că
aceștia pot lămuri situația
juridică a imobilului sechestrat pe cale
civilă.
Împotriva
acestei încheieri au declarat recurs inculpata D.E. și persoanele interesate
C.M.A. și C.E.A.
.
Inculpata D.E.,
prin cererea înregistrată la 29 ianuarie
2009, a solicitat repunerea în termenul de recurs, motivând că "nu
am avut cunoștință de faptul că mi-a fost
respinsă cererea de ridicare
a
sechestrului și acest aspect l-am aflat doar la următorul termen de
judecată",
pe fondul cauzei apreciind că în mod greșit i-a fost respinsă de prima instanță
cererea de ridicare a sechestrului
deoarece
acest sechestru a fost instituit la aproximativ 2 luni de la
instituirea
sechestrelor asupra a două imobile aparținând unor
coinculpați, că, la data instituirii sechestrului, imobilul nu mai era
în
proprietatea sa și că măsura
luată nu se impunea, cu atât mai mult cu
cât paguba avea de unde să fie
recuperată.
Persoana interesată C.E.A.,
prin cererea
înregistrată la 30
ianuarie 2009, a solicitat, de asemenea, repunerea
în termenul de
recurs, motivând că s-a aflat în imposibilitate de a
declara recursul în termenul legal de 10 zile, deoarece nu a avut
cunoștință
că cererea sa a fost respinsă prin încheierea de ședință din 3 decembrie 2008;
pe fond, a solicitat casarea încheierii
recurate
cu consecința admiterii cererii de ridicare a sechestrului
asigurător asupra apartamentului, susținând că, la
data la care au
dobândit imobilul, în urma verificărilor efectuate,
imobilul era liber
de sarcini, că măsura
sechestrului asigurător a fost înscrisă în Cartea
Funciară abia la 19
mai 2006 și că această notare a fost cu totul nelegală.
Persoana
interesată C.M.A.,
prin
cererea de recurs
depusă la 30 ianuarie 2009, a solicitat
casarea încheierii recurate și,
pe fond,
admiterea cererii de ridicarea a sechestrului asigurător,
susținând că de fapt, atacase Ordonanța din 11
mai 2006 la Parchet,
cu plângere, însă aceasta a fost respinsă ca rămasă
fără obiect, întrucât cauza fusese deja înaintată instanței de judecată, că nu
a fost citat în cauză și nici nu i s-a comunicat vreo soluție cu privire la
această cerere, că, împreună cu sora sa, au dobândit
imobilul ca
dobânditori de bună
credință, că măsura dispusă de Parchet a fost
nelegală, cum nelegală
consideră că a fost și înscrierea Ordonanței
de
sechestru în Cartea Funciară abia la 19 mai 2006.
Înalta
Curte, analizând actele și lucrările dosarului constată că
cererile de repunere în termen formulate
de inculpata D.E. și de persoana interesată C.E.A. nu sunt întemeiate iar
recursurile formulate de aceștia sunt tardive pentru considerentele ce
se vor arăta în continuare.
Potrivita
art. 385
3
alin. (1) C. proc. pen., termenul de
recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune
altfel.
Potrivit art. 385
3
alin. (2),
raportat la art. 363 C. proc. pen., pentru partea care a fost prezentă la
dezbateri sau la pronunțare, termenul de recurs curge de la pronunțare.
Analizând
încheierea atacată, Curtea constată că, la ședința
publică
de judecată din 3 decembrie 2008, au fost prezente inculpata D.E., personal și
asistată de avocat C.M.
, apărător ales, și
persoana interesată C.A.E.,
care au susținut, prima prin apărător, iar
cea de a doua personal,
cererile privind
ridicarea sechestrului asigurător asupra imobilului
.
Potrivit art. 385
3
alin. (2),
raportat la art. 364 C. proc. pen., recursul declarat după expirarea termenului
prevăzut de lege este totuși considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța
de recurs constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de
împiedicare.
Analizând cererile de repunere în termen
formulate de către
cele două recurente,
Înalta Curte constată că motivele invocate,
necunoașterea soluției
primei instanțe nu reprezintă o cauză temeinică de împiedicare această
necunoaștere fiindu-le imputabile lor însele, astfel că cererile formulate de
acestea privind repunerea în termenul de recurs vor fi respinse
În consecință se constată că recursurile
declarate de cele două recurente, inculpata D.E. și persoana interesată C.A.E.,
sunt tardive, deoarece acesta au exercitat
calea
de atac la 29 ianuarie 2009, respectiv, 30 ianuarie 2009, cu
depășirea termenului de 10 zile prevăzut de lege,
în condițiile în care
ele
participaseră la dezbaterile din 3 decembrie 2008.
Cu privire la
recursul persoanei interesate C.M.A.,
Înalta Curte
apreciază că este nefondat.
Abstracție făcând de suspiciunea, absolut
rezonabilă în raport cu, particularitățile cauzei, că, în realitate, recurentul
persoană
interesată C.M.A. (ca și, de
altfel, recurenta persoană
interesată
C.A.E., sora sa), acceptând donația făcută
de ruda lor, inculpata D.E. au
fost părtași la încercarea acesteia de a-i frauda pe creditori (părțile civile
din proces),
perspectivă din care actul de
liberalitate ar fi lovit de nulitate absolută,
și admițând că ambii ar fi fost de bună-credință (ignorând totodată,
manifesta
rea-credință a donatoarei, inculpata D.E.).
Înalta
Curte apreciază că măsura asiguratorie asupra imobilului în
discuție nu putea fi ridicată la cererea
sus-numitului (cum judicios a
hotărât prima instanță), buna-credință, și
reală dacă ar fi, neputând produce efectul pretins de persoanele interesate
decât dacă ele ar fi dobândit imobilul cu titlu oneros (adică printr-un
contract translativ de proprietate sinalagmatic vânzare-cumpărare sau schimb)
iar nu cu titlu gratuit (în speță, prin donație, care este un act de
liberalitate).
P
ENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererile de
repunere în termen formulate de
recurenta
inculpată D.E. și de persoana interesată C.E.A.
Respinge, ca tardive, recursurile
declarate de recurenta inculpată D.E. și de persoana interesată C.E.A.
împotriva încheierii din 3 decembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția
penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 1028/35/2007.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
persoana
interesată C.M.A. împotriva
aceleiași încheieri.
Obligă recurenta
inculpată D.E. la plata sumei de 500
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100
lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu pentru apărarea recurentei inculpate și suma de 300 lei, reprezentând
onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimații
inculpați T.T.S., T.T.T. și B.M.D.
, se va avansa din fondul Ministerului Justiției
și Libertăților
Cetățenești.
Obligă
recurentele persoane interesate C.M.A. și
C.E.A. la plata
sumei de câte 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu
pentru
intimații inculpați O.D.D., M.M.,
F.F.
, F.F.M., P.F. și B.I., se vor
avansa din fondul Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 20 martie 2009.