ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3094/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21 decembrie

2007, reclamanta O.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21776 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă

și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii

nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că i se cuvin drepturile acordate prin legea menționată,

întrucât, în perioada decembrie 1940 – 6 martie 1945 s-a refugiat împreună cu

familia din localitatea Sîmboieni, comuna Sînmartin, județul Cluj, în comuna

Geaca, județul Cluj și apoi în localitatea Mociu, județul Cluj, datorită

persecuțiilor etnice exercitate de către autoritățile de ocupație instaurate la

acea vreme în Ardealul de Nord.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 277 din 3

martie 2008, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate și a

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15

decembrie 1940 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 februarie

2007.

Instanța a reținut, în

esență, că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, practica judiciară neunitară în

materie neputând fi interpretată în defavoarea reclamantei.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii

Cluj.

Recurenta a susținut, în

esență că, în mod eronat, prima instanță și-a fundamentat hotărârea exclusiv pe

declarația unui martor, în absența și a unor alte surse de informație, care să indice

aceleași date, ținând cont și de împrejurarea că martorului audiat de instanță

nu i s-au pus întrebări suplimentare și acesta s-a mărginit să declare că își

menține declarația dată în fața notarului.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului,

precum și cu dispozițiile legale incidente în speță, inclusiv cele ale art. 3041

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Potrivit prevederilor art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de

dispozițiile acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în

perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Prin persoană strămutată în

altă localitate, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost obligată să își

schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.

În mod eronat recurenta - pârâtă

susține că intimata - reclamantă nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din declarațiile

autentice ale martorilor D.I. și B.I., acesta din urmă el însuși beneficiar al

Legii nr. 189/2000, coroborate cu actele de stare civilă ale reclamantei și cu

adresa din 15 ianuarie 2007 emisă de Direcția Județeană Cluj a Arhivelor

Naționale, depuse de reclamantă în sprijinul susținerilor sale, rezultă că, s-a

făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002 că, în luna decembrie

1940, reclamanta împreună cu familia s-au refugiat din localitatea de

domiciliu, satul Sîmboieni, comuna Sînmartin, județul Cluj, în comuna Geaca,

județul Cluj, și apoi în Mociu, județul Cluj până în martie 1945 și că refugiul

s-a datorat persecuțiilor exercitate pe criterii etnice de către trupele

maghiare de ocupație asupra populației din zonă.

În consecință, față de

dovezile existente la dosar, se reține că sentința este legală și temeinică,

motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 277 din

3 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2008.