ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1466/2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1466/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Tribunalul Bihor, prin sentința

penală nr. 50/P din 12 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 373/111/2009* a

hotărât următoarele:

În baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. i-a achitat pe

inculpații V.A.L., V.I.F., R. (fostă M.) G. și C.F.Ș.

În baza art.

329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat

același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an

cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite

pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza

art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă

accesorie.

În

baza art. 86

, 86

alin. (2) și art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor principale și

accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86

C. pen.

În baza art.

359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86

C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.

A fost

obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor

de supraveghere prevăzute de art. 86

alin. (1) lit. b)-d) C. pen.

În baza art.

alin. (1) lit. a) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata

termenului de încercare să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de

pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite

în sarcina acestuia.

În baza art.

334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina

inculpatului K.Z.L. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 329 alin.

(1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1 rechizitoriu) în infracțiunea prevăzută și

pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C.

pen. texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art.

334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina

aceluiași inculpat din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1)

din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., texte în baza cărora

l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

descontopit pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 4/P/2008 a Tribunalului Bihor modificată prin decizia penală nr. 52/A/2008

a Curții de Apel Oradea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 23 din 12

ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente

de 5 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă

complementară și 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani

cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza

art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (3) și art. 36 alin. (1) C. pen. au

fost contopite pedepsele stabilite în cauză cu pedepsele descontopite mai sus

în pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un

spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă

de 6 ani închisoare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu

de pedeapsă complementară.

În baza art.

36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în Italia

în vederea extrădării de la 19 martie 2009 la 28 aprilie 2009 și perioada

executată de la 29 aprilie 2009 la 14 august 2012.

A constatat că

partea civilă E.S.C. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.

În baza art.

118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpați a

următoarelor sume reprezentând folos necuvenit:

- 60.000 euro în

echivalent în RON la data plății de la inculpata R. (fostă M.) G. și 90.000

euro în echivalent în RON la data plății de la inculpatul V.A.L.;

- 15.000 euro

în echivalent în RON la data plății de la inculpata R. (fostă M.) G. și

22.000 euro în RON la data plății de la inculpatul K.Z.L.;

- câte 1.000

euro în echivalent în RON la data plății de la inculpații R. (fostă M.) G.,

C.F.Ș. și V.I.F.;

- 130.000 euro

în echivalent în RON la data plății de la inculpații V.I.F. și V.A.L.;

- 25.000 euro

în echivalent în RON la data plății de la inculpatul V.I.F.;

- 15.000 euro

în echivalent în RON la data plății de la inculpații R. (fostă M.) G. și C.F.Ș.

în mod egal;

- 60.000 euro

în echivalent în RON la data plății de la inculpata R. (fostă M.) G.

În baza

art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului

asigurător instituită prin ordonanța din 25 noiembrie 2008 dată în Dosar nr.

17/D/P/2006 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea cu privire la imobilul

înscris în CF nr. xx Oradea cu nr. top. AA și imobilul înscris în CF nr. zz

Oradea cu nr. topo BB proprietatea inculpatei R. (fostă M.) G. până la

concurența sumei confiscate de la aceasta.

De menționat că prin

încheierea din 09 noiembrie 2010 a Tribunalului Bihor, în baza art. 168 C.

proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin

ordonanța procurorului din 25 noiembrie 2008 privind imobilul proprietatea

numitului C.A. situat în Oradea, B-dul D. înscris în CF nr. yyy Oradea (nr.

vechi SS Oradea) cu nr. top. CC și radierea mențiunilor din CF.

În baza

art. 189 C. proc. pen., onorariul în cuantum de 300 RON pentru avocat din

oficiu A.C. conform delegației din 17 ianuarie 2012; în cuantum de 300 RON

pentru avocat S.D. conform împuternicirii avocațiale din 17 ianuarie 2012; în

cuantum de 100 RON pentru avocat L.C. conform împuternicirii avocațiale din 20

ianuarie 2009, respectiv în cuantum de 100 RON pentru avocat C.E. conform

îrnputernicirii avocațiale din 20 ianuarie 2009 urmează a se avansa din

fondurile Ministerului Justiției.

În baza

art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de

câte 1.000 RON fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Instanța

fondului a fost sesizată prin rechizitoriul emis la 13 ianuarie 2009 în Dosarul

nr. 17/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea consecutiv căruia

potrivit art. 300 C. proc. pen. anterior s-a și învestit cu judecarea cauzei în

vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților V.A.L. pentru săvârșirea

infracțiunilor, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003

(pct. 1); art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1) și art. 13 alin.

(1)-(3) combinat cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (pct. 4)

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; V.I.F. pentru săvârșirea infracțiunilor,

prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 (pct 3 ); art.

