ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 481/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 481/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin

sentința penală nr. 232/P din data de 29 noiembrie 2012 pronunțată de către

Tribunalul Bihor, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului D.M.,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, modificată și completată.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă

de: 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.

71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă

complementară.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executări pedepsei principale pe durata unui termen

de încercare de 5 ani stabilirea conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 84 C.

pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.G.,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, modificată și completată.

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă

de: 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.

71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza arț.81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executări pedepsei principale pe durata unui termen

de încercare de 5 ani stabilirea conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 84 C.

pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 14 C. proc. pen. și art.

998 C. civ. au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 5000 euro

sau echivalentul în lei a acestei sume la data plății efective în favoarea

părții civile P.D.F., respectiv la plata sumei de 5.000 euro sau echivalentul

în lei a acestei sume la data plății efective în favoarea părții civile L.M.N.,

reprezentând daune morale și respinge ca nedovedite restul pretențiilor

formulate.

Din fondurile Ministerului Justiției

s-a dispus virarea în favoarea Baroului Bihor sumele de 150 lei; 150 lei

reprezentând onorariile apărătorului din oficiu avocat F.A. conform delegației din

22 noiembrie 2011; suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului din

oficiu avocat P.F. conform delegației din 22 noiembrie 2011; suma de 300 lei

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu avocat U.D. conform delegației din

22 noiembrie 2011; sumele de 150 lei; 150 lei; 150 lei, reprezentând onorariile

apărătorului din oficiu avocat I.S. conform delegațiilor din 21 septembrie

2012.

În baza art. 191 C. proc. pen. au fost

obligați inculpații la plata a câte 1.600 lei fiecare cheltuieli judiciare în

favoarea statului.

S-a dispus achitarea din fondurile

Ministerului Justiției a contravalorii a patru ore de traducere efectuată de

doamna traducător de limbă italiană S.P.

Pentru a pronunța această hotărâre

tribunalul a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 228/P/2010

pronunțată de Tribunalul Bihor în Dosar nr. 4036/111/2006 s-a dispus în baza

art. 332 alin. (2) C. proc. pen. restituirea la procuror în vederea refacerii

urmăririi penale a cauzei penale privind pe inculpații L.C.G., D.M. și S.G.

trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin.

(1) și (2), art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 7 din Legea nr.

39/2003.

În motivare s-a arătat că întreaga

urmărire penală desfășurată față de inculpatul L.C.G. este lovită de nulitate

absolută, fiind încălcate o serie de prevederi legale, care reprezintă garanții

ale dreptului la apărare, garanții care nu au fost respectate în această fază a

procesului penal. S-a apreciat pe de altă parte că fiind incidență în cauză

situația de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. a) C. proc. pen., măsura

restituirii cauzei la procuror trebuie dispusă și cu privire la inculpații D.M.

și S.G. acest fapt impunându-se cu atât mai mult cu cât lămurirea

împrejurărilor concerte ale săvârșirii faptei poate influența si situația

acestora.

Prin Decizia penală nr. 631/R/2011

Curtea de Apel Oradea a admis recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bihor împotriva sentinței penale nr. 228/P din 2 decembrie 2010

pronunțată de Tribunalul Bihor pe care au casat-o și modificat-o în sensul că

s-a dispus trimiterea cauzei privind pe inculpații D.M. și S.G. la Tribunalul

Bihor pentru continuarea judecății pe fond menținându-se dispozițiile instanței

de fond privind pe inculpatul L.C.G.

Dosarul privind pe inculpații D.M. și S.G.

a fost reînregistrat la Tribunalul Bihor la data de 09 septembrie 2011.

În lipsa oricăror probe care să

dovedească vinovăția inculpaților D.M. și S.G., declarațiile testimoniale

prezentate confirmând doar implicarea inculpatului L.C.G., instanța de fond a

dispus achitarea acestora, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în temeiul dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Prin rechizitoriu, cei doi inculpați,

au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7

din Legea nr. 39/2003, reținându-se în sarcina lor că, s-au constituit împreună

cu coinculpatul L.C.G., într-un grup infracțional organizat, care a existat

pentru o perioadă și a acționat în mod coordonat în perioada anilor 2004-2005,

în scopul săvârșirii infracțiunilor grave de trafic de persoane majore și

trafic de minori, pentru a obține în mod direct beneficii financiare.

