ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1466/2014

Deliberând asupra recursurilor de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, constată următoarele: 1. Tribunalul Bihor, prin sentința penală nr. 50/P din 12 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 373/111/2009* a hotărât următoarele: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. i-a achitat pe inculpații V.A.L., V.I.F., R. (fostă M.) G. și C.F.Ș. În baza art. 329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 1 an cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen.

au fost contopite pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 86 1 , 86 5 alin. (2) și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor principale și accesorii pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.

A fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. b)-d) C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligațiilor stabilite în sarcina acestuia. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului K.Z.L. din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1 rechizitoriu) în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

texte în baza cărora l-a condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina aceluiași inculpat din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen., texte în baza cărora l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani cu titlu de pedeapsă complementară.

A descontopit pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4/P/2008 a Tribunalului Bihor modificată prin decizia penală nr. 52/A/2008 a Curții de Apel Oradea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 23 din 12 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente de 5 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară și 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 alin. (3) și art. 36 alin. (1) C. pen.

au fost contopite pedepsele stabilite în cauză cu pedepsele descontopite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată în Italia în vederea extrădării de la 19 martie 2009 la 28 aprilie 2009 și perioada executată de la 29 aprilie 2009 la 14 august 2012. A constatat că partea civilă E.S.C. a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea în favoarea statului de la inculpați a următoarelor sume reprezentând folos necuvenit: - 60.000 euro în echivalent în RON la data plății de la inculpata R. (fostă M.) G. și 90.000 euro în echivalent în RON la data plății de la inculpatul V.A.L.; - 15.000 euro în echivalent în RON la data plății de la inculpata R. (fostă M.) G. și 22.000 euro în RON la data plății de la inculpatul K.Z.L.; - câte 1.000 euro în echivalent în RON la data plății de la inculpații R. (fostă M.) G., C.F.Ș. și V.I.F.; - 130.000 euro în echivalent în RON la data plății de la inculpații V.I.F. și V.A.L.; - 25.000 euro în echivalent în RON la data plății de la inculpatul V.I.F.; - 15.000 euro în echivalent în RON la data plății de la inculpații R. (fostă M.) G. și C.F.Ș.

în mod egal; - 60.000 euro în echivalent în RON la data plății de la inculpata R. (fostă M.) G. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța din 25 noiembrie 2008 dată în Dosar nr. 17/D/P/2006 a D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea cu privire la imobilul înscris în CF nr. xx Oradea cu nr. top. AA și imobilul înscris în CF nr. zz Oradea cu nr. topo BB proprietatea inculpatei R. (fostă M.) G. până la concurența sumei confiscate de la aceasta. De menționat că prin încheierea din 09 noiembrie 2010 a Tribunalului Bihor, în baza art. 168 C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din 25 noiembrie 2008 privind imobilul proprietatea numitului C.A.

situat în Oradea, B-dul D. înscris în CF nr. yyy Oradea (nr. vechi SS Oradea) cu nr. top. CC și radierea mențiunilor din CF. În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul în cuantum de 300 RON pentru avocat din oficiu A.C. conform delegației din 17 ianuarie 2012; în cuantum de 300 RON pentru avocat S.D. conform împuternicirii avocațiale din 17 ianuarie 2012; în cuantum de 100 RON pentru avocat L.C. conform împuternicirii avocațiale din 20 ianuarie 2009, respectiv în cuantum de 100 RON pentru avocat C.E. conform îrnputernicirii avocațiale din 20 ianuarie 2009 urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 1.000 RON fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Instanța fondului a fost sesizată prin rechizitoriul emis la 13 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 17/D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. anterior s-a și învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpaților V.A.L. pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 (pct. 1); art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1) și art. 13 alin. (1)-(3) combinat cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 (pct. 4) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; V.I.F. pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 (pct 3 ); art. 329 alin. (1) și (2) C. pen.

(pct. 3 și 6), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 alin. (1) - (3) combinat cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (pct. 5) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., art. 37 lit. a) și b) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 137/1997; R. (fostă M.) G. pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. și ped. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 (pct 1 - 3), art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1), art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. (pct. 3), art. 329 alin. (1) C. pen. (pct. 2, 7 și 9), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; C.F.Ș. pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. și ped.

de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 (pct. 1 și 3), art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1), art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. (pct. 3) și art. 329 alin. (1) C. pen. (pct. 7) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și K.Z.L. pentru săvârșirea infracțiunilor, prev. și ped. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (pct. 2) și art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (pct. 1) cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 36 alin. (2) C. pen. Actul de inculpare a reținut în esență că în perioada anilor 2002-2004, inculpații V.A.L., V.I.F., C.F.Ș., K.Z.L. și R.G. s-au constituit într-un grup infracțional organizat, cu roluri bine definite și au racolat mai multe persoane de sex feminin anume E.S.C., P.M., K.I., M.P., C.I., D.N.

și U.H.C. în vederea exploatării lor sexuale în Italia, unde unii dintre inculpați le-au transportat, alții le-au preluat, cazat și instruit, obligându-le sau mijlocindu-le practicarea prostituției, prin punerea la dispoziție a locuinței și au încasat astfel sume de bani considerabile. Hotărând soluționarea în fond a cauzei penale, prin condițiile potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior, dar și prin achitare, conform art. 345 alin. (3) C. proc. pen. anterior pentru unii dintre inculpați după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288 - art. 291 C. proc. pen. anterior în cursul căruia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală și alte probe noi - instanța a examinat și evaluat materialul probator, confirmând parțial existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorilor acestora, sens în care a constatat următoarele: În toamna anului 2002, aflându-se în Oradea, partea vătămată E.S.C.

din Buzău l-a cunoscut pe inculpatul V.A.L. la localul „D.V." unde ea lucra ca și dansatoare. Acesta i-a propus martorei să meargă cu el în Italia - unde să lucreze „sub patronajul său ca și prostituată", urmând ca el să-i asigure clienții și să o protejeze, iar banii câștigați să-i împartă. Pentru a o convinge, inculpatul i-a spus că acolo va putea câștiga până la 2.000 euro pe zi. La început, partea vătămată, care atunci era minoră nu l-a crezut însă în urma unei întâlniri cu inculpații R. (M.) G. și C.F.Ș. ce a avut loc la barul acestora B-dul Dacia din Oradea aceștia au convins-o spunându-i că se fac bani frumoși și că nu vor fi probleme pentru că ei se ocupă de tot urmând să lucreze într-un apartament închiriat și să-și publice fotografiile într-o revistă și pe internet pentru a putea fi contactată de clienți.