329 alin. (1) și (2) C. pen. (pct. 3 și 6), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 13 alin. (1) - (3) combinat cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 (pct. 5) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit.

a) și b) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 137/1997; R. (fostă M.) G. pentru

săvârșirea infracțiunilor, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 39/2003 (pct 1 - 3), art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1), art.

329 alin. (1) și (2) C. pen. (pct. 3), art. 329 alin. (1) C. pen. (pct. 2, 7 și

9), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.; C.F.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. și ped. de art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 39/2003 (pct. 1 și 3), art. 329 alin. (1), (2) și (3)

C. pen. (pct. 1), art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. (pct. 3) și art. 329 alin.

(1) C. pen. (pct. 7) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și K.Z.L. pentru

săvârșirea infracțiunilor, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr.

678/2001 (pct. 2) și art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1) cu

aplicarea art. 33 lit. a) și art. 36 alin. (2) C. pen.

Actul

de inculpare a reținut în esență că în perioada anilor 2002-2004, inculpații

V.A.L., V.I.F., C.F.Ș., K.Z.L. și R.G. s-au constituit într-un grup

infracțional organizat, cu roluri bine definite și au racolat mai multe

persoane de sex feminin anume E.S.C., P.M., K.I., M.P., C.I., D.N. și U.H.C. în

vederea exploatării lor sexuale în Italia, unde unii dintre inculpați le-au

transportat, alții le-au preluat, cazat și instruit, obligându-le sau

mijlocindu-le practicarea prostituției, prin punerea la dispoziție a locuinței

și au încasat astfel sume de bani considerabile.

Hotărând

soluționarea în fond a cauzei penale, prin condițiile potrivit art. 345 alin.

(2) C. proc. pen. anterior, dar și prin achitare, conform art. 345 alin. (3) C.

proc. pen. anterior pentru unii dintre inculpați după efectuarea cercetării

judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. anterior în

cursul căruia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte

probe noi - instanța a examinat și evaluat materialul probator, confirmând

parțial existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a

autorilor acestora, sens în care a constatat următoarele:

În

toamna anului 2002, aflându-se în Oradea, partea vătămată E.S.C. din Buzău l-a

cunoscut pe inculpatul V.A.L. la localul „D.V." unde ea lucra ca și

dansatoare. Acesta i-a propus martorei să meargă cu el în Italia - unde să

lucreze „sub patronajul său ca și prostituată", urmând ca el să-i asigure

clienții și să o protejeze, iar banii câștigați să-i împartă. Pentru a o convinge,

inculpatul i-a spus că acolo va putea câștiga până la 2.000 euro pe zi.

La început,

partea vătămată, care atunci era minoră nu l-a crezut însă în urma unei

întâlniri cu inculpații R. (M.) G. și C.F.Ș. ce a avut loc la barul acestora

B-dul Dacia din Oradea aceștia au convins-o spunându-i că se fac bani frumoși

și că nu vor fi probleme pentru că ei se ocupă de tot urmând să lucreze într-un

apartament închiriat și să-și publice fotografiile într-o revistă și pe

internet pentru a putea fi contactată de clienți.

În luna

decembrie 2002, partea vătămată a fost găzduită de inculpatul V.A.L., la

domiciliul său de pe str. T. din Oradea, iar în data de 27 ianuarie 2003 a fost

scoasă din țară, când încă era minoră, cu autoturismul BH - xxx, condus de

către inculpatul K.Z.L., care însoțea altă victimă și în care se mai aflau

inculpatul V.A.L. și mama acestuia V.G. Aceasta a rămas la Budapesta, iar

inculpatul K.Z.L. cu victima sa în Brescia.

Aceasta,

a declarat că încă înainte de a pleca din România, inculpatul V.A.L. i-a

cumpărat haine adecvate și a dus-o la un salon de cosmetică.

Conform

înțelegerii, partea vătămată și inculpatul V.A.L. au fost așteptați la Milano

de inculpata R.G. care i-a adus la locuința sa situată pe str. XXII M. (22

martie), unde victima a fost cazată. La această adresa locuia și concubinul

inculpatei C.F.Ș. precum și sora acestuia care răspundea la telefoane, iar în

următoarele zile a venit acolo și inculpatul K.Z.L. cu victima sa.

A doua

zi, inculpata R.G. a condus-o pe partea vătămată la un fotograf care a pozat-o

dezbrăcată, după care i-a publicat două fotografii pe internet și într-o

revistă „C." (aflată la dosarul cauzei) unde i s-a indicat adresa și

numărul de telefon sub pseudonimul „L.”.

Victima

inculpatului K.Z.L. identificată și audiată sub altă identitate a confirmat că

a fost cazată de inculpata R.G. și că la locuința acesteia a cunoscut-o pe

partea vătămată E.C.

