ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2348/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 217 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului Ț.S.G. pentru infracțiunea de complicitate la tentativă de contrabandă prev. de art. 26 C. pen. comb. cu art. 20 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006.

În baza art. 139

6

alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 8/1996, a fost condamnat inculpatul Ț.S.G., ocupația administrator la SC S.S.M. SRL Timișoara fără antecedente penale la 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus și suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., s-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile constituite în cauză.

A fost obligat inculpatul să plătească următoarele despăgubiri civile:

- către partea civilă R.O.-A.C.T., R.O.A.C.T. București, suma de 41.025,60 RON;

- către partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, suma de 341.879 RON;

- către partea civilă E.A.I., reprezentată de B. și A., suma de 2.144,7 euro sau contravaloarea lor în lei la cursul oficial stabilit de B.N.R., la data executării;

- către părțile civile V.G., B.E. și S.E., reprezentată de B. și A., suma de 2.529,3 euro sau contravaloarea lor în lei la cursul oficial stabilit de B.N.R., la data executării.

În baza 118 C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a produselor pirat (astfel cum au fost constatate prin raportul de constatare tehnico-științifică din 03 iulie 2007 întocmit de O.R.D.A.), respectiv DVD-urile înregistrate, plicurile pentru CD 124x124 mm, precum și CD-urile și DVD-urile și aparatura ridicată de la domiciliul inculpatului și indisponibilizată, bunuri trecute în dovezile de primire, nr. X din 15 februarie 2007 și respectiv nr. Y din 15 februarie 2007.

A fost obligat inculpatul să achite statului 500 RON cheltuieli judiciare.

Tribunalul Mehedinți a constatat că prin rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului Ț.S.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. comb. cu art. 20 C. pen. rap. la art. 270 din Legea nr. 86/2006 și art. 139

6

, alin. (1), lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 8/1996, cu aplic. art. 33 - 34 C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul Ț.S.G. este administrator la societatea SC S.S.M. SRL, cu sediul în Timișoara, str. M.A.Ș., județul Timiș, având ca obiect de activitate închirierea de CD -uri, DVD-uri.

A susținut că pe la începutul anului 2007 a fost sunat de o persoană pe nume „D." care i-a solicitat să-i facă rost de DVD-uri cu filme și jocuri înregistrate, dar nu originale, pentru a fi mai ieftine. Au ajuns la un acord și au convenit să se întâlnească la motelul din Gura Văii.

Așa cum a rezultat însă și din actele întocmite de organele de cercetare penală, acestea, din oficiu (procesul-verbal încheiat la 13 februarie 2007), s-au sesizat că la data de 13 februarie 2007, 3 persoane din Timișoara se vor deplasa în localitatea Gura Văii, pentru a se întâlni cu un cetățean sârb căruia să îi fie vândute CD-uri și DVD-uri contrafăcute.

Inculpatul Ț.S.G. a plecat din Timișoara cu autoturismul martorului G.N.T., condus de martorul C.S. - cei doi venind din localitatea Satchinez, județul Timiș - intenționând să meargă - după spusele lor - în localitatea Dubova, județul Mehedinți pentru a vinde un teren.

Martorii C.S. și G.N.T. au declarat că în localitatea Herculane, inculpatul le-a cerut să-l lase în gară, de unde a luat trenul, întrucât în tren avea bagaje - 5 cutii cu DVD-uri, urmând ca toți trei să se întâlnească în gara Orșova.

Ajungând în gară la Orșova, cei doi martori l-au ajutat pe inculpat să dea jos din tren cutiile cu DVD-uri, după care s-au urcat în autoturismul lui G., care însă n-a fost de acord să-l ducă pe inculpat până la motetul din Gura Văii, astfel că inculpatul a luat un taxi cu care s-a deplasat la motel.

Ajungând la motel, inculpatul s-a întâlnit cu persoana numită „D.", care mai era însoțit de o altă persoană, i-a dat 3 DVD-uri originale, moment în care au intervenit organele de cercetare penală, surprinzându-l pe inculpat. în taxiul din care a coborât inculpatul, pe bancheta din spate s-au găsit 5 cutii, ce conțineau suporturi tip CD-uri și DVD-uri, ce urmau a fi vândute, produse care au fost ridicate și supuse expertizării.