Probatoriul administrat în cauză a

condus la concluzia că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei

infracțiuni. Această infracțiune presupune existența unui grup infracțional

organizat, astfel cum este definit acesta în cuprinsul art. 2 lit. a) din

aceeași lege, care presupune un grup structurat, format din trei sau mai multe

persoane, care există pentru o perioadă și, acționează, în mod coordonat, în

scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct

sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, nu constituie

grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii

imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o

structura determinata ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul

grupului.

Faptul că inculpații D.M. și S.G. au

săvârșit împreună cu inculpatul L.C.G. infracțiunea de trafic de persoane

prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, vizând pe cele două

părți vătămate P.D.F. și L.M.N. atrage reținerea agravantei prevăzute de art.

12 alin. (2) lit. a) din aceeași lege, care a vizat traficul de persoane

săvârșit de două sau mai multe persoane împreună, probele de la dosar fiind în

sensul reținerii doar a acestei agravante, iar nu în sensul existenței

infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă distinctă

și care trebuie dovedită prin mijloace de probă neechivoce, ceea ce nu a fost

cazul în speță.

Așa cum s-a arătat mai sus față de

inculpații D.M. și S.G., întreg probatoriul administrat în cauză a dovedit

vinovăția acestora, strict sub aspectul racolării de către aceștia a celor două

părți vătămate P.D. și L.M., activitate infracțională care s-a desfășurat în

perioada ianuarie - februarie 2004. Celelalte aspecte evidențiate în

rechizitoriu cum că, în realitate grupul constituit ar fi desfășurat o

activitate infracțională în perioada anilor 2004-2005 și a vizat o activitate

mult mai amplă de racolare a mai multor persoane printre care și minore (în

afara celor două părți vătămate mai sus enunțate) nu au fost dovedite prin nici

un mijloc de probă. în aceste împrejurări nu s-a reținut existența unui grup

constituit cu reguli și structură bine organizată, legătura dintre inculpați

fiind contextuală și ocazională. Gruparea formată din cei trei inculpați fără a

avea o continuate sau o structură determinată, cu roluri prestabilite pentru

membrii săi în cadrul grupului nu a constituit un grup infracțional organizat

în sensul Legii nr. 39/2003 cu atât mai mult cu cât în textul de lege se

prevede că a fost necesar ca respectiva grupare să acționeze pe o anumită

perioadă cea ce nu a fost cazul în speță.

Față de cele de mai sus instanța de

fond a dispus achitarea inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunii

prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Ca urmare instanța de fond în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus

achitarea inculpatului D.M., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7

din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, modificată și completată.

Fapta inculpatului D.M. așa cum a fost

descrisă și dovedită la pct. 1 constând în recrutarea prin înșelăciune și

luarea unor măsuri de transportare în Germania a părților vătămate L.M.N. și P.D.

în perioada ianuarie -februarie 2004 în scopul exploatării sexuale și a

exploatării prin muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de

trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, modificată și completată cu aplicarea art. 74 lit. a)

și art. 76 lit. b) C. pen. text în baza căruia s-a dispus condamnarea la o

pedeapsă de: 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute

de art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă

complementară.

La individualizarea judiciară a

pedepsei aplicată inculpatului instanța de fond de judecată a avut în vedere

dispozițiile art. 72 C. pen. respectiv gradul ridicat de pericol social al

faptei comise, limitele legale de pedeapsă, numărul persoanelor traficate,

ambele majore, dar pe de altă parte conduita inculpatului care s-a prezentat în

fața instanței de judecată iar potrivit comunicărilor I.G.P.R. - serviciul

cazier judiciar acesta nu a fost tras la răspundere penală pe teritoriul

României, împrejurări în care instanța de fond a reținut în favoarea sa

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a avut în vedere de

asemenea împrejurarea că de la data comiterii faptei s-a scurs un interval de

aproape 9 ani, (perioadă în care inculpatul nu a mai avut vreo tangentă cu

legea penală română) condiții în care apreciind că scopul educativ al pedepsei

poate fi atins și fără privarea de libertate a acestuia, instanța de fond în

baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executări pedepsei

principale pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilirea conform art.

82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 84 C.

pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului S.G., pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) din Legea nr.

678/2001, modificată și completată.

Fapta inculpatului S.G. așa cum a fost

descrisă și dovedită la pct. 1 constând în recrutarea prin înșelăciune și

luarea unor măsuri de transportare în Germania a părților vătămate L.M.N. și P.D.