Partea

vătămată a declarat că, împreună cu acea fată adusă de inculpatul K.Z.L.,

poreclită „Lu." a fost dusă de către inculpata R.G. în altă locuință, unde

aceasta le-a făcut demonstrații practice - cum trebuie să se comporte cu

clienții. Acest apartament se afla în apropiere de Piața L. din Milano și după

instructajul de mai sus a început să practice și ea prostituția, câștigând în

jur de 2.000 euro pe zi.

Declarația

martorei se coroborează cu declarația martorei P.M. luată anterior, în sensul

că au călătorit împreună și că s-au cazat la locuința inculpatei R.G.

Partea

vătămată a venit în țară, în data de 19 aprilie 2003, iar după 3-4 zile în 23

aprilie 2003 s-a reîntors în Italia cu autocarul, apoi, după trei luni în luna

iulie 2003 s-a reîntors în România împreună cu inculpata R.G., sora

inculpatului C.F.L. și altă fată cu numele de D. - care era menajera inculpatei

R.G.

Pentru că

partea vătămată se certase cu inculpatul V.A.L. și nu s-a mai reîntors imediat

în Italia, inculpata R.G. și-a reluat rolul și a convins-o pentru a doua oară,

să se reîntoarcă, promițându-i că va lucra pe cont propriu și că îi va face ea

rost de locuință. Convinsă din nou de inculpată, în data de 30 septembrie 2003

partea vătămată s-a reîntors în Italia la domiciliul acesteia. Aici, partea

vătămată l-a întâlnit pe inculpatul V.A.L. și s-a împăcat cu acesta continuând

astfel să lucreze tot pentru el.

S-a arătat că

în ceea ce privește încadrarea în drept a faptei s-au impus unele precizări. La

data săvârșirii infracțiunii textul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001

prevedea că recrutarea victimei, transportarea, transferarea, găzduirea sau

primirea unei persoane cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani, în scopul

exploatării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani. La data de 19 iulie 2005 prin

O.U.G. nr. 79/2005 acest text a suferit modificări sub aspectul limitelor de

pedeapsă în sensul că această infracțiune se pedepsește cu închisoarea de la 5

la 15 ani. În aceste împrejurări sunt incidente în cauză dispozițiile art. 13

C. pen. ce reglementează principiul legii penale mai favorabile:

În luna

ianuarie 2003 inculpatul K.Z.L. i-a promis „prietenei" sale P.M. (audiată

sub această identitate, conform art. 86

alin. (2) C. proc. pen.) că

o va duce cu autoturismul la Debrecen în Ungaria, pentru a participa la

înmormântarea bunicului ei. Astfel, ieșirea din țară a avut loc tot în data de

27 ianuarie 2003 în compania părții vătămate E.S.C., a inculpatului V.A.L. și a

mamei acestuia, V.G. - cu acel autoturism marca A. cu nr. BH - xxx, condus de

către inculpatul K.Z.L. Martora a declarat că i s-a părut suspect faptul că

inculpatul mergea spre Budapesta și l-a întrebat de ce, iar acesta i-a spus că

se vor întoarce la Debrecen.

În cele din

urmă au ajuns în Austria unde inculpatul K.Z.L. i-a spus că mai bine ar merge

până la Veneția la distracție, împreună cu V.A.L. și E.S.C., iar martora care a

declarat că era îndrăgostită de el, a acceptat acest fapt, fără însă să

bănuiască nici acum adevăratele intenții ale acestuia.

De la Veneția,

unde nu au stat mult, martora a fost transportată mai departe până la Brescia,

unde a rămas împreună cu „prietenul său" inculpatul K.Z.L., iar inculpatul

V.A.L. și partea vătămată E.S.C. și-au continuat drumul până la Milano.

Revenind la

împrejurările în care martora P.M. a fost traficată de către inculpatul K.Z.L.

s-a arătat că ajunși în Brescia - acesta i-a luat pașaportul, spunându-i că va

trebui să lucreze ca să poată câștiga bani. Martora a lucrat într-un bar unde

trebuia să țină companie bărbaților, fără ca la început să i se pretindă să

întrețină raporturi sexuale cu aceștia.

După cca două

săptămâni „de lucru", aceasta a primit suma de 200 euro, pe care

inculpatul K.Z.L. i-a luat-o.

Hotărât

să-și atingă scopul, pentru care prin amăgire a adus-o în Italia, inculpatul

K.Z.L. a dus-o pe partea vătămată în orașul Sirmeone unde i-a spus direct că va

trebui să se prostitueze și a cazat-o împreună cu alte fete care „lucrau"

pentru alți români.

Inculpatul

K.Z.L. a instruit-o pe martoră, că în cazul în care va fi prinsă de

carabinieri, să se prezinte sub numele de B.B. din Republica Moldova, fapt care

s-a și întâmplat în luna februarie 2003.

Pe la mijlocul

lunii februarie inculpatul K.Z.L. a dus-o pe martoră la Milano, unde a fost

preluată și cazată de către inculpata R.G. într-unul din apartamentele sale.

