ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 16/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 16/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 172 din 22 noiembrie 2007,
Tribunalul Constanța, secția comercială a respins cererea formulată de
reclamanta A.V.A.S. București împotriva pârâților SC O. SA și A.O.P. Constanța.
Reclamanta a învestit
instanța cu o acțiune în nulitatea absolută a hotărârii A.G.A. nr. 11 din 9 mai
1997, precum și a înscrierilor efectuate la O.R.C. cu consecința restituirii
către A.V.A.S. a profitului încasat și necuvenit.
În drept, reclamanta a
invocat prevederile Legii nr. 94/1992 și ale Legii nr. 137/2002.
În considerentele sentinței
s-a reținut că motivul de nulitate invocat – frauda la lege - este neîntemeiat
întrucât pârâta SC O. SA nu a încălcat prevederile legale în materie la
emiterea hotărârii în litigiu și nici decizia Curții de Conturi, care a
stabilit în sarcina pârâtei doar obligația de reevaluare a mijloacelor fixe în
conformitate cu normele legale.
De asemenea s-a avut în
vedere că prin hotărârea contestată pârâta a dovedit că și-a reevaluat activele
pentru a proceda la majorarea capitalului social, fiind firesc ca distribuirea
acțiunilor să se facă către acționarii contemporani momentului manifestării
voinței societare și nu către foștii acționari.
Instanța a considerat că
susținerea reclamantei în sensul căreia, acțiunile rezultate din majorarea
capitalului social trebuiau să revină acționarilor existenți la data
controlului Curții de Conturi nu constituie un motiv de nulitate absolută
corespondent fraudei la lege.
Apelul formulat de
reclamantă împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 69
din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Constanța, care a reținut că, la data
adoptării hotărârii A.G.A. în litigiu prin care s-a aprobat majorarea
capitalului al SC O. SA cu sumele rezultate din operațiunea de reevaluare a
activelor – așa cum s-a dispus prin decizia nr. 6/1996 a Curții de Conturi – F.P.S.
nu mai era acționar al societății și, în consecință nu mai avea legitimitate să
primească acțiuni.
Cu privire la critica ce a
vizat încălcarea prevederilor art. 225 C. proc. civ. s-a constatat că reclamantei
i-a fost acordat un termen pentru a răspunde la interogatoriu, situație ce
rezultă din încheierea de ședință din 16 octombrie 2007.
Împotriva deciziei a
formulat recurs reclamanta, care a invocat motivul de nelegalitate reglementat
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând următoarele critici:
- Instanța de apel nu a avut
în vedere că pârâta a încălcat decizia Curții de Conturi prin neatribuirea
acțiunilor emise ca urmare a majorării capitalului social cu valoarea rezultată
din reevaluarea activelor societății către acționarii de la momentul efectuării
controlului și emiterii deciziei.
- Pentru termenul din data
de 16 octombrie 2007 A.V.A.S. nu a fost citată cu mențiunea de a răspunde la
interogatoriu și nici nu i s-a comunicat interogatoriul.
Consideră că instanța a
făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 225 C. proc. civ. întrucât, ca
urmare a citării cu mențiunea de a răspunde la interogatoriu pentru termenul
din data de 13 noiembrie 2007, a solicitat amânarea cauzei pentru a răspunde
punctual la întrebările propuse de pârâtă, însă cererea a fost respinsă.
În atare situație, recurenta
apreciază că nu au fost îndeplinite premisele legale necesare pentru ca
instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 225 teza a II-a.
Recursul este nefondat pentru
următoarele considerente.
Critica recurentei ce
vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 225 C. proc. civ. nu poate fi
primită câtă vreme la termenul din 16 octombrie 2007 aceasta a fost citată cu
mențiunea de a răspunde la interogatoriul propus de pârâtă, comunicându-i-se
atât interogatoriul cât și documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii
A.G.A. nr. 11 din 9 mai 1997, stabilind termen la 13 noiembrie 2007 în acest
sens.
Pe de altă parte instanțele
anterioare nu și-au argumentat soluțiile pronunțate pe dispozițiile art. 225 C.
proc. civ., nedând eficiență sancțiunilor prevăzute în text, ca urmare a
nedepunerii răspunsului la interogatoriu.
Astfel, instanțele nu și-au
fundamentat soluțiile nici pe mărturisirea reclamantei și nici nu au socotit
împrejurarea menționată anterior ca fiind un început de dovadă în folosul
pârâtei, ci au analizat acțiunea pe fond, în baza înscrisurilor depuse la
dosar.
În ce privește motivul de
nulitate invocat de reclamantă s-a considerat corect că nu poate fi reținută
frauda la lege prin adoptarea hotărârii A.G.A. întrucât, prin aceasta,
societatea pârâtă nu a făcut altceva decât să se conformeze obligațiilor
stabilite prin Decizia nr. 6/1996 a Curții de Conturi.
Cum, la data hotărârii,
reclamanta A.V.A.S. nu mai avea calitatea de acționar al societății s-a
stabilit corect că aceasta nu mai avea legitimitate să primească acțiuni ca
urmare a procesului de majorare a capitalului social cu sumele rezultate din
operațiunilor de reevaluare a activelor.
Pentru considerentele
expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 C.
proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva Deciziei nr. 69/ COM
din 16 aprilie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și
fluvială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 ianuarie 2009.