În luna decembrie 2002, partea vătămată a fost găzduită de inculpatul V.A.L., la domiciliul său de pe str. T. din Oradea, iar în data de 27 ianuarie 2003 a fost scoasă din țară, când încă era minoră, cu autoturismul BH - xxx, condus de către inculpatul K.Z.L., care însoțea altă victimă și în care se mai aflau inculpatul V.A.L. și mama acestuia V.G. Aceasta a rămas la Budapesta, iar inculpatul K.Z.L. cu victima sa în Brescia. Aceasta, a declarat că încă înainte de a pleca din România, inculpatul V.A.L. i-a cumpărat haine adecvate și a dus-o la un salon de cosmetică. Conform înțelegerii, partea vătămată și inculpatul V.A.L. au fost așteptați la Milano de inculpata R.G. care i-a adus la locuința sa situată pe str. XXII M. (22 martie), unde victima a fost cazată.

La această adresa locuia și concubinul inculpatei C.F.Ș. precum și sora acestuia care răspundea la telefoane, iar în următoarele zile a venit acolo și inculpatul K.Z.L. cu victima sa. A doua zi, inculpata R.G. a condus-o pe partea vătămată la un fotograf care a pozat-o dezbrăcată, după care i-a publicat două fotografii pe internet și într-o revistă „C." (aflată la dosarul cauzei) unde i s-a indicat adresa și numărul de telefon sub pseudonimul „L.”. Victima inculpatului K.Z.L. identificată și audiată sub altă identitate a confirmat că a fost cazată de inculpata R.G. și că la locuința acesteia a cunoscut-o pe partea vătămată E.C. Partea vătămată a declarat că, împreună cu acea fată adusă de inculpatul K.Z.L., poreclită „Lu." a fost dusă de către inculpata R.G.

în altă locuință, unde aceasta le-a făcut demonstrații practice - cum trebuie să se comporte cu clienții. Acest apartament se afla în apropiere de Piața L. din Milano și după instructajul de mai sus a început să practice și ea prostituția, câștigând în jur de 2.000 euro pe zi. Declarația martorei se coroborează cu declarația martorei P.M. luată anterior, în sensul că au călătorit împreună și că s-au cazat la locuința inculpatei R.G. Partea vătămată a venit în țară, în data de 19 aprilie 2003, iar după 3-4 zile în 23 aprilie 2003 s-a reîntors în Italia cu autocarul, apoi, după trei luni în luna iulie 2003 s-a reîntors în România împreună cu inculpata R.G., sora inculpatului C.F.L. și altă fată cu numele de D. - care era menajera inculpatei R.G.

Pentru că partea vătămată se certase cu inculpatul V.A.L. și nu s-a mai reîntors imediat în Italia, inculpata R.G. și-a reluat rolul și a convins-o pentru a doua oară, să se reîntoarcă, promițându-i că va lucra pe cont propriu și că îi va face ea rost de locuință. Convinsă din nou de inculpată, în data de 30 septembrie 2003 partea vătămată s-a reîntors în Italia la domiciliul acesteia. Aici, partea vătămată l-a întâlnit pe inculpatul V.A.L. și s-a împăcat cu acesta continuând astfel să lucreze tot pentru el. S-a arătat că în ceea ce privește încadrarea în drept a faptei s-au impus unele precizări. La data săvârșirii infracțiunii textul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 prevedea că recrutarea victimei, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârste cuprinse între 15 și 18 ani, în scopul exploatării acesteia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani.

La data de 19 iulie 2005 prin O.U.G. nr. 79/2005 acest text a suferit modificări sub aspectul limitelor de pedeapsă în sensul că această infracțiune se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 15 ani. În aceste împrejurări sunt incidente în cauză dispozițiile art. 13 C. pen. ce reglementează principiul legii penale mai favorabile: În luna ianuarie 2003 inculpatul K.Z.L. i-a promis „prietenei" sale P.M. (audiată sub această identitate, conform art. 86 1 alin. (2) C. proc. pen.) că o va duce cu autoturismul la Debrecen în Ungaria, pentru a participa la înmormântarea bunicului ei. Astfel, ieșirea din țară a avut loc tot în data de 27 ianuarie 2003 în compania părții vătămate E.S.C., a inculpatului V.A.L.

și a mamei acestuia, V.G. - cu acel autoturism marca A. cu nr. BH - xxx, condus de către inculpatul K.Z.L. Martora a declarat că i s-a părut suspect faptul că inculpatul mergea spre Budapesta și l-a întrebat de ce, iar acesta i-a spus că se vor întoarce la Debrecen. În cele din urmă au ajuns în Austria unde inculpatul K.Z.L. i-a spus că mai bine ar merge până la Veneția la distracție, împreună cu V.A.L. și E.S.C., iar martora care a declarat că era îndrăgostită de el, a acceptat acest fapt, fără însă să bănuiască nici acum adevăratele intenții ale acestuia. De la Veneția, unde nu au stat mult, martora a fost transportată mai departe până la Brescia, unde a rămas împreună cu „prietenul său" inculpatul K.Z.L., iar inculpatul V.A.L.