Martora, a declarat că aici i-a întâlnit pe inculpatul V.A.L. și pe E.S.C., cu

care a ieșit din țară în 27 ianuarie 2003, aflând de la E.S.C. că se prostitua

pentru acesta într-unul din apartamentele inculpatei R.G.

Inculpatul

K.Z.L. a obligat-o pe martoră să se prostitueze în locuința pusă la dispoziție

în acest sens de către inculpata R.G., amenințând-o.

Conform

declarațiilor părții vătămate în perioada celor două săptămâni cât a stat în

Sirmione a câștigat între 300 și 800 euro pe noapte, bani pe care i-a luat în

totalitate inculpatul. După plecarea la Milano în mijlocul lunii februarie 2003

a câștigat între 1.000 și 4.000 euro pe zi, bani pe care îi dădea, toți,

inculpatului K.Z.L. care la rândul lui dădea jumătate pentru chirie.

Așa cum s-a

arătat și la punctul anterior instanța de fond a apreciat ca rezonabilă

reținerea unui câștig de 500 de euro pe zi, rezultând așadar o sumă de 7.000 de

euro obținute de inculpatul K.Z.L. în perioada celor două săptămâni în care

martora a lucrat în Sirmione și o sumă de 15.000 euro obținută în perioada

celor două luni în care martora a lucrat la Milano, sume cu privire la care s-a

dispus confiscarea în favoarea statului. Întrucât din suma obținută în perioada

celor două luni s-a achitat jumătate inculpatei R.G. pentru punerea la

dispoziție a apartamentului, aceasta înlesnind astfel practicarea prostituției,

instanța a dispus confiscarea de la aceasta a sumei de 15.000 euro.

Vinovăția

inculpaților K.Z.L. și R.G. a fost pe deplin dovedită prin declarația martorei

P.M.; declarația părții vătămate E.S.C.; procesul verbal de verificare a

ieșirile și intrărilor din și în România, a inculpatului și a martorei;

Fapta

inculpatului K.Z.L. constând în transportarea victimei, prin amăgire în Italia

- urmată de exploatarea sexuală a acesteia prin reținerea pașaportului și

constrângere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

persoane prev. și ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Având în

vedere că de la data comiterii faptei până în prezent art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 a suferit modificări sub aspectul limitelor de pedeapsă, în

sensul că în forma inițială se prevedea o pedeapsă de la 3 la 12 ani și

interzicerea unor drepturi, iar prin Legea nr. 230/2010 s-a instituit o

pedeapsă de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, instanța de fond a

apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 13 C. pen. ce

reglementează principiul legii penale mai favorabile, astfel că s-a dispus

schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii acestui articol.

Fapta inculpatei

R.G. de a înlesni practicarea prostituției de către martoră prin punerea la

dispoziție a apartamentului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de proxenetism prev. și ped. de art. 329 alin. (1) C. pen.

În primăvara

anului 2003, martora K.I. (audiată sub această identitate, conform art. 86

alin. (2) C. proc. pen.) l-a cunoscut în Oradea pe inculpatul V.I.F. zis

„I.", care i-a propus să meargă cu el la Milano la o femeie din România,

care are locuință acolo și să practice prostituția, întrucât se câștiga foarte

bine.

Martora a fost

de acord, astfel că inculpatul V.I.F. a dus-o pe aceasta la un salon de

cosmetică și coafor unde a achitat contravaloarea serviciilor, apoi la barul

S.C. de pe Bd. Dacia din Oradea, unde s-au întâlnit cu inculpata R.G., care era

însoțită de un bărbat cu numele de F. (acesta fiind inculpatul C.F.Ș.). Aceștia

au instruit-o pe martoră cu privire la activitatea de prostituție pe care urma

să o facă.

Tot inculpatul

V.I.F. i-a spus martorei că va câștiga peste 1.000 euro pe zi, bani pe care

urma să-i împartă pe din două cu inculpata R.G., pentru că aceasta îi va pune

la dispoziție locuința sa, iar cealaltă jumătate urmează să o împartă cu el -

întrucât a investit în ea bani (transport, coafură, cosmetică etc).

În data de 14

mai 2003, martora a ieșit din țară însoțită de inculpat, cu un autoturism

condus de un prieten al acestuia, călătorind până la Milano, unde au fost

așteptați de către inculpatul V.A.L. cu prietena sa E.S.C., fiind cazată lângă

Brescia la un prieten de-al inculpatului care nu cunoștea scopul sosirii lor

acolo.

Procesul -

verbal din care rezultă că martora sub numele real a ieșit din țară la această

dată se află în plicul sigilat aflat la sediul Parchetului pentru a se asigura

protecția acesteia.

În următoarele

zile, inculpatul V.I.F. a condus-o pe martoră la locuința inculpatei R.G. în

Piața L., unde aceasta a instruit-o cu privire la modul în care să procedeze cu

clienții. În același apartament se afla o soră a lui C.F.Ș. care se ocupa de

apelurile telefonice primite de la clienți.