Imediat după prinderea în flagrant, în baza autorizației din 14 februarie 2007, s-au efectuat percheziții atât la societatea al cărui administrator era inculpatul, SC S.S.M. SRL Timișoara, cât și la reședința inculpatului din comuna Dumbrăvița, județul Timiș, unde, în ambele locații s-au găsit CD-uri și DVD-uri, care au fost ridicate - conform proceselor-verbale de percheziție de la dosar - și supuse expertizării.

Din procesele-verbale de percheziție existente la dosar, a rezultat că în cele două locații au fost descoperite 4.300 DVD-uri și CD-uri, 370 produse tip coperte de videograme, programe de calculator și aparatul utilizator la multiplicare.

Prin procesul-verbal de constatare tehnico-științifică din 11 iulie 2007 s-a stabilit că: 101 fonograme DVD-uri sunt produse pirat, 517 fonograme tip CD-uri sunt produse pirat, 3.604 videograme tip DVD-uri sunt produse pirat, 1.513 videograme tip CD-uri și DVD-uri ce conțin programe pentru calculator sunt piratate, 370 produse tip copertă de videograme pentru calculator sunt produse pirat, 4 hardiscuri conțin programe pentru calculator fără licență.

Inculpatul, în declarațiile date a recunoscut că a piratat acele DVD-uri ce le avea asupra sa, în sensul că a înregistrat 2.000 DVD-uri cu filme artistice, filme porno și jocuri.

Starea de fapt descrisă mai sus a fost demonstrată cu următoarele probatorii: procesul-verbal de prindere în flagrant, procesul-verbal încheiat de organele de cercetare penală la 13 februarie 2007, declarații de învinuiți, raportul de constatare tehnico-științifică, declarația dată de inculpat în cursul cercetării judecătorești și cele ale martorilor G.N.T. și C.S.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului Ț.S.G. de a realiza în scopul distribuirii, cu orice mijloace și în orice mod, mărfuri pirat (DVD-uri și CD-uri pirat), faptă săvârșită în scop comercial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 139

6

alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare.

Nu a putut fi primită apărarea făcută de către inculpat că realizarea mărfurilor pirat (DVD-urile cu care a fost surprins la motelul din Gura Văii), nu s-a făcut în scop comercial deoarece, din însăși declarația dată de de acesta, a rezultat că urma să obțină bani pe acele produse piratate, respectiv câte 4 RON pe fiecare DVD.

Având în vedere dispozițiile alin. (10) al art. 139

6

din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare, precum și împrejurările în care s-a comis fapta - inculpatul fiind administrator la societatea care avea ca obiect de activitate închirierea de CD-uri și DVD-uri, (societatea fiind, de altfel, a tatălui său, după spusele inculpatului), DVD-urile piratate fiind descoperite în mijlocul de transport (taxi) utilizat de către inculpat, s-a impus și reținerea alin. (3) al art. 139

6

din Legea nr. 8/1996, cu modificările ulterioare.

Cât privește fapta de complicitate la tentativă de contrabandă, faptă prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 cu referire la art. 270 din Legea nr. 86/2006, s-a apreciat că, în speță, nu sunt probe din care să rezulte existența acestei infracțiuni.

Astfel, s-a constatat că, deși în rechizitoriu, în starea de fapt reținută, s-a făcut mențiunea că inculpatul urma să se întâlnească cu un cetățean sârb căruia urma să-i vândă DVD-urile contrafăcute, din probe nu a rezultat identitatea și cetățenia străină (sârb) a persoanei cu care urma să se întâlnească la motelul din Gura Văii. Mai mult, din susținerile inculpatului a rezultat că acel „D." cu care s-a întâlnit la motelul din Gura Văii pentru a-i vinde marfa piratată, era de fapt colaboratorul organelor de cercetare penală. De altfel, și din adresa din 04 aprilie  2008 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți a rezultat că în cauză s-a folosit investigatorul sub acoperire - V. - și colaboratorul acestuia - P.