și partea vătămată E.S.C. și-au continuat drumul până la Milano. Revenind la împrejurările în care martora P.M. a fost traficată de către inculpatul K.Z.L. s-a arătat că ajunși în Brescia - acesta i-a luat pașaportul, spunându-i că va trebui să lucreze ca să poată câștiga bani. Martora a lucrat într-un bar unde trebuia să țină companie bărbaților, fără ca la început să i se pretindă să întrețină raporturi sexuale cu aceștia. După cca două săptămâni „de lucru", aceasta a primit suma de 200 euro, pe care inculpatul K.Z.L. i-a luat-o. Hotărât să-și atingă scopul, pentru care prin amăgire a adus-o în Italia, inculpatul K.Z.L. a dus-o pe partea vătămată în orașul Sirmeone unde i-a spus direct că va trebui să se prostitueze și a cazat-o împreună cu alte fete care „lucrau" pentru alți români.

Inculpatul K.Z.L. a instruit-o pe martoră, că în cazul în care va fi prinsă de carabinieri, să se prezinte sub numele de B.B. din Republica Moldova, fapt care s-a și întâmplat în luna februarie 2003. Pe la mijlocul lunii februarie inculpatul K.Z.L. a dus-o pe martoră la Milano, unde a fost preluată și cazată de către inculpata R.G. într-unul din apartamentele sale. Martora, a declarat că aici i-a întâlnit pe inculpatul V.A.L. și pe E.S.C., cu care a ieșit din țară în 27 ianuarie 2003, aflând de la E.S.C. că se prostitua pentru acesta într-unul din apartamentele inculpatei R.G. Inculpatul K.Z.L. a obligat-o pe martoră să se prostitueze în locuința pusă la dispoziție în acest sens de către inculpata R.G., amenințând-o.

Conform declarațiilor părții vătămate în perioada celor două săptămâni cât a stat în Sirmione a câștigat între 300 și 800 euro pe noapte, bani pe care i-a luat în totalitate inculpatul. După plecarea la Milano în mijlocul lunii februarie 2003 a câștigat între 1.000 și 4.000 euro pe zi, bani pe care îi dădea, toți, inculpatului K.Z.L. care la rândul lui dădea jumătate pentru chirie. Așa cum s-a arătat și la punctul anterior instanța de fond a apreciat ca rezonabilă reținerea unui câștig de 500 de euro pe zi, rezultând așadar o sumă de 7.000 de euro obținute de inculpatul K.Z.L. în perioada celor două săptămâni în care martora a lucrat în Sirmione și o sumă de 15.000 euro obținută în perioada celor două luni în care martora a lucrat la Milano, sume cu privire la care s-a dispus confiscarea în favoarea statului.

Întrucât din suma obținută în perioada celor două luni s-a achitat jumătate inculpatei R.G. pentru punerea la dispoziție a apartamentului, aceasta înlesnind astfel practicarea prostituției, instanța a dispus confiscarea de la aceasta a sumei de 15.000 euro. Vinovăția inculpaților K.Z.L. și R.G. a fost pe deplin dovedită prin declarația martorei P.M.; declarația părții vătămate E.S.C.; procesul verbal de verificare a ieșirile și intrărilor din și în România, a inculpatului și a martorei; Fapta inculpatului K.Z.L. constând în transportarea victimei, prin amăgire în Italia - urmată de exploatarea sexuală a acesteia prin reținerea pașaportului și constrângere întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. și ped.

de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Având în vedere că de la data comiterii faptei până în prezent art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 a suferit modificări sub aspectul limitelor de pedeapsă, în sensul că în forma inițială se prevedea o pedeapsă de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, iar prin Legea nr. 230/2010 s-a instituit o pedeapsă de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, instanța de fond a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 13 C. pen. ce reglementează principiul legii penale mai favorabile, astfel că s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii acestui articol. Fapta inculpatei R.G. de a înlesni practicarea prostituției de către martoră prin punerea la dispoziție a apartamentului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. și ped.

de art. 329 alin. (1) C. pen. În primăvara anului 2003, martora K.I. (audiată sub această identitate, conform art. 86 1 alin. (2) C. proc. pen.) l-a cunoscut în Oradea pe inculpatul V.I.F. zis „I.", care i-a propus să meargă cu el la Milano la o femeie din România, care are locuință acolo și să practice prostituția, întrucât se câștiga foarte bine. Martora a fost de acord, astfel că inculpatul V.I.F. a dus-o pe aceasta la un salon de cosmetică și coafor unde a achitat contravaloarea serviciilor, apoi la barul S.C. de pe Bd. Dacia din Oradea, unde s-au întâlnit cu inculpata R.G., care era însoțită de un bărbat cu numele de F. (acesta fiind inculpatul C.F.Ș.). Aceștia au instruit-o pe martoră cu privire la activitatea de prostituție pe care urma să o facă.

Tot inculpatul V.I.F. i-a spus martorei că va câștiga peste 1.000 euro pe zi, bani pe care urma să-i împartă pe din două cu inculpata R.G., pentru că aceasta îi va pune la dispoziție locuința sa, iar cealaltă jumătate urmează să o împartă cu el - întrucât a investit în ea bani (transport, coafură, cosmetică etc). În data de 14 mai 2003, martora a ieșit din țară însoțită de inculpat, cu un autoturism condus de un prieten al acestuia, călătorind până la Milano, unde au fost așteptați de către inculpatul V.A.L. cu prietena sa E.S.C., fiind cazată lângă Brescia la un prieten de-al inculpatului care nu cunoștea scopul sosirii lor acolo. Procesul - verbal din care rezultă că martora sub numele real a ieșit din țară la această dată se află în plicul sigilat aflat la sediul Parchetului pentru a se asigura protecția acesteia.