Tariful

stabilit pentru un act sexual era de 100 - 150 euro, iar pe zi, martora a

declarat că realiza în jur de 800 - 1.000 euro - pe care îi împărțea așa cum

s-a arătat mai sus.

În cursul

urmăririi penale, martora i-a recunoscut din fotografii pe inculpații V.I.F. și

R. (fostă M.) G. De asemenea, aceasta a recunoscut-o pe inculpată și pe partea

vătămată E.S.C. din acea revistă cu fotografii de reclamă - sub pseudonimul de

„M.", respectiv „L.".

Martora

a mai precizat că în cele 3 săptămâni cât a stat în locuința inculpatei, a

practicat prostituția numai câteva zile, pentru că mai mult era pusă de către

aceasta să se uite la ea pentru a deprinde să mimeze plăcerea actului sexual,

astfel că nu a câștigat decât cca 3.000 - 4.000 euro.

Față

de cele de mai sus, s-a confiscat de la inculpații V.I.F., R. (fostă M.) G. și

C.F.Ș., suma de câte 1.000 euro de la fiecare, reprezentând beneficiile

realizate de aceștia prin săvârșirea infracțiunilor în cauză.

Faptele

inculpaților V.I.F., R. (fostă M.) G. și C.F.Ș. de a o recruta, transporta,

prelua și caza în Italia pe martora K.I., în scopul precizat de la început,

scop acceptat de aceasta și de a-i înlesni apoi practicarea prostituției, la

care au îndemnat-o anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de proxenetism, prev. și ped. de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

Din fișa de

cazier judiciar a rezultat că inculpatul V.I.F. a săvârșit fapta în stare - de

recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al

recidivei constituindu-l condamnarea la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 105/2001 a Tribunalului Bihor definitivă prin decizia

penală nr. 243/A din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Oradea care în baza

art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat a fi grațiată. Astfel fapta în

cauză a fost comisă în termenul de 3 ani al grațierii condiționate și în baza

art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a dispus revocarea acestui beneficiu. Întrucât

inculpatul nu are alte condamnări care să atragă incidența art. 37 lit. a) și

b) C. pen. în concurs astfel cum s-a reținut în rechizitoriu, nefiind

aplicabilă decizia de recurs în interesul legii nr. XVIII/2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptei în sensul reținerii doar a art. 37 lit. a) C. pen.

În luna

ianuarie 2004, martora M.P. (audiată sub această identitate, conform art. 86

alin. (2) C. proc. pen.) l-a cunoscut pe inculpatul V.I.F., care a angajat-o la

barul său de pe str. O. din Oradea și a cazat-o apoi la locuința sa.

Martora

și-a exprimat dorința de a munci în străinătate, însă inculpatul știind că este

minoră a refuzat-o la început, spunându-i că nu vrea să aibă probleme. Practic,

inculpatul i-a promis că o va angaja ca și îngrijitoare la un restaurant, cu

ajutorul fratelui său V.A.L. care lucra în Italia de un an.

Apropiindu-se

momentul împlinirii majoratului, inculpatul i-a scos acesteia pașaportul,

achitându-i toate taxele necesare.

Grăbit să

profite de pe urma martorei minore, inculpatul V.I.F. nu a mai avut răbdare

până ce aceasta împlinește 18 ani și în luna aprilie 2004 a reușit să o scoată

din țară, după ce inițial a fost întoarsă de la frontieră, întrucât nu avea

împuternicire de la părinți.

Inculpatul

a dus-o cu mașina condusă de un anume D. până la Milano și s-a cazat împreună

cu aceasta la un hotel. După câteva zile i-a comunicat că nu i-a găsit loc de

muncă la restaurant și că trebuie să se prostitueze, pentru ca el să-și poată

recupera toate cheltuielile avansate cu pașaportul, transportul, cazarea acasă

la el și la hotel. La început martora a refuzat, dar inculpatul i-a reproșat că

practic el a întreținut-o din luna ianuarie 2004 la domiciliul său, fapt

adevărat.

Numai după ce

inculpatul a bătut-o, martora a acceptat să fie scoasă în stradă ca și

prostituată. Taxa pentru un raport sexual întreținut în mașină a fost de 50

euro și 100 euro la hotel. Astfel, martora a declarat că încasa într-o seară

cca 500 -800 euro, pe care îi lua de la ea inculpatul V.I.F. sau fratele

acestuia V.A.L., aflat și el acolo în acest scop.

După ce nu a

mai stat la hotel, martora a locuit în casa lui V.A.L., unde a constatat că mai

locuia o fată care se prostitua pentru inculpatul V.I.F. Aceasta a fost

identificată și audiată sub altă identitate, respectiv S.J. De asemenea a

cunoscut-o aici și pe martora E.S.C. - din Buzău, care se prostitua pentru

inculpatul V.A.L. și pe care a recunoscut-o și din acea revistă „C.".

