ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 16/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 172 din 22 noiembrie 2007, Tribunalul Constanța, secția comercială a respins cererea formulată de reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâților SC O. SA și A.O.P. Constanța. Reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. nr. 11 din 9 mai 1997, precum și a înscrierilor efectuate la O.R.C. cu consecința restituirii către A.V.A.S. a profitului încasat și necuvenit. În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 94/1992 și ale Legii nr. 137/2002. În considerentele sentinței s-a reținut că motivul de nulitate invocat – frauda la lege - este neîntemeiat întrucât pârâta SC O. SA nu a încălcat prevederile legale în materie la emiterea hotărârii în litigiu și nici decizia Curții de Conturi, care a stabilit în sarcina pârâtei doar obligația de reevaluare a mijloacelor fixe în conformitate cu normele legale.

De asemenea s-a avut în vedere că prin hotărârea contestată pârâta a dovedit că și-a reevaluat activele pentru a proceda la majorarea capitalului social, fiind firesc ca distribuirea acțiunilor să se facă către acționarii contemporani momentului manifestării voinței societare și nu către foștii acționari. Instanța a considerat că susținerea reclamantei în sensul căreia, acțiunile rezultate din majorarea capitalului social trebuiau să revină acționarilor existenți la data controlului Curții de Conturi nu constituie un motiv de nulitate absolută corespondent fraudei la lege. Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 69 din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Constanța, care a reținut că, la data adoptării hotărârii A.G.A.

în litigiu prin care s-a aprobat majorarea capitalului al SC O. SA cu sumele rezultate din operațiunea de reevaluare a activelor – așa cum s-a dispus prin decizia nr. 6/1996 a Curții de Conturi – F.P.S. nu mai era acționar al societății și, în consecință nu mai avea legitimitate să primească acțiuni. Cu privire la critica ce a vizat încălcarea prevederilor art. 225 C. proc. civ. s-a constatat că reclamantei i-a fost acordat un termen pentru a răspunde la interogatoriu, situație ce rezultă din încheierea de ședință din 16 octombrie 2007. Împotriva deciziei a formulat recurs reclamanta, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând următoarele critici: - Instanța de apel nu a avut în vedere că pârâta a încălcat decizia Curții de Conturi prin neatribuirea acțiunilor emise ca urmare a majorării capitalului social cu valoarea rezultată din reevaluarea activelor societății către acționarii de la momentul efectuării controlului și emiterii deciziei. - Pentru termenul din data de 16 octombrie 2007 A.V.A.S. nu a fost citată cu mențiunea de a răspunde la interogatoriu și nici nu i s-a comunicat interogatoriul. Consideră că instanța a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 225 C. proc. civ. întrucât, ca urmare a citării cu mențiunea de a răspunde la interogatoriu pentru termenul din data de 13 noiembrie 2007, a solicitat amânarea cauzei pentru a răspunde punctual la întrebările propuse de pârâtă, însă cererea a fost respinsă.

În atare situație, recurenta apreciază că nu au fost îndeplinite premisele legale necesare pentru ca instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 225 teza a II-a. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Critica recurentei ce vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 225 C. proc. civ. nu poate fi primită câtă vreme la termenul din 16 octombrie 2007 aceasta a fost citată cu mențiunea de a răspunde la interogatoriul propus de pârâtă, comunicându-i-se atât interogatoriul cât și documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii A.G.A. nr. 11 din 9 mai 1997, stabilind termen la 13 noiembrie 2007 în acest sens. Pe de altă parte instanțele anterioare nu și-au argumentat soluțiile pronunțate pe dispozițiile art. 225 C. proc.

civ., nedând eficiență sancțiunilor prevăzute în text, ca urmare a nedepunerii răspunsului la interogatoriu. Astfel, instanțele nu și-au fundamentat soluțiile nici pe mărturisirea reclamantei și nici nu au socotit împrejurarea menționată anterior ca fiind un început de dovadă în folosul pârâtei, ci au analizat acțiunea pe fond, în baza înscrisurilor depuse la dosar. În ce privește motivul de nulitate invocat de reclamantă s-a considerat corect că nu poate fi reținută frauda la lege prin adoptarea hotărârii A.G.A. întrucât, prin aceasta, societatea pârâtă nu a făcut altceva decât să se conformeze obligațiilor stabilite prin Decizia nr. 6/1996 a Curții de Conturi. Cum, la data hotărârii, reclamanta A.V.A.S.

nu mai avea calitatea de acționar al societății s-a stabilit corect că aceasta nu mai avea legitimitate să primească acțiuni ca urmare a procesului de majorare a capitalului social cu sumele rezultate din operațiunilor de reevaluare a activelor. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 69/ COM din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.