În următoarele zile, inculpatul V.I.F. a condus-o pe martoră la locuința inculpatei R.G. în Piața L., unde aceasta a instruit-o cu privire la modul în care să procedeze cu clienții. În același apartament se afla o soră a lui C.F.Ș. care se ocupa de apelurile telefonice primite de la clienți. Tariful stabilit pentru un act sexual era de 100 - 150 euro, iar pe zi, martora a declarat că realiza în jur de 800 - 1.000 euro - pe care îi împărțea așa cum s-a arătat mai sus. În cursul urmăririi penale, martora i-a recunoscut din fotografii pe inculpații V.I.F. și R. (fostă M.) G. De asemenea, aceasta a recunoscut-o pe inculpată și pe partea vătămată E.S.C.

din acea revistă cu fotografii de reclamă - sub pseudonimul de „M.", respectiv „L.". Martora a mai precizat că în cele 3 săptămâni cât a stat în locuința inculpatei, a practicat prostituția numai câteva zile, pentru că mai mult era pusă de către aceasta să se uite la ea pentru a deprinde să mimeze plăcerea actului sexual, astfel că nu a câștigat decât cca 3.000 - 4.000 euro. Față de cele de mai sus, s-a confiscat de la inculpații V.I.F., R. (fostă M.) G. și C.F.Ș., suma de câte 1.000 euro de la fiecare, reprezentând beneficiile realizate de aceștia prin săvârșirea infracțiunilor în cauză. Faptele inculpaților V.I.F., R. (fostă M.) G. și C.F.Ș. de a o recruta, transporta, prelua și caza în Italia pe martora K.I., în scopul precizat de la început, scop acceptat de aceasta și de a-i înlesni apoi practicarea prostituției, la care au îndemnat-o anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prev. și ped.

de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul V.I.F. a săvârșit fapta în stare - de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 105/2001 a Tribunalului Bihor definitivă prin decizia penală nr. 243/A din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Oradea care în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat a fi grațiată. Astfel fapta în cauză a fost comisă în termenul de 3 ani al grațierii condiționate și în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a dispus revocarea acestui beneficiu. Întrucât inculpatul nu are alte condamnări care să atragă incidența art. 37 lit. a) și b) C. pen.

în concurs astfel cum s-a reținut în rechizitoriu, nefiind aplicabilă decizia de recurs în interesul legii nr. XVIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul reținerii doar a art. 37 lit. a) C. pen. În luna ianuarie 2004, martora M.P. (audiată sub această identitate, conform art. 86 1 alin. (2) C. proc. pen.) l-a cunoscut pe inculpatul V.I.F., care a angajat-o la barul său de pe str. O. din Oradea și a cazat-o apoi la locuința sa. Martora și-a exprimat dorința de a munci în străinătate, însă inculpatul știind că este minoră a refuzat-o la început, spunându-i că nu vrea să aibă probleme. Practic, inculpatul i-a promis că o va angaja ca și îngrijitoare la un restaurant, cu ajutorul fratelui său V.A.L.

care lucra în Italia de un an. Apropiindu-se momentul împlinirii majoratului, inculpatul i-a scos acesteia pașaportul, achitându-i toate taxele necesare. Grăbit să profite de pe urma martorei minore, inculpatul V.I.F. nu a mai avut răbdare până ce aceasta împlinește 18 ani și în luna aprilie 2004 a reușit să o scoată din țară, după ce inițial a fost întoarsă de la frontieră, întrucât nu avea împuternicire de la părinți. Inculpatul a dus-o cu mașina condusă de un anume D. până la Milano și s-a cazat împreună cu aceasta la un hotel. După câteva zile i-a comunicat că nu i-a găsit loc de muncă la restaurant și că trebuie să se prostitueze, pentru ca el să-și poată recupera toate cheltuielile avansate cu pașaportul, transportul, cazarea acasă la el și la hotel.

La început martora a refuzat, dar inculpatul i-a reproșat că practic el a întreținut-o din luna ianuarie 2004 la domiciliul său, fapt adevărat. Numai după ce inculpatul a bătut-o, martora a acceptat să fie scoasă în stradă ca și prostituată. Taxa pentru un raport sexual întreținut în mașină a fost de 50 euro și 100 euro la hotel. Astfel, martora a declarat că încasa într-o seară cca 500 -800 euro, pe care îi lua de la ea inculpatul V.I.F. sau fratele acestuia V.A.L., aflat și el acolo în acest scop. După ce nu a mai stat la hotel, martora a locuit în casa lui V.A.L., unde a constatat că mai locuia o fată care se prostitua pentru inculpatul V.I.F. Aceasta a fost identificată și audiată sub altă identitate, respectiv S.J.

De asemenea a cunoscut-o aici și pe martora E.S.C. - din Buzău, care se prostitua pentru inculpatul V.A.L. și pe care a recunoscut-o și din acea revistă „C.". În total, martora a stat în Italia cu inculpații V.I.F. și V.A.L. cca. 1 an și jumătate cu intermitențe, pentru că era nevoită ca periodic la 3 luni să vină în țară. Și inculpații reveneau pe rând în țară, dar de fiecare dată, unul din ei rămânea în Italia cu martora, pentru a o supraveghea. Audiată în cursul cercetării judecătorești, martora M.P. a arătat că în cursul anului 2004, pe când era minoră, l-a cunoscut pe inculpatul V.I.F. care a angajat-o la un bar pe care el îl deținea, a ajutat-o să obțină pașaport și apoi a dus-o în Italia unde urma să lucreze la un restaurant.