În total,

martora a stat în Italia cu inculpații V.I.F. și V.A.L. cca. 1 an și jumătate

cu intermitențe, pentru că era nevoită ca periodic la 3 luni să vină în țară.

Și inculpații reveneau pe rând în țară, dar de fiecare dată, unul din ei

rămânea în Italia cu martora, pentru a o supraveghea.

Audiată în

cursul cercetării judecătorești, martora M.P. a arătat că în cursul anului

2004, pe când era minoră, l-a cunoscut pe inculpatul V.I.F. care a angajat-o la

un bar pe care el îl deținea, a ajutat-o să obțină pașaport și apoi a dus-o în

Italia unde urma să lucreze la un restaurant. După cca. o săptămână inculpatul

i-a cerut să se prostitueze motivând că a cheltuit cu ea 10.000 de euro care

trebuie recuperați. La refuzul ei, inculpatul a bătut-o, astfel că a fost

nevoită să iasă în stradă să practice prostituția, fiind însoțită întotdeauna

de V.I.F. sau fratele său, V.A.L., care luau toți banii câștigați. De frică nu

i-a reclamat pe cei doi pentru că au obligat-o să practice prostituția.

Faptul că

martora a fost dusă în Italia de către inculpatul V.I.F. a fost confirmat și de

către martora T.A. - care a vizitat-o o dată acolo și a constatat personal

acest fapt, inclusiv că inculpatul mai avea acolo o fată din zona orașului

Beiuș. Declarația acestei martore se coroborează și cu procesul - verbal de

intrări și ieșiri din țară aflat la dosarul de urmărire penală.

După calculele

acesteia, martora a declarat că a câștigat cca 130.000 euro, bani din care ea

nu a primit nimic, însă nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În

declarațiile date, martora a precizat că i-a trimis de mai multe ori

inculpatului V.I.F. din Italia, diferite sume de bani, când acesta revenea și

el în țară și că banii proveneau din practicarea prostituției.

Verificând la

băncile comerciale sumele de bani expediate prin sistemul W.U. către V.I.F. de

către martoră au fost identificate la Banca R. SA un nr. de 37 tranzacții prin

W.U. În perioada mai 2004 - până în ianuarie 2005 au fost identificate un număr

de 10 formulare prin care martora i-a expediat inculpatului V.I.F. - sumele de

6.374 euro și respectiv 3.014 dolari SUA.

Pentru a i se

proteja identitatea reală a fost șters de la rubrica expeditor numele acesteia,

dar în plicul sigilat cu identitatea sa reală se află puse și aceste formulare

și tabelul depus de bancă, din care rezultă că această martoră i-a expediat inculpatului

sume de bani.

Având

în vedere că din probele administrate rezultă că inculpații au realizat

venituri considerabile de pe urma practicării prostituției de către martora

M.P. și ținând cont de considerentele expuse la punctele anterioare în sensul

că instanța a apreciat ca dovedit un câștig mediu de 500 euro pe zi, s-a dispus

confiscarea sumei de 130.000 euro de la inculpații V.I.F. și V.A.L., împărțită

în mod egal.

Vinovăția

inculpaților a fost pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză

respectiv: declarația martorei M.P.; declarația martorei T.A.; procesul verbal

de intrări și ieșiri din țară, adresa Băncii R. SA, privind transferurile de

bani din Italia către inculpatul V.I.F.; adresa Băncii F.B. - cu privire la

aceleași transferuri de bani - aflată în plic sigilat.

Faptele

inculpaților V.I.F. și V.A.L. de a o recruta prin amăgire, pe martora minoră de

mai sus în scopul exploatării ei sexuale, de a o transporta apoi în Italia,

unde în înțelegere au supravegheat-o și încasat banii - de pe urma exploatării

ei sexuale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

persoane minore, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza

III din Legea nr. 678/2001. Cât privește însă încadrarea în drept a faptelor

inculpaților se impun unele precizări. Textul art. 13 din Legea nr. 678/2001 a

suferit modificări prin O.U.G. nr. 79/2005 și prin Legea nr. 230/2010 atât prin

prisma conținutului fiecărui aliniat în parte cât și în ce privește limitele de

pedeapsă prevăzute de lege. Astfel, în forma inițială a legii aflată în vigoare

la data comiterii faptei aceasta se încadra în art. 13 alin. (1), (3) și (4)

teza III cu limite de pedeapsă între 5 și 18 ani și interzicerea unor drepturi.

În cele două acte normative menționate mai sus a avut loc o modificare a

conținutului aliniatelor, astfel că fapta s-ar încadra în dispozițiile art. 13

alin. (1), (2) și (3) teza

cu limite de pedeapsă

între 10 și 20 de ani.