Întrucât din probele administrate nu a rezultat că inculpatul a făcut acte de punere în executare a hotărârii de a introduce sau scoate din țară de bunuri - CD-uri și DVD-uri - piratate, prin alte locuri decât cele stabilite de lege, s-a apreciat că nu există fapta prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. - cu referire la art. 270 din Legea nr. 86/2006, doar pentru infracțiunea prev. de art. 139

6

alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 8/1996, vinovăția inculpatului fiind cert dovedită cu probele administrate în cauză.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate au fost în vedere disp. art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, dat și limitele de pedeapsă (de la 3 la 12 ani închisoare), împrejurările în care s-a comis, faptul că deși nu mai are condamnări penale, inculpatul a mai fost sancționat anterior cu o amendă administrativă pentru comiterea aceluiași gen de infracțiune.

Totodată, s-a mai avut în vedere și poziția procesuală parțial sinceră a inculpatului și faptul că acesta este student la U.V. din Timișoara, așa încât s-a apreciat că aplicarea unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege și cu executare conform art. 81 - 82 C. pen. este de natură a atinge scopurile cerute de art. 52 C. pen. De asemenea, dat fiind vârsta inculpatului (de 23 de ani) și poziția sa procesuală, s-a apreciat că scopul pedepsei preventiv-educativ, poate fi atins și fără privarea de libertate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

S-a reținut, de asemenea, că în cursul urmăririi penale, Uniunea Producătorilor de Fonograme din România s-a constituit parte civilă cu suma de 341 879 RON, reprezentând c/val. sumei de 105.116 euro, R.O.-A.C.T. București s-a constituit parte civilă cu suma de 41 025,60 RON, reprezentând c/val sumei de 17.760,00 dolari SUA, E.A.I., reprezentată de B. și A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.144,7 euro, iar V.G., B.E. și S.E., reprezentată de B. și A. s-au constituit parte civilă cu suma de 2.529,3 euro.

În instanță, părțile civile E.A.I. și V.G., B.E. și S.E., reprezentate de B. și A., și-au menținut pretențiile formulate în cursul urmăririi penale.

Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a precizat că prejudiciul reprezintă prețul de vânzare al produselor originale pe piața internă, numărul acestor produse originale fiind stabilit în funcție de mărfurile pirat identificate în raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de O.R.D.A.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți - care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006, precum și că pedeapsa aplicată acestuia în baza art. 72 C. pen., nu a fost temeinic individualizată, ținând seama că inculpatul a fost cercetat în mod repetat pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, respectiv cele prevăzute de Legea nr. 8/1996 - și inculpatul Ț.S.G., care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, achitarea sa pentru infracțiunea prev de art. 139

6

alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 8/1006 - pentru că nu este realizat scopul distribuirii, iar probele au fost obținute cu încălcarea legii - iar în subsidiar, schimbarea acestei încadrări juridice în infracțiunea prev de art. 139

6

alin. (1) lit. a) din aceeași lege, cu reindividualizarea corespunzătoare a pedepsei și respingerea acțiunilor civile, deoarece părțile civile nu au mandat pentru a reprezenta pe titularii drepturilor de autor, iar prejudiciul este nedovedit.

Procurorul de ședință a invocat faptul că nu înțelege să susțină primul motiv de apel, respectiv cel privitor la achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 270 din Legea nr. 86/2006. Cu toate acestea, Curtea de Apel, analizând acest aspect, a constatat că achitarea inculpatului era legală, având în vedere că din probele administrate nu rezultă că inculpatul ar fi încercat sau măcar s-ar fi pregătit ca, singur sau cu alte persoane, să scoată din țară anumite bunuri cu încălcarea legislației vamale.

Prin Decizia penală nr. 274 din 23 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți împotriva Sentinței penale nr. 217 din 29 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 10226/101/2007.

A fost admis apelul declarat de inculpatul Ț.S.G., împotriva aceleiași sentințe penale. Pe latură civilă sentința a fost desființată.

