ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1104/2009

Asupra recursurilor de față

În baza lucrărilor din dosar, constata următoarele:

Prin sentința penală nr. 497 din 24 aprilie 2008, Tribunalul București,

secția a ll-a penală a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. b

1

) C. proc. pen., achitarea inculpaților S.N.R. și M.I.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 140 lit. b) din Legea nr.

8/1996, modificată prin O.U.G. nr. 123/2005 și,

respectiv, art. 26 raportat la art. 140 lit. b) din Legea nr. 8/1996.

În baza art. 18

1

alin. (3) C.

pen., raportat la art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen., a aplicat fiecărui

inculpat sancțiunea amenzii cu caracter

administrativ în

sumă de 1000 lei.

În baza art. 14, 15 C. proc. pen., raportat la art. 346 alin. (2) din

același cod, cu aplicarea art. 998 și 999 C. civ. și art. 139 din Legea nr.

8/1996, modificată prin O.U.G. nr. 123/2005, a admis acțiunea civilă formulată

de partea civilă U.P.F.R. și a obligat, în solidar, inculpații la plata sumei

de 80.224,02 lei către partea civilă.

A menținut măsura sechestrului asigurător aplicat prin ordonanța nr.

5148/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București asupra suporturilor

muzicale importate la data de 13 ianuarie 2006 de către SC L.N. SRL.

Prin rechizitoriul parchetului se reținuse că inculpatul S.N.R., în

calitate de administrator al SC L.N. SRL București, l-a împuternicit pe

inculpatul M.I.,

colaborator, să importe de

la firma B. din Olanda, fonograme

constând în înregistrări sonore

aparținând mai multor producători, totalizând un număr de 2054 CD-uri, 259

DVD-uri și 44 plăci pick-up, în valoare de 80.224,02 lei, în vederea

comercializării, pentru care nu dețineau drept de import.

Instanța de fond a dispus achitarea

inculpaților, reținând, în

esență, că faptele acestora,

deși întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute prin

rechizitoriu, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambii inculpați.

Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, prin decizia penală nr. 211/ A din 25 septembrie 2008,

admițând apelurile declarate de inculpați, a

desființat,

în parte, sentința atacată și, rejudecând, a admis acțiunea

civilă a

părții civile, în sensul restituirii către aceasta a celor 176

fonograme aparținând celor 4 case de discuri

pentru care nu au fost

cesionate drepturi de autor în vederea

comercializării de către SC L.N. SRL.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Împotriva deciziei sus-menționate, au

declarat recurs partea

civilă și ambii inculpați.

Prin recursul declarat, partea civilă a solicitat casarea deciziei și

menținerea sentinței.

Prin recursurile declarate, recurenții

inculpați au solicitat

următoarele:

- recurentul inculpat M.I. a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor

hotărâri atacate, în temeiul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și

achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen.;

-

recurentul inculpat S.N.R. a

solicitat admiterea

recursului, casarea ambelor hotărâri atacate, în temeiul

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și achitarea, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. a) sau lit. d) C. proc. pen., pentru motivele

arătate în partea introductivă a hotărârii.

Recursurile sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că hotărârea instanței de

apel este netemeinică și nelegală, sub aspectul dispoziției de admitere a

acțiunii civile a U.P.F.R., în sensul restituirii către aceasta a celor

176 fonograme aparținând celor 4 case de discuri

pentru care nu au

fost cesionate drepturi de autor în vederea

comercializării de către SC L.N. SRL.

Astfel, din actele dosarului rezultă că cele 176 fonograme au fost

restituite, în mod greșit, către partea civilă, întrucât nu aparțineau

acesteia, ci producătorilor titulari ai fonogramelor importate, reprezentați de

U.P.F.R. Prejudiciul cauzat părții civile U.P.F.R. prin săvârșirea faptei de

către inculpați a fost stabilit, în mod corect, de instanța de fond, pe baza

pretențiilor civile formulate în faza de urmărire penală, constând în

achiziționarea fonogramelor de la firma B., care nu era autorizată să

distribuie sau să

autorizeze distribuția pe

teritoriul României a unor astfel de produse,

la un preț de aproximativ

7 Euro/fonogramă, inferior celui practicat de producător pe piața din România,

de 20 Euro de la distribuitorii autorizați pe teritoriul României.

Așa fiind, decizia instanței de apel este

netemeinică și

nelegală, urmând a fi casată și menținută

sentința instanței de fond. În ce privește criticile inculpaților, prin care au

solicitat achitarea, se constată că nu sunt întemeiate.

Susținerea recurentului inculpat M.I.,

invocată și în faza de judecată a apelului, prin care a solicitat achitarea, în

baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la ari.

10 lit. e) C. proc. pen., nu poate fi primită.

Eroarea de fapt înlătură caracterul penal al unei fapte, dacă sunt

îndeplinite mai multe condiții: să se fi comis o faptă prevăzută

de legea penală, iar, în momentul săvârșirii

faptei, făptuitorul să nu fi

cunoscut existența unor stări, situații sau

împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei și care să reprezinte un

element constitutiv al infracțiunii sau o condiție de existență a infracțiunii.

Din analiza probelor dosarului, rezultă că această necunoaștere a unei

împrejurări de care depindea caracterul penal al faptei de import neautorizat a

unor produse purtătoare de drepturi conexe, chiar dacă a existat, a fost

înlăturată în momentul în care SC L.N. SRL a fost avertizată de O.R.D.A., în

legătură cu lipsa contractelor de cesiune din partea titularilor de drepturi

patrimoniale, și anume a producătorilor ale căror fonograme le-au importat.

Pe de altă parte, în baza împuternicirii acordate de inculpatul S.N.R.,

administrator al SC L.N. SRL, inculpatul M.I. nu putea invoca necunoașterea

legislației importurilor de fonograme, acesta fiind de altfel și scopul

împuternicirii sale.

Așa fiind, pentru aceleași considerente, nu se poate reține că ambii

inculpați au acționat fără vinovăție, întrucât, deși nu au urmărit, au acceptat

eventualitatea producerii rezultatului socialmente periculos, prin încălcarea

dispozițiilor legale în materie. Nici critica inculpatului S.N.R., în sensul că

importul a fost legal, întrucât O.R.D.A. nu Ie-a comunicat că altcineva ar fi

avut contracte de cesiune, astfel că aveau

convingerea

că respectivele contracte erau în conformitate cu legea

și, prin urmare,

fapta reținută în sarcina sa nu există, nu este întemeiată.

Din coroborarea materialului probator, rezultă că, inculpatul S.N.R.

l-a împuternicit pe inculpatul M.I. să efectueze

importul de fonograme, fără a avea încuviințarea O.R.D.A. cu privire

la

legalitatea condițiilor de importare de pe piața olandeză.

Față de considerentele mai sus-arătate, se constată că

instanța de fond a apreciat în mod corect cauza

că fapta inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Drept urmare, dat fiind că prin decizia instanței de apel s-au admis

apelurile inculpaților, creându-li-se însă o situație mai nefavorabilă, prin

admiterea acțiunii civile, Înalta Curte constată că se impune admiterea tuturor

recursurilor declarate de recurenta parte civilă U.P.F.R. și

de recurenții inculpați M.I. și S.N.R., casarea

deciziei

atacate și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de recurenta

parte civilă U.

P.F.R. și de recurenții inculpați M.I. și S.N.R.

împotriva deciziei penale nr. 211/ A din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și menține sentința penală nr. 497 din

24 aprilie 2008 a Tribunalului București, secția a ll-a penală.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru apărarea

recurentului inculpat M.I., în sumă de 200 lei,

se va suporta

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

martie 2009.