În aceste

împrejurări sunt incidente în cauză dispozițiile art. 13 C. pen. ce

reglementează principiul legii penale mai favorabile, context în care

încadrarea juridică reținută în actul de sesizare s-a dispus schimbarea din

infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) - (3) combinat cu art. 12 alin. (2)

lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza III din

Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Din fișa de

cazier judiciar rezultă că inculpatul V.I.F. a săvârșit fapta în stare de

recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., primul termen al

recidivei constituindu-l condamnarea la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 105/2001 a Tribunalului Bihor definitivă prin decizia

penală nr. 243/A din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Oradea care în baza

art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat a fi grațiată. Astfel fapta în

cauză a fost consumată după expirarea termenului de 3 ani al grațierii

condiționate. Întrucât inculpatul nu are alte condamnări care să atragă

incidența art. 37 lit. a) și b) C. pen. în concurs astfel cum s-a reținut în

rechizitoriu, nefiind aplicabilă decizia de recurs în interesul legii nr.

XVIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a schirnbat

încadrarea juridică a faptei în sensul reținerii doar a art. 37 lit. b) C. pen.

În vara

anului 2003, spre sfârșit, martora C.I.C. din jud. Hunedoara l-a cunoscut pe

inculpatul V.I.F. la un club din orașul Deva. Inculpatul i-a propus să meargă

cu el la Milano și să lucreze ca și damă de companie într-un restaurant,

explicându-i că trebuie să stea cu clienții și să facă astfel consumație, iar

salariul urmând a fi un procent din consumație.

Martora

i-a spus că ea nu dorește să practice prostituția pentru că știa ce înseamnă

dama de companie și că este minoră.

A doua

zi, martora a venit cu inculpatul la Oradea, unde s-au cazat împreună.

La data de 06

septembrie2003, pe când era minoră, martora a ieșit din țară prin P.T.F. Borș

cu autoturismul BH - zzz însoțită fiind de inculpatul V.I.F. Inculpatul a dus-o

pe martora minoră în orașul Milano, unde a cazat-o într-o garsonieră împreună

cu o altă fată „T." - care se prostitua pentru fratele inculpatului,

V.A.L. Practic, acesta i-a adus la cunoștință că nu va mai lucra ca damă de

companie, pentru că este minoră și poate fi depistată ușor de către carabinieri,

dar că va lucra ca și prostituată pe stradă pentru a se putea întreține.

început martora a refuzat protestând, dar inculpatul V.I.F. i-a spus că el a

cheltuit bani cu ea și va trebui să-i recupereze, asigurând-o că va lucra doar

provizoriu ca și prostituată și că va trebui să meargă la o agenție să o

fotografieze și să-i posteze fotografia pentru clienți. Neavând altă

alternativă, martora a acceptat, dar după cca. o săptămână a reușit să fugă de

acolo ajutată de acea „T." și de un cetățean italian care i-a cumpărat

bilet de autocar pentru a se întoarce în țară.

În

declarațiile date în cursul urmăririi penale martora a declarat că banii

câștigați de pe urma prostituției, timp de o săptămână i-au fost luați de către

inculpatul V.I.F. și acea „T.".

Audiată în

cursul cercetării judecătorești prin comisie rogatorie, martora a arătat că în

cursul anului 2003, pe când era minoră, l-a cunoscut pe inculpatul V.I.F. care

i-a propus să meargă în zona Milano - Italia, unde îi poate găsi de lucru

într-un restaurant sau bar fără a-i da de înțeles în nici un moment că ar urma

să practice prostituția. Pentru a putea ieși din țară, întrucât era minoră,

inculpatul i-a procurat un pașaport, probabil fals. Abia după ce a ajuns în

Italia și a fost cazată cu o fată pe nume T., inculpatul i-a explicat că

urmează să practice prostituția pe stradă. Sub supravegherea T. a fost scoasă

la un colț de stradă, însă a refuzat să urce în mașinile clienților, astfel că

inculpatul a amenințat-o cu acte de violență în urma cărora a cedat

solicitărilor lui. După cca. o săptămână a reușit să fugă, înainte să întrețină

relații sexuale cu vreun client, astfel că nu a realizat venituri în această

manieră (Dosar nr. 8008/97/2012 a Tribunalului Hunedoara).

Vinovăția

inculpatului a fost pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză

respectiv: declarația martorei C.I.C.; proces-verbal de constatare a ieșirii

martorei din țară, însoțită de către inculpat.

Fapta

inculpatului V.I.F. de a o recruta prin amăgire, de a o transporta și caza în

Italia pe minora C.I.C. în vederea exploatării sale sexuale folosind și

constrângerea în acest sens prin amenințarea cu acte de violențe întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane minore prevăzută

și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001.