A fost obligat apelantul inculpat Ț.S.G. la 7.316 RON către partea civilă E.A.I. reprezentată de B. și A., cu titlu de despăgubiri civile, la 8.628 RON către părțile civile V.G., B.E. și S.E. reprezentați de B. și A., cu același titlu.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare în sumă de 286 RON au rămas în sarcina statului, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariu apărător oficiu către Baroul Dolj, urmând a fi avansată din fondul M.J.L.C.

În ceea ce privește critica privind greșita individualizare a pedepsei, instanța de apel a reținut că este nefondată, deoarece la stabilirea și proporționalizarea pedepsei s-au avut în vedere toate criteriile legale stabilite prin art. 72 C. pen., precum și scopul pedepsei, prev. de art. 52 C. pen.

A fost apreciată ca neîntemeiată și critica formulată de apelantul inculpat privind greșita încadrare juridică a infracțiunii prev de art. 139

6

din Lege nr. 8/1996, deoarece există dovezi certe că CD-urile au fost copiate cu filme, jocuri și programe de calculator doar în vederea distribuirii în cadrul unei societăți comerciale care se ocupa cu închirierea - contra cost - de astfel de produse. În acest sens, nu a fost reținută apărarea formulată de inculpat potrivit căreia activitatea de copiere ar fi fost întâmplătoare și singulară, deoarece pentru realizarea unui număr extrem de mare de copii în raport de aparatura redusă de care dispunea inculpatul, se impunea afectarea unui timp îndelungat pentru procesare, cu mult mai mare decât cel de o săptămână, afirmat de inculpat. S-a reținut, așadar, că operațiunile de copiere s-au făcut într-un timp îndelungat, fără să existe „o comandă pentru CD-urile piratate", iar această stare de fapt duce la bănuiala rezonabilă că au fost realizate în vederea comercializării ilegale.

Tot ca neîntemeiată a fost privită și critica ce vizează obținerea nelegală a probelor prin intermediul investigatorului sub acoperire, în raport de dispozițiile art. 224

1

C. proc. pen.

S-a reținut în acest sens că aprecierea unei infracțiuni grave trebuie să se facă pe baza unui criteriu obiectiv și un prim criteriu care face inoperabilă critica adusă, este cel prevăzut de limitele de pedeapsă ale infracțiunii vizate, în acest caz, limitele circumscriindu-se unei sancțiuni cu închisoarea de la 3 la 12 ani, fapta fiind gravă în raport de aceste limite. Totodată, s-a reținut că, după ce inculpatul a fost trimis în judecată deoarece existau date că nu a încetat presupusa activitate infracțională, aceste date au fost verificate și folosite, inclusiv pentru realizarea infracțiunii flagrante ce face obiectul prezentei cauze.

Pe de altă parte, au fost însă apreciate ca întemeiate criticile formulate pe latură civilă de către apelantul inculpat, dar numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate părților civile E.A.I., V.G., B.E. și S.E.

În ceea ce privește cuantumul sumelor datorate acestor părți civile, s-a constatat că, deși acestea s-au constituit părți civile în lei, instanța a obligat pe inculpat la plata unei sume în valută, respectiv euro. În consecință, instanța de apel a obligat pe inculpat la plata unor despăgubiri în lei, către părțile civile, respectiv: 7.316 RON către partea civilă E.A.I. reprezentată de B. și A. și 8.628 RON către părțile civile V.G., B.E. și S.E. reprezentați de B. și A., deoarece, aceste sume de bani sunt dovedite prin înscrisurile depuse în cursul cercetării judecătorești, la instanța de apel, de către reprezentantul părților civile.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul Ț.S.G. și partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul promovat de inculpat are la bază cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., în sensul că toate probele din dosar au fost obținute cu încălcarea legii, în consecință impunându-se achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., recursul părții civile nefiind motivat.