în perioada ianuarie - februarie 2004 în scopul exploatării sexuale și a

exploatării prin muncă, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de

trafic de persoane prevăzută și pedepsită de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a)

din Legea nr. 678/2001, modificată și completată cu aplicarea art. 74 lit. a)

și art. 76 lit. b) C. pen. text în baza căruia s-a dispus condamnarea la o

pedeapsă de:

În baza art. 12 alin. (1) și (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001, modificată și completată cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă

de: 3 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. și interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.

71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu titlu de pedeapsă

complementară.

La individualizarea judiciară a

pedepsei aplicată inculpatului instanța de fond de judecată a avut în vedere

dispozițiile art. 72 C. pen. respectiv gradul ridicat de pericol social al

faptei comise, limitele legale de pedeapsă, numărul persoanelor traficate,

ambele majore, dar pe de altă parte conduita inculpatului care s-a prezentat în

fața instanței de judecată iar potrivit comunicărilor I.G.P.R. - serviciul

cazier judiciar acesta nu a fost tras la răspundere penală pe teritoriul

României, împrejurări în care instanța de fond a reținut în favoarea sa

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Instanța de fond a avut în vedere de

asemenea împrejurarea că de la data comiterii faptei s-a scurs un interval de

aproape 9 ani, (perioadă în care inculpatul nu a mai avut vreo tangentă cu

legea penală română) condiții în care apreciind că scopul educativ al pedepsei

poate fi atins și fără privarea de libertate a acestuia, instanța de fond în

baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executări pedepsei

principale pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilirea conform art.

82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și art. 84 C.

pen. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei.

Părțile, vătămate P.D.F. au formulat

pretenții civile în cauză solicitând fiecare 5.000 euro daune materiale

respectiv 5.000 euro daune morale. Părțile vătămate nu au făcut dovada

prejudiciului de natură materială context în care urmează ca aceste pretenții

să fie respinse. Cât privesc daunele morale solicitate instanța de fond a apreciat

că acordarea în favoarea fiecărei părți civile a sumei de 5.000 euro este

justificată față de suferința psihică și fizică, respectiv trauma pe care au

încercat-o ambele tinere după ce au ajuns pe teritoriul statului străin aspect

ce rezultă fără echivoc din declarațiile ample date de părțile vătămate.

Ca urmare instanța de fond în baza

art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a dispus obligarea inculpaților în

solidar la plata sumei de 5.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la

data plății efective în favoarea părții civile P.D.F., respectiv la plata sumei

de 5.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la data plății efective în

favoarea părții civile L.M.N., reprezentând daune morale și respinge ca

nedovedite restul pretențiilor formulate.

Împotriva acestei. hotărâri, în termen

legal, a declarat recurs D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Oradea, criticând

hotărârea atacată sub aspectul greșitei achitări a inculpaților D.M. și S.G.

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr.

39/2003 și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2008 și a greșitei

individualizări judiciare a pedepsei prin reținerea nelegală a prevederilor art.

74 lit. a) C. pen. în favoarea celor doi inculpați.

În motivare s-a arătat că în ce

privește infracțiunea de grup organizat au fost întrunite elementele

constitutive ale acesteia deoarece după modul de organizare și acțiune a celor

trei inculpați, L.C.G., D.M. și S.G., rezultă fără echivoc că ultimii aveau

rolul de a racola din România persoane de sex feminin majore și minore și a le

trimite prin intermediul unor transportatori din țară în Germania unde erau

așteptate de primul inculpat, care apoi le supunea exploatării sexuale sau prin

muncă. în acest sens s-au făcut referiri la declarația părții vătămate P.D.F., S.I.,

A.R. și P.C.A.. S-a mai arătat și faptul că activitatea infracțională a

grupului s-a desfășurat pe perioada anilor 2004-2005, perioadă în care au

racolat și exploatat sexual și prin muncă cinci victime din care trei majore și

două minore. Referitor la implicarea inculpaților D.M. și S.G. în racolarea și

exploatarea minorelor P.C.A. și S.I. s-a arătat că instanța de fond nu a avut

în vedere decât parțial declarațiile acestora date pe parcursul procesului

penal. S-a mai arătat și faptul că în mod greșit s-au reținut circumstanța

atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. în favoarea inculpaților D.M. și

S.G., întrucât faptul că nu au fost trași la răspundere penală pe teritoriul

României nu poate fi privită ca o dovadă a bunei conduite a acestora, iar lipsa

antecedentelor penale nu poate fi reținută în mod automat ca circumstanță

atenuantă atâta timp cât nu este coroborată cu alte elemente de fapt, în speță

inculpații săvârșind o infracțiune gravă și au avut o atitudine nesinceră în

timpul procesului penal.