După cca. o săptămână inculpatul i-a cerut să se prostitueze motivând că a cheltuit cu ea 10.000 de euro care trebuie recuperați. La refuzul ei, inculpatul a bătut-o, astfel că a fost nevoită să iasă în stradă să practice prostituția, fiind însoțită întotdeauna de V.I.F. sau fratele său, V.A.L., care luau toți banii câștigați. De frică nu i-a reclamat pe cei doi pentru că au obligat-o să practice prostituția. Faptul că martora a fost dusă în Italia de către inculpatul V.I.F. a fost confirmat și de către martora T.A. - care a vizitat-o o dată acolo și a constatat personal acest fapt, inclusiv că inculpatul mai avea acolo o fată din zona orașului Beiuș. Declarația acestei martore se coroborează și cu procesul - verbal de intrări și ieșiri din țară aflat la dosarul de urmărire penală.

După calculele acesteia, martora a declarat că a câștigat cca 130.000 euro, bani din care ea nu a primit nimic, însă nu s-a constituit parte civilă în cauză. În declarațiile date, martora a precizat că i-a trimis de mai multe ori inculpatului V.I.F. din Italia, diferite sume de bani, când acesta revenea și el în țară și că banii proveneau din practicarea prostituției. Verificând la băncile comerciale sumele de bani expediate prin sistemul W.U. către V.I.F. de către martoră au fost identificate la Banca R. SA un nr. de 37 tranzacții prin W.U. În perioada mai 2004 - până în ianuarie 2005 au fost identificate un număr de 10 formulare prin care martora i-a expediat inculpatului V.I.F. - sumele de 6.374 euro și respectiv 3.014 dolari SUA.

Pentru a i se proteja identitatea reală a fost șters de la rubrica expeditor numele acesteia, dar în plicul sigilat cu identitatea sa reală se află puse și aceste formulare și tabelul depus de bancă, din care rezultă că această martoră i-a expediat inculpatului sume de bani. Având în vedere că din probele administrate rezultă că inculpații au realizat venituri considerabile de pe urma practicării prostituției de către martora M.P. și ținând cont de considerentele expuse la punctele anterioare în sensul că instanța a apreciat ca dovedit un câștig mediu de 500 euro pe zi, s-a dispus confiscarea sumei de 130.000 euro de la inculpații V.I.F. și V.A.L., împărțită în mod egal. Vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză respectiv: declarația martorei M.P.; declarația martorei T.A.; procesul verbal de intrări și ieșiri din țară, adresa Băncii R. SA, privind transferurile de bani din Italia către inculpatul V.I.F.; adresa Băncii F.B.

- cu privire la aceleași transferuri de bani - aflată în plic sigilat. Faptele inculpaților V.I.F. și V.A.L. de a o recruta prin amăgire, pe martora minoră de mai sus în scopul exploatării ei sexuale, de a o transporta apoi în Italia, unde în înțelegere au supravegheat-o și încasat banii - de pe urma exploatării ei sexuale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane minore, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza III din Legea nr. 678/2001. Cât privește însă încadrarea în drept a faptelor inculpaților se impun unele precizări. Textul art. 13 din Legea nr. 678/2001 a suferit modificări prin O.U.G. nr. 79/2005 și prin Legea nr. 230/2010 atât prin prisma conținutului fiecărui aliniat în parte cât și în ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Astfel, în forma inițială a legii aflată în vigoare la data comiterii faptei aceasta se încadra în art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza III cu limite de pedeapsă între 5 și 18 ani și interzicerea unor drepturi. În cele două acte normative menționate mai sus a avut loc o modificare a conținutului aliniatelor, astfel că fapta s-ar încadra în dispozițiile art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza II cu limite de pedeapsă între 10 și 20 de ani. În aceste împrejurări sunt incidente în cauză dispozițiile art. 13 C. pen. ce reglementează principiul legii penale mai favorabile, context în care încadrarea juridică reținută în actul de sesizare s-a dispus schimbarea din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) - (3) combinat cu art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în art. 13 alin. (1), (3) și (4) teza III din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul V.I.F. a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l condamnarea la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 105/2001 a Tribunalului Bihor definitivă prin decizia penală nr. 243/A din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Oradea care în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat a fi grațiată. Astfel fapta în cauză a fost consumată după expirarea termenului de 3 ani al grațierii condiționate. Întrucât inculpatul nu are alte condamnări care să atragă incidența art. 37 lit. a) și b) C. pen. în concurs astfel cum s-a reținut în rechizitoriu, nefiind aplicabilă decizia de recurs în interesul legii nr. XVIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a schirnbat încadrarea juridică a faptei în sensul reținerii doar a art. 37 lit. b) C. pen.

În vara anului 2003, spre sfârșit, martora C.I.C. din jud. Hunedoara l-a cunoscut pe inculpatul V.I.F. la un club din orașul Deva. Inculpatul i-a propus să meargă cu el la Milano și să lucreze ca și damă de companie într-un restaurant, explicându-i că trebuie să stea cu clienții și să facă astfel consumație, iar salariul urmând a fi un procent din consumație. Martora i-a spus că ea nu dorește să practice prostituția pentru că știa ce înseamnă dama de companie și că este minoră. A doua zi, martora a venit cu inculpatul la Oradea, unde s-au cazat împreună. La data de 06 septembrie2003, pe când era minoră, martora a ieșit din țară prin P.T.F. Borș cu autoturismul BH - zzz însoțită fiind de inculpatul V.I.F.