Concluziile formulate de apărătorul recurentului inculpat și de reprezentantul Parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul Ț.S.G., Înalta Curte, examinând hotărârea criticată prin prisma cazului de casare invocat, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Criticile formulate de recurentul inculpat întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., vizând faptul că instanța nu s-ar fi pronunțat pe anumite cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor procesuale sau să influențeze soluția procesului, nu sunt întemeiate, în cauză neputându-se pronunța o soluție de achitare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 139

6

alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare, care ar fi în contradicție cu ansamblul probator administrat, câtă vreme vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, stabilindu-se în mod corect situația de fapt anterior redată.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că inculpatul Ț.S.G. a realizat în scopul distribuirii, cu orice mijloace și în orice mod, mărfuri pirat (DVD-uri și CD-uri pirat), faptă săvârșită în scop comercial, în drept fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 139

6

alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare.

Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se în mod corect că fapta inculpatului întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv, conținutul incriminator al infracțiunii reținute în sarcina sa.

În mod corect instanța de apel a reținut că este neîntemeiată critica ce vizează obținerea nelegală a probelor prin intermediul investigatorului sub acoperire, în raport de dispozițiile art. 224

1

C. proc. pen., deoarece, potrivit acestui text de lege, actele premergătoare efectuate de investigatorii sub acoperire nu vizează doar infracțiuni contra siguranței naționale, infracțiuni de trafic de stupefiante și de droguri, trafic de persoane, acte de terorism, spălare de bani, falsificare de monede ori alte valori ori infracțiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, ci și infracțiuni definite de textul legal ca infracțiuni grave, care nu pot fi descoperite, sau ai căror făptuitori nu pot fi identificați prin alte mijloace.

Ca atare, Înalta Curte, în acord cu instanța de prim control judiciar, apreciază că, în prezenta cauză, au fost respectate dispozițiile art. 224

1

C. proc. pen., în sensul că legea nu limitează doar la anumite infracțiuni aplicarea acestui text de lege, în speță fiind vorba despre fapte grave, care au devenit tot mai numeroase.

Cu privire la critica referitoare la faptul că prezentarea materialului de urmărire penală s-a făcut numai pentru art. 139

6

alin. (1) din Legea nr. 8/1996, fără a se face vorbire despre alin. (3), care înăsprește încadrarea juridică, aceasta nu poate fi primită întrucât, așa cum rezultă din procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, înainte de a i se lua prima declarație, lui Ț.S.G. i s-a adus la cunoștință învinuirea atât în legătură cu disp. art. 139

6

alin. (1) din Legea nr. 8/1996, cât și cu alin. (3) al aceluiași articol.

Sub aspectul laturii civile, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de apel a obligat pe inculpatul Ț.S.G. la 7.316 RON către partea civilă E.A.I. reprezentată de B. și A., cu titlu de despăgubiri civile și la 8.628 RON către părțile civile V.G., B.E. și S.E. reprezentați de B. și A., cu același titlu, constatându-se că, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate, deși acestea s-au constituit părți civile în lei, instanța a obligat pe inculpat la plata unei sume în valută, respectiv euro.

Pe de altă parte, se reține că, potrivit art. 7 și art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată independent de aducerea la cunoștință a publicului, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată, iar potrivit art. 24 alin. (1) din aceeași lege, dreptul de autor se naște din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare.

Astfel fiind, în mod temeinic s-a constatat în cauză că părțile civile au făcut dovada faptului că sunt titularii drepturilor recunoscute și că aceste drepturi le-au fost încălcate prin fapta inculpatului și, ca urmare, părțile civile pot pretinde despăgubiri atât timp cât inculpatul nu a făcut proba contrară că el ar fi autorul acestor opere.

Totodată, se constată că reprezentantul părților civile a făcut dovada faptului că a fost autorizat să exercite în numele acestora acțiuni prin care să fie recuperate eventualele daune, prin încălcarea drepturilor lor, sens în care a depus și delegațiile de împuternicire, iar Uniunea Producătorilor de Fonograme din România avea mandat din partea producătorilor de fonograme și a titularilor drepturilor recunoscute, să pretindă în numele lor despăgubiri.

Având în vedere toate aceste considerente și constatând că nu există nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva aceleiași decizii, Înalta Curte constată că aceasta nu a exercitat calea de atac a apelului în prezenta cauză, astfel că recursul promovat apare ca fiind inadmisibil și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului, iar recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ț.S.G. împotriva Deciziei penale nr. 274 din 23 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte  civilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2010.