ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1142/2009

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, reclamantul

Inspectoratul de Jandarmi Județean Brăila a chemat în judecată pe pârâta SC C.

SA Ploiești pentru a fi obligată la plata sumei de 95.069,79 lei contravaloarea

folosirii mijloacelor de transport auto proprii, 49.965,84 lei penalități de

întârziere și 3.948,15 lei penalități de întârziere pentru neachitarea

facturilor reprezentând prestații pentru paza militară în perioada 14 august 2003

– 5 decembrie 2003.

Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului material la

acțiune având în vedere că pretențiile reclamantului s-au născut în anul

2002-2003 și 2004 și nu mai pot fi solicitate la data de 5 martie 2007, data

formulării acțiunii.

Prin sentința nr. 246/f com din 13 mai 2008, Tribunalul

Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca

nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca

nefondată acțiunea formulată de reclamant .

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că pretențiile

reclamantului, privind suma de 95.069,79 lei, care se referă la perioada 1

iunie 2002 – 13 decembrie 2004 sunt neîntemeiate, neavând legătură cu contractul

nr. 341895 din 27 mai 2002, având ca obiect prestarea de servicii de pază și

intervenții și nici cu actul adițional la acest contract încheiat în data de 28

noiembrie 2003 și 13 februarie 2004. Pe perioada 1 iunie 2002 – 13 decembrie

2004 între părți nu a existat nici un contract cu privire la mijloacele auto,

iar reclamantul primind de la pârâtă suma de 147.633 lei, mai mare decât cea

solicitată prin acțiune.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea au

fost respinse ca urmare a respingerii capătului principal al acțiunii. De

asemenea au fost respinse și penalitățile de întârziere aferente pazei militare

efectuate în perioada 14 august 2003-15 decembrie 2003, urmare efectuării

expertizei contabile.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost

respinsă având în vedere faptul că aceasta nu poate fi invocată decât față de

obligații dovedite.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr. 84A din

24 septembrie 2008 Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială,

a respins ca nefondat apelul reclamantului.

Prin considerentele sale, instanța de apel a reținut

că din conținutul prevederilor contractuale, respectiv contractul de prestări

servicii de pază și intervenție nr. 341895 din 27 mai 2002 și actul adițional

nr. 2 la acesta, a rezultat că tariful pentru serviciul de pază și intervenție

include și cheltuielile aferente cu dotarea, respectiv mijloacele de transport.

Din probele administrate în cauză a rezultat că pârâta a plătit reclamantei

suma de 147.633 lei reprezentând cheltuieli de dotare pentru mijloacele de

transport pentru perioada 1 iunie 2002 – 31 decembrie 2004.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamantul în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei recurată în sensul admiterii acțiunii.

În concret, prin criticile formulate reclamantul a

susținut următoarele:

- în cadrul prezentei cauze se solicită plata

cheltuielilor ocazionate de folosirea autovehiculelor din dotare și nu plăți

aferente dotărilor cu mijloacele de transport;

- urmare încheierii contractului de prestări

servicii, pârâta trebuia să achite contravaloarea prestației de pază și să pună

la dispoziție mijloace auto de transport pentru executarea misiunilor;

- prin actul adițional încheiat în anul 2003, pârâta

s-a obligat să suporte cheltuielile de funcționare aferente dotării asigurate

prin contractul de comodat, precum și pentru mijloacele solicitate suplimentar

de la prestator;

- pârâta nu a notificat reclamantul cu privire la

faptul că nu este de acord ca transportul efectivelor să se facă cu mijloacele

proprii prestatorului, ceea ce dovedește că și-a însușit obligația de a plată a

acestor cheltuieli;

- recurenta contestă obligarea sa la plata

cheltuielilor legate de efectuarea expertizei contabile;

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea

recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor recurentei.

Analizând criticile formulate, Înalta Curte apreciază

că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente :

Recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la respingerea pretențiilor

solicitate prin acțiune.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ipostaza

referită de către pârâtă se referă la prezentarea unor considerente străine de

natura pricinii sau nemotivarea soluției din dispozitiv.

În speța de față, criticile invocate în cadrul

acestui motiv de recurs, nu pot fi reținute întrucât din punct de vedere al

nelegalității deciziei recurată, nu ne aflăm în situația unei nemotivări a

hotărârii.

Aspectele menționate de către recurentă sunt lipsite

de relevanță juridică având în vedere temeiul juridic al acțiunii introductive,

respectiv răspunderea civilă contractuală. În speța de față, reclamanta nu a

făcut dovada neexecutării obligațiilor care decurg din convenția părților,

astfel încât în mod corect au procedat ambele instanțe cu privire la

respingerea acțiunii.

Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta

susține interpretarea greșită a clauzelor contractului, respectiv a actului

adițional nr. 2/2003 și art. 2, art. 3 și art. 4 din contractul de comodat nr. 17407/2004,

cu referire la obligația beneficiarului de a suporta cheltuielile de

funcționare aferente dotării asigurate prin contractul de comodat și cheltuielile

de funcționare pentru mijloacele solicitate suplimentar. Pentru a ne afla în

prezența schimbării naturii actului juridic, trebuie ca natura actului să fie

în mod substanțial alterată, situație care nu se regăsește în speța de față.

Instanța de fond și apel, au stabilit în baza probelor administrate

îndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 3 din contractul de prestări

servicii, stabilind că tarifele achitate includ și cheltuielile aferente cu dotarea

și mijloacele de transport. În ceea ce privește invocarea prevederilor

contractului de mandat încheiat în anul 2004, acestea nu pot fi reținute în

raport de faptul că pretențiile reclamantului se referă la perioada 2002-2004,

perioadă care nu intră sub incidența prevederilor acestui contract de mandat,

ale cărui clauze nu pot retroactiva,

Susținerea reclamantului privind nelegalitatea

obligării sale la plata onorariului privind efectuarea expertizei contabile

este nefondată, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., potrivit

cărora partea care este în culpă procesuală, va fi obligată, la cerere, la

plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru,

onorarii de expert, etc.

Pentru aceste motive, considerând că în cauză au fost

respectate dispozițiile art. 969 C. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta

INSPECTORATUL DE JANDARMI JUDEȚEAN BRĂILA împotriva deciziei nr. 84A din 24

septembrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009.