Inculpatul a dus-o pe martora minoră în orașul Milano, unde a cazat-o într-o garsonieră împreună cu o altă fată „T." - care se prostitua pentru fratele inculpatului, V.A.L. Practic, acesta i-a adus la cunoștință că nu va mai lucra ca damă de companie, pentru că este minoră și poate fi depistată ușor de către carabinieri, dar că va lucra ca și prostituată pe stradă pentru a se putea întreține. La început martora a refuzat protestând, dar inculpatul V.I.F. i-a spus că el a cheltuit bani cu ea și va trebui să-i recupereze, asigurând-o că va lucra doar provizoriu ca și prostituată și că va trebui să meargă la o agenție să o fotografieze și să-i posteze fotografia pentru clienți. Neavând altă alternativă, martora a acceptat, dar după cca.

o săptămână a reușit să fugă de acolo ajutată de acea „T." și de un cetățean italian care i-a cumpărat bilet de autocar pentru a se întoarce în țară. În declarațiile date în cursul urmăririi penale martora a declarat că banii câștigați de pe urma prostituției, timp de o săptămână i-au fost luați de către inculpatul V.I.F. și acea „T.". Audiată în cursul cercetării judecătorești prin comisie rogatorie, martora a arătat că în cursul anului 2003, pe când era minoră, l-a cunoscut pe inculpatul V.I.F. care i-a propus să meargă în zona Milano - Italia, unde îi poate găsi de lucru într-un restaurant sau bar fără a-i da de înțeles în nici un moment că ar urma să practice prostituția. Pentru a putea ieși din țară, întrucât era minoră, inculpatul i-a procurat un pașaport, probabil fals.

Abia după ce a ajuns în Italia și a fost cazată cu o fată pe nume T., inculpatul i-a explicat că urmează să practice prostituția pe stradă. Sub supravegherea T. a fost scoasă la un colț de stradă, însă a refuzat să urce în mașinile clienților, astfel că inculpatul a amenințat-o cu acte de violență în urma cărora a cedat solicitărilor lui. După cca. o săptămână a reușit să fugă, înainte să întrețină relații sexuale cu vreun client, astfel că nu a realizat venituri în această manieră (Dosar nr. 8008/97/2012 a Tribunalului Hunedoara). Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu probele administrate în cauză respectiv: declarația martorei C.I.C.; proces-verbal de constatare a ieșirii martorei din țară, însoțită de către inculpat.

Fapta inculpatului V.I.F. de a o recruta prin amăgire, de a o transporta și caza în Italia pe minora C.I.C. în vederea exploatării sale sexuale folosind și constrângerea în acest sens prin amenințarea cu acte de violențe întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane minore prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001. S-a arătat că, în ceea ce privește însă încadrarea în drept a faptelor inculpaților se impun unele precizări. Textul art. 13 din Legea nr. 678/2001 a suferit modificări prin O.U.G. nr. 79/2005 și prin Legea nr. 230/2010 atât prin prisma conținutului fiecărui aliniat în parte cât și în ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Astfel, în forma inițială a legii aflată în vigoare la data comiterii faptei aceasta se încadra în art. 13 alin. (1) și (3) cu limite de pedeapsă între 5 și 15 ani și interzicerea unor drepturi. În cele două acte normative menționate mai sus a avut loc o modificare a conținutului aliniatelor, astfel că fapta s-ar încadra în dispozițiile art. 13 alin. (1) și (2) cu limite de pedeapsă între 7 și 18 de ani. În aceste împrejurări sunt incidente în cauză dispozițiile art. 13 C. pen. ce reglementează principiul legii penale mai favorabile, context în care încadrarea juridică reținută în actul de sesizare a fost schimbată din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 13 C. pen.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul V.I.F. a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituind condamnarea la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 105/2001 a Tribunalului Bihor definitivă prin decizia penală nr. 243/A din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Oradea care în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat a fi grațiată. Astfel fapta în cauză a fost comisă în termenul de 3 ani al grațierii condiționate și în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a dispus revocarea acestui beneficiu întrucât inculpatul nu are alte condamnări care să atragă incidența art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În concurs astfel cum s-a reținut în rechizitoriu, nefiind aplicabilă decizia de recurs în interesul legii nr. XVIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul reținerii doar a art. 37 lit. a) C. pen. Având în vedere că din probele administrate în cauză nu se poate stabili cu certitudine dacă inculpatul a beneficiat de vreo sumă de bani din practicarea prostituției de către martora C.I.C. în condițiile în care declarațiile sunt contradictorii sub acest aspect și nu pot fi coroborate cu nici o altă probă, instanța de fond a apreciat că nu se poate dispune confiscarea vreunei sume de bani. La sfârșitul anului 2003, martora S.J.

(audiată conform art. 86 1 alin. (2) C. proc. pen. sub această identitate) se afla în Milano, unde la un club frecventat de cetățeni români l-a cunoscut pe inculpatul V.I.F. Martora i s-a plâns că nu câștigă bine, iar inculpatul i-a propus să întrețină raporturi sexuale cu diferiți bărbați pentru bani, oferindu-se să o ajute în acest sens, respectiv să îi închirieze un apartament și să îi facă site pe internet, cu condiția să împartă cu el câștigul realizat. La început martora a ezitat - acceptând totuși să lucreze, astfel pentru inculpat o perioadă provizorie. În acest sens, martora s-a mutat în apartamentul pe care inculpatul îl avea închiriat unde l-a cunoscut și pe fratele acestuia, V.A.L.

precum și pe martora E.S.C. care se prostitua pentru el și cu care a călătorit odată în România, recunoscând-o și din acea revistă „C.". Tot inculpatul a organizat și activitatea de „impresariat", chemând la apartamentul respectiv angajați ai revistei „C.'', care i-a făcut fotografii în format mic și mare și le-au publicat într-un număr al revistei pentru sumele de 400 euro și respectiv 700 euro. Aceasta a declarat că avea zilnic 3-4 clienți de la care încasa sume între 150 - 200 euro, din care plătea chiria pentru apartament, iar restul îl împărțea cu inculpatul. După 3-4 luni, respectiv prin martie - aprilie martora s-a certat cu inculpatul V.I.F. și pentru motivul că acesta s-a apropiat prea mult de ea.

