ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2990/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată,

la 8 septembrie 2006, reclamanta A.V.A.S., București, cheamă în judecată pe

pârâtele SC T. SA Jupiter și A.T. P.A.S. Jupiter, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce va pronunța să dispună constatarea nulității absolute a A.G.A. nr.

2/1997 și, pe cale de consecință, constatarea nulității absolute a înscrierilor

mențiunilor aferente la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Constanța și obligarea A.T.

P.A.S. la restituirea către A.V.A.S. a profitului încasat și necuvenit.

Prin sentința comercială nr.

103/ COM din 13 iunie 2008, Cameră de Consiliu, Tribunalul Constanța, secția

comercială, respinge în totalitate, ca nefondată, acțiunea reclamantei,

reținând că, din interpretarea dispozițiilor legale în vigoare, rezultă că

modificarea capitalului social se face numai după aprobarea de către A.G.A. a

diferențelor de capital social și a majorării acestuia, după reevaluarea

mijloacelor fixe ale societății comerciale în cauză, chiar dacă această măsură

este rezultatul constatării unor nereguli anterioare, de o astfel de majorare

beneficiind numai acționarii existenți la data majorării, precum și că frauda

la lege invocată de reclamantă drept cauză de nulitate absolută a hotărârii A.G.A.

în litigiu, nu a fost dovedită, majorarea capitalului social fiind corect

aprobată de respectiva A.G.A.

Apelul declarat de apelanta

reclamantă împotriva sentinței primei instanțe este respins, ca nefondat, prin

decizia civilă nr. 188/ COM din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, care

reține, în acest sens, că majorarea capitalului social s-a făcut în favoarea

acționarilor existenți, ai societății, la data majorării prin reevaluarea

patrimoniului existent, că hotărârea A.G.A. atacată s-a luat în conformitate cu

dispozițiile legale, că reclamanta nu-și poate invoca propria culpă față de

aprecierea dată de ea caracterului executoriu al deciziei nr. 6/1996 a Curții

de Conturi prin adresa reclamantei nr. UP 4/4591 din 24 martie 2006, precum și

că, față de neachitarea în termenul prevăzut de art. 170 alin. (3) C. proc.

civ., a onorariului de expert de către reclamantă, în mod întemeiat aceasta a

fost decăzută din proba cu expertiză contabilă.

Împotriva deciziei de mai

sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii

atacate, admiterea apelului său și, pe fond, admiterea cererii de chemare în

judecată așa cum a fost formulată.

În susținerea recursului său

recurenta critică instanța de apel pentru greșita interpretare a adresei UP

4/4591 din 24 martie 2006 referitoare la încetarea monitorizării privatizării

realizată prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 593/1996,

întrucât cererea de chemare în judecată are în vedere perioada anterioară

acestui contract la care se referă și decizia Curții de Conturi nr. 6 din 31

mai 1996, care a dispus refacerea operațiunilor de reevaluare a patrimoniului

în vederea modificării capitalului social prin corecta aplicare a dispozițiilor

legale în materie, respectiv a H.G. nr. 945/1990, H.G. nr. 26/1992 și H.G. nr. 500/1994,

cu consecința emiterii de acțiuni ce ar fi revenit acționarilor de la acel

moment, decizia menționată având caracter executoriu potrivit art. 95 alin. (3)

din Legea nr. 94/1992, dispoziție greșit aplicată de instanța de control

judiciar.

Recurenta reproșează

instanței de apel și greșita aplicare a prevederilor art. 170 alin. (3) C.

proc. civ., față de împrejurarea că pentru termenul de 29 mai 2008 a fost

citată cu mențiunea achitării onorariului de expert în termen de 5 zile de la

data încuviințării dată la 17 aprilie 2008, citarea peste termenul stabilit

făcând imposibilă conformarea cu dispozițiile instanței, recurenta văzându-se

obligată obiectiv să plătească onorariul de expert peste termenul stabilit, dar

fără a întârzia judecata, fiind, în opinia sa, netemeinic decăzută din proba cu

expertiza contabilă.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar pârâtele solicită respingerea recursului reclamantei, ca nefondat, cu

efectul menținerii deciziei recurate ca legală și temeinică.

Examinând recursul

reclamantei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate se constată că

acesta nu este fondat, criticile avansate de recurentă neputând fi primite.

Se reține, în acest sens, că

în mod judicios a stabilit instanța de apel criticată că hotărârea A.G.A. nr. 2

din 10 aprilie 1997 a societății comerciale pârâte, constatarea nulității

absolute a căreia a fost cerută de reclamantă prin acțiunea introductivă, este

legală, prin aceasta decizându-se majorarea capitalului social al societății

pârâte cu suma rezultată prin aplicarea Deciziei nr. 6/1996 emisă de Curtea de

Conturi privind reevaluarea patrimoniului conform H.G. nr. 945/1990, H.G. nr. 26/1992

și H.G. nr. 500/1994, stabilindu-se și structura acționariatului ca urmare a

majorării capitalului social, precizându-se numărul de acțiuni, valoarea

nominală a unei acțiuni, valoarea totală și cota procentuală a capitalului

deținut de fiecare acționar.

