ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1271/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pe pârâta SC S.I. SRL Piatra Neamț solicitând rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 26 februarie 1999, reținerea sumelor achitate de cumpărător, obligarea pârâtei la daune interese reprezentând plata cu întârziere a dividendelor pe anul 1997 și fonduri de restructurare acordate în baza Legii nr. 58/1991 și a convenției din 1996 precum și a prejudiciului provocat ca urmare a desființării contractului. Tribunalul București, prin sentința comercială nr. 14786 din 10 decembrie 2007 a admis în parte acțiunea, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni modificat prin actul adițional din 15 februarie 2000 și a respins celelalte capete de cerere.

Instanța de fond a reținut, în esență, că prin sentința nr. 740 din 11 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Teleorman, SC R. SA (succesor al SC M. SA) a fost obligată să plătească reclamantei suma de 12.160.064 lei reprezentând dobânzi datorate pentru plata dividendelor pentru anul 1997, datorie preluată de pârâtă ca urmare a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni (art. 8.7 din contract) dar neachitată. În privința daunelor - interese, Tribunalul a considerat că reclamanta nu a pus în executare hotărârea judecătorească din 2001 nici cu ocazia deschiderii procedurii falimentului societății comerciale vândute iar contractul de vânzare - cumpărare stabilea numai obligația cumpărătorului de a face demersuri pentru plata datoriilor anterioare cumpărării.

Restituirea fondurilor de restructurare a fost inclusă în prețul acțiunilor astfel cum art. 2 lit. d) a fost inserat în convenție. Curtea de Apel București, prin decizia comercială 148 din 20 martie 2008, a respins apelul reclamantei considerând că temeiul cererii privind plata dobânzilor la dividende pentru anul 1997 îl constituie art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, care exclude răspunderea contractuală întemeiată pe art. 8.7 lit. c) întrucât s-a cerut rezoluțiunea vânzării, nu executarea contractului iar cauza era anterioară și independentă încheierii contractului.

Fondurile de restructurare a SC M. SA acordate prin convenția din 1996 au fost recuperate prin includerea lor în prețul de vânzare al acțiunilor, respectiv în contractul încheiat la 26 februarie 1999. În legătură cu celelalte daune - interese, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor sale, expertiza determinând diferența contabilă dintre activele nete și totalul datoriilor societății iar pe de altă parte dreptul la despăgubire pentru prejudiciile aduse de către un acționar aparține societății vătămate și nu A.V.A.S. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta susține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002 și ale art. 969 și art. 1020 - art. 1021 C. civ. Prevederile art. 8.7 lit. c) din contract obligau pe cumpărător să asigure plata datoriilor societății către F.P.S. Astfel suma de 1.206,20 lei reprezenta daune - interese pentru prejudiciul suferit de A.V.A.S. ca urmare a neplății sumelor datorate de societate anterior vânzării. Ea nu reprezenta o executare a contractului iar sancțiunea aplicată pârâtului prin rezoluțiunea contractului nu exclude răspunderea contractuală. Temeiul acestei cereri îl constituie contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni iar datorită neexecutării culpabile a obligațiilor asumate prejudiciul trebuie integral recuperat. Mai susține recurenta că în mod greșit instanțele au apreciat că fondurile de restructurare au fost recuperate prin înglobarea lor în prețul acțiunilor.

Acțiunile au fost cumpărate libere de orice sarcini au fost subevaluate – de la 25.000 lei/acțiune la 10.000 lei/acțiune - ceea ce evidențiază că această sumă nu a fost recuperată. Principiul restitutio in integrum nu a fost respectat de instanțe, care au respins despăgubirile deși prin radierea societății comerciale, A.V.A.S. nu mai putea redobândi calitatea de acționar. Prejudiciul a fost determinat prin diminuarea valorii activului net al SC R. SA în intervalul de la încheierea contractului până la lichidare iar partea care l-a cerut este obligată la despăgubiri. Recursul este nefondat și va fi respins. Prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni F.P.S.

a vândut pârâtei 70% din valoarea capitalului social subscris, al SC M. SA (autoarea SC R. SA), prevăzându-se în art. 7.2.2 că societatea nu este obligată la plata de daune și nu este acționată în judecată pentru nerespectarea normelor privind protecția mediului; art. 8.7 lit. c) stabilește obligația cumpărătorului să asigure plata datoriilor societății către F.P.S. Apare așadar o contradicție între clauzele contractuale, pe care instanțele de fond, judicios le-a interpretat în considerația prevederilor art. 983 C. civ. Astfel atât suma de 1.206,20 lei cât și cea de 20.900 lei solicitată de reclamantă cu titlu de daune - interese pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anului 1997, respectiv fondurile de restructurare acordate în baza convenției din 1996 nu apar ca datorii ale societății comerciale ale cărei acțiuni au fost vândute la data de 26 februarie 1999, art. 7.2.2 prevăzând fără echivoc lipsa debitelor societății.

În aceeași măsură, instanța de apel, judicios a sesizat că aplicarea prevederilor privind executarea contractului exclude acordarea despăgubirilor pentru rezoluțiunea acestuia, însă silogismul juridic expus are în cauza dedusă judecății numai valoare de principiu întrucât datoriile eventuale anterioare încheierii contractului exced înțelegerii părților. În privința celorlalte despăgubiri, determinate de radierea societății comerciale și imposibilității A.V.A.S. de a redobândi calitatea de acționar, art. 21 din O.G. nr. 25/2002 stabilește determinarea acestora pe baza unei expertize. Raportul de expertiză a stabilit o diminuare a activelor societății care s-au repercutat ca pagubă produsă acționarilor.

Reclamanta nu poate redobândi calitatea de acționar al societății lichidate, întrucât efectele produse de rezoluțiune nu sunt în măsură să revitalizeze o entitate desființată. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei comerciale 148 din 20 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 148 din 20 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.