Inculpatul i-a promis că o va lăsa în pace să lucreze pe cont propriu dacă îi va achita suma de 5.000 euro, fapt cu care martora a fost de acord și i-a trimis banii, majoritatea în dolari prin sistemul W.U. Afirmația martorei în sensul celor de mai sus a fost confirmată de documentele remise de Banca R. și F.B. - din care rezultă că aceasta i-a trimis inculpatului lunar diverse sume de bani în dolari și euro. Formularele de expediere în care apare numele real al martorei au fost introduse în plicul sigilat împreună cu tabelul depus de bancă, din care rezultă clar numele acesteia. Vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză respectiv: declarația martorei S.J.; adresele Băncii R. SA și F.B., din care rezultă sumele de bani expediate de martoră către inculpat și declarația martorei E.S.C.

Fapta inculpatului V.I.F. de a o îndemna pe martora majoră S.J. și de a-i înlesni practicarea prostituției, activitate de pe urma căreia a obținut foloase, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul V.I.F. a săvârșit fapta în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei constituind condamnarea la pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 105/2001 a Tribunalului Bihor definitivă prin decizia penală nr. 243/A din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Oradea care în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997 s-a constatat a fi grațiată.

Astfel fapta în cauză a fost comisă în termenul de 3 ani al grațierii condiționate și în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a dispus revocarea acestui beneficiu. Întrucât inculpatul nu are alte condamnări care să atragă incidența art. 37 lit. a) și b) C. pen. în concurs astfel cum s-a reținut în rechizitoriu, nefiind aplicabilă decizia de recurs în interesul legii nr. XVIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul reținerii doar a art. 37 lit. a) C. pen. Întrucât faptele de la pct. 3 și 6 au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, s-a reținut în actul de sesizare a instanței forma continuată a infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Din declarațiile martorei S.J. coroborate și cu declarațiile celorlalte martore sau părți vătămate, instanța de fond a apreciat rezonabil a se reține un câștig mediu zilnic de 500 euro, ținându-se cont și de cheltuielile cu publicațiile și alte cheltuieli zilnice precum și de faptul că existau zile în care nu se putea lucra. Se ajungea astfel la un câștig de 15.000 euro/lună. În condițiile în care martora S.J. a lucrat cca. 3 luni de zile rezultă un câștig de 45.000 euro din care se scade 5.000 euro chiria, rămânând un beneficiu de 40.000 euro pe care martora l-a împărțit cu inculpatul V.I.F. La suma de 20.000 euro se adăuga și suma de 5.000 euro pe care martora a achitat-o inculpatului pentru a ieși de sub protecția lui.

Întrucât suma de 25.000 euro de care a beneficiat inculpatul V.I.F. este obținută ca urmare a săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa, instanța de fond a dispus confiscarea acesteia în favoarea statului. În anul 1999 martora D.N. a cunoscut-o pe inculpata R.G. despre care auzise că se prostituează în Italia pentru inculpatul C.F.Ș., astfel că în anul 2001 i-a rugat să-i faciliteze și ei practicarea prostituției pe apartament, fiind de acord să le achite în acest sens un comision. Conform înțelegerii, în data de 3 septembrie 2001, martora a părăsit România cu autoturismul cu numărul DND xxx condus de un cetățean maghiar, fiind însoțită de inculpata R.G. așa cum rezultă din procesul verbal de la dosar urmărire penală.

Ajunsă la Milano, inculpata a cazat-o pe martoră în apartamentul său, iar după câteva zile, printr-o agenție imobiliară, i-a închiriat un apartament pe str. P.M. din Milano. Chiria în sumă de 1.500 euro lunar pentru 3 luni, plus încă o garanție pentru 3 luni, au fost plătite de către inculpata R.G. Apoi, inculpata a dus-o pe martoră la un atelier foto, unde i s-au făcut fotografii ce au fost publicate în acea revistă „C." și postate pe internet cu pseudonimul de „N." și număr de telefon la care putea fi contactată. Din banii câștigați pentru practicarea prostituției, martora îi returna - o parte inculpatei R.G., iar alta, drept taxă inculpatului C.F.Ș. Martora a declarat că le-a achitat inculpaților timp de 6 - 7 luni, cât a stat.

acolo, cca 30.000 euro, dublul sumei împrumutate „sau chiar mai bine". După achitarea datoriei, inculpata R.G. i-a spus martorei că dacă mai dorește să rămână în acea locuință închiriată de ea, va trebui să-i achite inculpatului C.F.Ș. câte 300 euro zilnic, pentru că acesta așa pretindea. Martora nu a fost de acord, iar inculpata R.G. a susținut-o, motiv pentru care a continuat să se prostitueze pe cont propriu și după o perioadă a renunțat. Fiindu-i prezentată acea revistă „C.", martora le-a recunoscut din fotografiile postate acolo, pe inculpata R.G., pe C.M. și pe alte 4 fete din Oradea. Prezența martorei D.N. în Italia la locuința inculpatei R.G. a fost confirmată și de către martora B.C.F., care a fost și ea găzduită acolo.

Martora de mai sus, propusă în apărarea sa de inculpata R.G., pentru a dovedi că ea însăși a fost o victimă a inculpatului C.F.Ș. a declarat că a sesizat faptul că C.F.Ș. o domina într-un fel pe inculpată, că o dată a bătut-o și că aceasta împărțea cu el banii. De asemenea a precizat că cei doi erau iubiți și că G. se întâlnea și ea cu diferiți bărbați de la care probabil, obținea câștiguri materiale. Inculpata R.G. așa cum rezultă, din probele administrate a desfășurat ea însăși acte de recrutare, fiind practic în înțelegere cu inculpatul C.F.Ș. cu cât ea s-a aflat în Italia și singură, pentru că o perioadă inculpatul avea interdicție de a intra în acea țară și a patronat practicarea prostituției.