Prin Decizia penală nr. 78/A din 13

iunie 2013 Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de D.I.I.C.O.T.

-Serviciul Teritorial Oradea.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a

reținut că instanța de fond o situație de fapt corectă având la bază un amplu

material probator administrat în cursul urmăririi penale și al judecății,

făcând trimitere la probele, respectiv la declarațiile persoanelor audiate în

cauză,. motivarea instanței de fond cuprinzând pe larg depozițiile acestora.

În ce privește infracțiunea prevăzută

și pedepsită de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 reținută în sarcina

inculpaților D.M. și S.G., curtea a reținut că probele administrate în cauză nu

dovedesc nicio implicare a celor doi inculpați în racolarea celor două tinere P.C.A.

și S.I., aceasta din urmă audiată sub identitate protejată, declarațiile

acestora dovedind doar vinovăția inculpatului L.C.G. în săvârșirea infracțiunii

de trafic de persoane. Așadar declarațiile celor două tinere aflate la filele

64-68 din dosarul de urmărire penală, 44-45 din dosarul de urmărire penală și

care sunt pe larg expuse în considerentele hotărârii instanței de fond nu

susțin învinuirile celor doi inculpați, motiv pentru care soluția de achitare a

acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. este corectă, inculpații

beneficiind de prezumția de nevinovăție.

Referitor la infracțiunea prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 39/2003, curtea, de asemenea, a reținut că probatoriul

administrat în cauză nu dovedește componența unui grup din care ar fi făcut

parte și inculpații D.M. și S.G.

Faptul că inculpații ar fi făcut parte

din grup infracțional a cărui activitatea infracțională s-a desfășurat în

perioada 2004-2005 și a vizat racolarea mai multor peroane între care și minore

în afara celor două părți vătămate arătate mai sus nu au fost dovedite prin

niciun mijloc de probă.

Prin urmare, în cauză nu există dovezi

că inculpații s-au constituit într-un grup organizat așa cum o cer prevederile art.

7 din Legea nr. 39/2003, motiv pentru care prima instanță în mod corect a

apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte și că

se impune achitarea inculpaților.

Faptul că inculpații D.M. și S.G. au

săvârșit infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 678/2001 cu inculpatul L.C.G. privind cele două părți vătămate P.D.F.

și L.M.N. nu determină existența unui grup organizat, cu roluri prestabilite

care a acționat pentru o perioadă și în mod coordonat în scopul săvârșirii

infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Din dosarul

cauzei rezultă neechivoc că legătura dintre inculpați este un ocazională,

activitatea lor fiind determinată de anumite împrejurări, circumstanțe într-un

anumit moment.

Pedepsele aplicate inculpaților D.M.

și S.G. au fost corect individualizate având în vedere gradul de pericol social

concret al faptei comise, decurs din împrejurările și modalitatea în care a

fost comisă.

S-a apreciat că și modalitatea de

executare a pedepsei stabilită pentru inculpat a fost apreciată în mod

corespunzător, executarea acesteia în condițiile art. 81 C. pen., fiind în

măsură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen.

Împotriva hotărârii sus menționată

"Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Oradea a declarat recurs, invocându-se cazul de casare

prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., considerându-se

că s-a făcut o greșită aplicare a legii, VW-sensul achitării inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr.

39/2003 și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cât și reținerea

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

La termenul de judecată din 7

februarie 2014 când. Înalta Curte a acordat cuvântul la dezbateri, procurorul

de ședință a învederat că înțelege să-și retragă recursul declarat împotriva

deciziei penale nr. 78/A din 13 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Înalta Curte în raport de dispozițiile

art. 385

4

C. proc. pen. anterior, față de declarația de retragere a

recursului formulată de procurorul de ședință în condițiile art. 369 C. proc.

pen. anterior care se aplică în mod corespunzător urmează a se lua act de

manifestarea de voință a parchetului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Oradea împotriva Deciziei penale nr. 78/A/2013 din 13

iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Onorariul interpretului de limba

italiană se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimații inculpați, în sumă de câte 75 lei, se

plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial al apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatele părți vătămate, în sumă de câte 40 lei,

se plătește din. fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07

februarie 2014.