S-a arătat că,

în ceea ce privește însă încadrarea în drept a faptelor inculpaților se impun

unele precizări. Textul art. 13 din Legea nr. 678/2001 a suferit modificări

prin O.U.G. nr. 79/2005 și prin Legea nr. 230/2010 atât prin prisma

conținutului fiecărui aliniat în parte cât și în ce privește limitele de

pedeapsă prevăzute de lege. Astfel, în forma inițială a legii aflată în vigoare

la data comiterii faptei aceasta se încadra în art. 13 alin. (1) și (3) cu

limite de pedeapsă între 5 și 15 ani și interzicerea unor drepturi. În cele

două acte normative menționate mai sus a avut loc o modificare a conținutului

aliniatelor, astfel că fapta s-ar încadra în dispozițiile art. 13 alin. (1) și

(2) cu limite de pedeapsă între 7 și 18 de ani.

În aceste

împrejurări sunt incidente în cauză dispozițiile art. 13 C. pen. ce

reglementează principiul legii penale mai favorabile, context în care

încadrarea juridică reținută în actul de sesizare a fost schimbată din

infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în art. 13

alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Din

fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul V.I.F. a săvârșit fapta în stare

de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul

termen al recidivei constituind condamnarea la pedeapsa de 10 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 105/2001 a Tribunalului Bihor definitivă prin

decizia penală nr. 243/A din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Oradea care în

baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat a fi grațiată. Astfel fapta în

cauză a fost comisă în termenul de 3 ani al grațierii condiționate și în baza

art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a dispus revocarea acestui beneficiu întrucât

inculpatul nu are alte condamnări care să atragă incidența art. 37 lit. a) și

b) C. pen. În concurs astfel cum s-a reținut în rechizitoriu, nefiind

aplicabilă decizia de recurs în interesul legii nr. XVIII/2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptei în sensul reținerii doar a art. 37 lit. a) C. pen.

Având în

vedere că din probele administrate în cauză nu se poate stabili cu certitudine

dacă inculpatul a beneficiat de vreo sumă de bani din practicarea prostituției

de către martora C.I.C. în condițiile în care declarațiile sunt contradictorii

sub acest aspect și nu pot fi coroborate cu nici o altă probă, instanța de fond

a apreciat că nu se poate dispune confiscarea vreunei sume de bani.

La sfârșitul

anului 2003, martora S.J. (audiată conform art. 86

alin. (2)

C. proc. pen. sub această identitate) se afla în Milano, unde la un club

frecventat de cetățeni români l-a cunoscut pe inculpatul V.I.F.

Martora i s-a

plâns că nu câștigă bine, iar inculpatul i-a propus să întrețină raporturi

sexuale cu diferiți bărbați pentru bani, oferindu-se să o ajute în acest sens,

respectiv să îi închirieze un apartament și să îi facă site pe internet, cu

condiția să împartă cu el câștigul realizat.

La început

martora a ezitat - acceptând totuși să lucreze, astfel pentru inculpat o

perioadă provizorie. În acest sens, martora s-a mutat în apartamentul pe care

inculpatul îl avea închiriat unde l-a cunoscut și pe fratele acestuia, V.A.L.

precum și pe martora E.S.C. care se prostitua pentru el și cu care a călătorit

odată în România, recunoscând-o și din acea revistă „C.".

Tot inculpatul

a organizat și activitatea de „impresariat", chemând la apartamentul

respectiv angajați ai revistei „C.'', care i-a făcut fotografii în format mic

și mare și le-au publicat într-un număr al revistei pentru sumele de 400 euro

și respectiv 700 euro.

Aceasta a

declarat că avea zilnic

3-4

clienți

de la care încasa sume între 150 - 200 euro, din care plătea chiria pentru

apartament, iar restul îl împărțea cu inculpatul.

După

3-4 luni, respectiv prin martie - aprilie martora s-a certat cu inculpatul

V.I.F. și pentru motivul că acesta s-a apropiat prea mult de ea.

Inculpatul i-a

promis că o va lăsa în pace să lucreze pe cont propriu dacă îi va achita suma

de 5.000 euro, fapt cu care martora a fost de acord și i-a trimis banii,

majoritatea în dolari prin sistemul W.U.

Afirmația

martorei în sensul celor de mai sus a fost confirmată de documentele remise de

Banca R. și F.B. - din care rezultă că aceasta i-a trimis inculpatului lunar

diverse sume de bani în dolari și euro.

Formularele de

expediere în care apare numele real al martorei au fost introduse în plicul

sigilat împreună cu tabelul depus de bancă, din care rezultă clar numele

acesteia.

Vinovăția

inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză

respectiv: declarația martorei S.J.; adresele Băncii R. SA și F.B., din care

rezultă sumele de bani expediate de martoră către inculpat și declarația

martorei E.S.C.

Fapta

inculpatului V.I.F. de a o îndemna pe martora majoră S.J. și de a-i înlesni

practicarea prostituției, activitate de pe urma căreia a obținut foloase,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută

și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.