O altă martoră S.C. care a fost chemată la Milano de către inculpata R.G. pentru a lucra la ea ca și menajeră în schimbul sumei de 1.000 euro pe lună a confirmat că inculpata avea un apartament pe str. M. unde locuia singură întrucât în acea perioadă era certată cu prietenul său F. În perioada în care a stat acolo, s-a întâlnit în oraș cu D.N. După cca. 3 luni a plecat întrucât inculpata s-a împăcat cu F. și urma ca sora acestuia să vină să facă menajul. Această martoră a mai confirmat că inculpata s-a certat o perioadă cu C.F.Ș., exact așa cum au declarat și martorele cazate de către aceasta. Și această martoră a întâlnit-o acolo pe martora D.N.L. Audiată în cursul cercetării judecătorești martora D.N.L.

a arătat că la solicitarea ei inculpata R.G. a ajutat-o să se deplaseze în Italia unde a închiriat un apartament în care a practicat prostituția împrumutându-i în acest sens o sumă de bani necesară pentru toate cheltuielile pe care le-a implicat demararea activității - 10-15.000 euro. Înțelegerea dintre ele nu a presupus achitarea vreunui comision, ci restituirea dublului sumei împrumutate. Pe inculpatul C.F.Ș. nu îl cunoștea anterior, nu a purtat discuții cu el, știa doar că era iubitul lui G. Vinovăția inculpaților a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză respectiv: declarația inculpatei R.G.; declarația martorei D.N.; revista „C." - corp delict; declarația martorei B.C.; declarația martorei S.C.

Faptele inculpaților R. (fostă M.) G. și C.F.Ș. de a înlesni practicarea prostituției de către martora D.N.L. la cererea acesteia și de a obține foloase în acest fel întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de proxenetism, prevăzută și pedepsită de art. 329 alin. (1) C. pen. Din declarațiile martorei D.N.L. a rezultat că cei doi inculpați i-au împrumutat suma de 15.000 euro la cererea ei pentru a putea practica prostituția, iar ea le-a restituit suma de 30.000 euro, astfel că suma de 15.000 euro reprezintă un beneficiu realizat de cei doi inculpați, ca urmare a practicării prostituției de către martoră, urmând a se dispune confiscarea acesteia în mod egal de la cei doi inculpați respectiv câte 7.500 euro de la flecare.

În data de 26 martie 2005 martora U.H.C. s-a deplasat cu autocarul la Milano la numita B.E. pentru a practica prostituția pe apartament, întrucât era divorțată, avea un copil minor și dorea să obțină venituri mai consistente. Ajunsă acolo, B.E. a cazat-o într-un apartament închiriat pe numele său pentru care a plătit chirie în sumă de 600 euro lunar. Apoi, a dus-o la fotograf pentru acele fotografii reclame postate pe internet și în revista „C." (dar alt număr decât corpul delict) Martora a precizat că în acel apartament a găsit un album cu fotografiile mai multor fete, din care a recunoscut-o pe martora Ș.E. Audiată în cursul urmăririi penale, martora Ș.E. a confirmat faptul că a fost cazată la Milano de către B.E.

într-un apartament în care a practicat prostituția. B.E. i-a spus că acolo au mai lucrat și alte fete care câștigau până la 8.000 de euro/zi, iar dacă ea nu va câștiga la fel, va aduce pe altcineva în locul ei. Întrucât nu a câștigat decât 1.000 - 2.000 euro pe zi B.E. a mutat-o în altă casă însă nu știa cine a venit în locul ei. Pentru că s-a certat cu vecinii, martora a fost nevoită să plece din acel apartament, iar B.E. a ajutat-o să se cazeze într-unul din apartamentele inculpatei R.G., în vederea întreținerii de raporturi sexuale cu diferiți clienți. Inculpata R.G. i-a cerut 1.150 euro lunar pentru chirie și pentru că locuința acesteia era frecventată de mai mulți clienți - trebuia să-i mai achite zilnic câte 1.000 euro.

Pentru că martora i-a spus că nu poate produce atâția bani, în urma negocierilor au ajuns la o taxă de 500 euro/zi. În prima lună i-a achitat inculpatei R.G. între 10.000 și 15.000 de euro, apoi lunar cca. 4-5.000 euro lunar, în funcție de încasări care se ridicau la cca. 700 de euro/zi. Pentru că inculpata R.G. era plecată în țară, martora a declarat că îi achita banii prin B.E. despre care știa că îi este prietenă bună. La începutul anului 2007, pentru că a constatat că avea cheltuieli mari (1.150 euro chiria, 5.000 taxa inculpatei R.G., 1.000 euro anunțuri publicitare, 700 euro salariul lui B.E.) i-a solicitat inculpatei R.G. să transfere contractul de închiriere a locuinței pe numele său, aceasta solicitându-i în schimb suma de 15.000 euro.

Făcându-și un calcul, martora a fost de acord cu această propunere, au discutat cu proprietara și a achitat inculpatei pe loc suma de 10.000 euro după care i-a transferat prin sistemul W.U. suma de 3.850 euro. Ulterior a revenit acasă, iar la întoarcerea în Italia a constatat că apartamentul era ocupat de o româncă, V., astfel că a sunat-o pe M.G. care i-a spus că nu a primit ultima rată lunară de la ea și că a fost înșelată de către B.E. În aceste împrejurări a renunțat la apartament recuperând de la proprietară avansul de 3.450 euro achitat, iar ulterior, R.G. i-a restituit suma de 10.000 euro în august 2007 și 3.000 euro în decembrie