Susținerile recurentei

reclamante vizând o fraudă la lege realizată prin hotărârea A.G.A. atacată sunt

neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, chiar prin Decizia nr. 6 din 31 mai 1996

a Curții de Conturi, pretins încălcată de pârâte, se precizează că urmează a fi

refăcute operațiunile de reevaluare a mijloacelor fixe conform H.G. nr. 945/1990,

H.G. nr. 26/1992 și H.G. nr. 500/1994 spre a fi prezentate A.G.A. în vederea

aprobării modificării patrimoniului și capitalului social a societății pârâte (art.

I), iar, pe de altă parte, prin același act se decide efectuarea demersurilor

în vederea diminuării patrimoniului aceleiași societăți pârâte cu o anumită

sumă reprezentând unele mijloace fixe identificate a nu exista fizic în posesia

acesteia (art. II), astfel că prin hotărârea A.G.A. atacată s-a făcut tocmai

aplicare menționatei decizii.

De altfel, toate actele

normative pretins încălcate instanța de apel și menționate în textul hotărârii

A.G.A. atacate de recurentă prin cererea introductivă de instanță, prevăd că

înregistrarea în capitalul social și în conturile corespunzătoare a

diferențelor rezultate din reevaluare, ca și înregistrarea la Registrul

comerțului, se fac după aprobarea respectivelor diferențe de capital în

adunările generale ale acționarilor [(art. 2, art. 4 și art. 6 din H.G. nr.

500/1994)].

În fine, întrucât Decizia nr.

6 din 31 mai 1996 a Curții de Conturi a fost dată anterior datei de 7 iunie

1996, când reclamanta a încheiat cu pârâta A.T. P.A.S. contractul de cumpărare

de acțiuni nr. 593, pârâta dobândind 70 % din capitalul social al societății

comerciale privatizate, cotă menținută și după adoptarea hotărârii A.G.A. nr. 2

din 10 aprilie 1997, reclamanta recurentă putând să dea eficiență, ca acționar

majoritar, prin reprezentanții săi în Consiliul de Administrație al societății

pârâte, căruia decizia menționată se adresează expres, aceasta nu-și poate

invoca propria culpă de a fi rămas în pasivitate, cu atât mai mult cu cât,

reclamanta recurentă a și ridicat monitorizarea postprivatizare, considerând,

implicit, că au fost îndeplinite toate obligațiile decurgând din contractul nr.

593 din 7 iunie 1996.

Cum la data hotărârii A.G.A.

atacate, reclamanta recurentă, care nu s-a preocupat în timp util de

modificarea capitalului social al societății pârâte, conform reevaluării

mijloacelor fixe deținute de aceasta, nu mai avea calitatea de acționar al

menționatei societăți, s-a stabilit corect că majorarea capitalului social cu

sumele rezultate din operațiunea de evaluare a activelor acesteia, active avute,

de altfel, în vedere la momentul privatizării respectivei societăți comerciale

și al stabilirii valorii de vânzare de la acel moment, are efect numai cu

privire la acționarii existenți la momentul deciziei de majorare, reclamanta

recurentă nemaiavând legitimitatea primirii de acțiuni rezultate din reevaluare

și nici de dividende aferente, eventual, unor astfel de acțiuni, după data

hotărârii A.G.A. atacate.

Cât privește criticile

avansate de recurentă vizând greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor

art. 170 alin. (3) C. proc. civ., se constată că nici acestea nu sunt

întemeiate, întrucât prin citația primită de reclamanta recurentă sub semnătură

la 29 aprilie 2008 instanța i-a pus în vedere să depună dovada achitării

onorariului provizoriu de expert în cuantum de 1.000 lei în termen de 5 zile de

la data încuviințării în vederea administrării probei cu expertiza contabilă,

încuviințată la cererea reclamantei, aceasta nu-l achită pentru termenul din 15

mai 2008, ci abia la 23 mai 2008, încunoștiințând instanța doar la 2 iunie

2008, cu depășirea termenului stabilit de instanță în temeiul art. 170 alin.

(1) C. proc. civ., astfel că, în mod întemeiat, instanța, constatând că

depunerea cu întârziere a sumei stabilită ca onorariu provizoriu conduce la

amânarea judecății, a dat eficiență prevederilor art. 170 alin. (3) raportat la

alin. (4) și a decăzut pe reclamantă din proba încuviințată, aceasta

neînțelegând să fructifice dreptul prevăzut de art. 171 C. proc. civ., lipsind

de la termenul de dezbateri din 29 mai 2008, nedepunând nici concluzii scrise,

deși instanța de fond a amânat pronunțarea, făcând aplicare prevederilor art. 156

alin. (2) C. proc. civ., astfel că recurenta nu-și poate invoca propria culpă

spre a putea reproșa instanței eronata aplicare a legii.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei recurente

împotriva deciziei instanței de apel, constatată ca legală și temeinică,

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 188 din 17 noiembrie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 noiembrie 2009.