ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1742/2008

Asupra recursului

de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 12 mai 2008 a

Curții de Apel București, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 24632/3/2006 s-a repins, în baza art. 29 alin. (6)

din Legea nr. 47/1992 republicată, ca inadmisibilă excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 în raport cu

prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24 alin. (1)

, art. 52 alin. (1) și art. 53 alin. (1) și (2)

din Constituția României, invocată

de inculpații I.M.I.A., C.M. și N.G.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de apel a reținut următoarele :

Inculpații N.G., I.M.I.A. și C.M. au

invocat excepția de nelegalitate a unor dispoziții din Regulamentul nr. 9 /1996

cu privire la constituirea Cosiliului de încredere și atribuțiile acestui

organism, dispoziții în raport de care instanța de fond a stabilit vinovăția

inculpaților.

Curtea de Apel a calificat această

cerere drept chestiune prealabilă în sensul art. 44 C. proc. pen., competența

verificării legalității actului administrativ contestat de inculpați revenind

instanței penale.

S-a apreciat că invocarea excepției de

neconstitutionalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 262/2007, nu are legătură cu soluționarea cauzei, în

condițiile în care instanța va acorda posibilitatea părților să își valorifice

aceste apărări prin susținerea lor pe fond.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul N.G., solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții

Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstitutionalitate a

prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și repunerea cauzei pe

rolul Curții de Apel și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea

excepției de neconstitutionalitate.

În motivarea recursului său, inculpatul

N.G. a arătat că s-au încălcat regulile generale privind aplicabilitatea legii

în timp atunci când instanța a hotărât ca problema nelegalității dispozițiilor

Regulamentului CNVM nr. 9/1996 să fie analizată potrivit dispozițiilor art. 44 C.

proc. pen.

A mai arătat că în cauză nu oprerează

prorogarea de competență întrucât textul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

constituie o normă specială care are întâietate atunci când vine în concurs cu

dispozițiile din norma generală din art. 44.

Instanța de apel, judecând ca o

instanță de contencios

administrativ, era

datoare să țină cont de dispozițiile art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004,

așa cum au fost modificate și să verifice dacă inculpații au calitate

procesuală de a invoca această excepție, apreciind că excepția de

neconstitutionalitate a prevederilor art. 4, alin. (1) din Legea nr. 554/2004

este în strânsă legătură cu excepția de nelegalitate a prevederilor

Regulamnetului nr. 9/1996 .

Examinând recursul formulat de

inculpatul N.G. în raport de criticile formulate, în baza actelor și lucrărilor

de la dosarul cauzei, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente,

Curtea constată că recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare :

Potrivit art. 29 alin. din Legea nr. 47/1992,

republicată, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții

Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru

cerințe stipulate expres de textul legislativ : a) starea de procesivitate, în

care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident

procedural creat în fața uni judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat

premergător fondului litigiului; b) activitatea legii, în sensul că excepția

privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; c)

prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind

neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; d)

interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de

neconstituționalitate.

Instanța de judecată în fața căreia s-a

invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării

acesteia, ci exclusiv a pertinenței excepției, în sensul legăturii ei cu

soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul

acestuia, și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

În cauză, excepția de

neconstitiuționaltate invocată, privind dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 - „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter

individual"- vizează un text de lege care este în vigoare și nu s-a

constatat anterior printr-o decizie a Curții Cosntitutionale că este

neconstitutional.

Referitor la condiția de admisibilitate

privind legătura cu soluționarea cauzei este de observat că raportul cu

soluționarea cauzei trebuie să privească incidența dispoziției legale a cărei

neconstituționalitate se cere a fi constatată în

privința soluției ce se

va pronunța asupra cauzei deduse judecății,

adică a obiectului procesual penal aflat pe rolul instanței judecătorești.

Astfel, decizia Curții Constituționale

în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret

asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Aceasta presupune, pe de o parte,

existența unei legături directe dintre norma contestată și soluția procesului

principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în

proces, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conținutului deciziei

judecătorului.

În speță, inculpatul N.G. a invocat

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, cu privire la sintagma „act administrativ unilateral cu caracter

individual" introdusă prin art. l pct. 5 din Legea

nr. 262/2007, arătând că Regulamentul nr. 9/1996 al CNVM este un

act

administrativ unilaterial cu caracter normativ.

Recurentul inculpat N.G., alături de

alți coinculpați a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 14-20

din partea

I,

Capitolul

I

și art. 5

alin. (3) din Partea III, Capitolul

II,

solicitând sesizarea

instanței de contencios adminsitrativ și suspendarea cauzei.

În mod corect, Curta de Apel a

calificat această cerere drept chestiune prealabilă în sensul art. 44 C. proc.

pen., având în vedere că scopul urmărit de apelanții inculpați este

valorificarea în cadrul procesului penal a unei apărări de fond bazată pe

solicitarea constatării nelagalității unor dispoziții din Regulamantul nr. 9/1996

al CNVM.

Potrivit art. 44 alin. (1) C. proc.

pen., orice chestiune prealabilă, de orice natură se soluționează de instanța

penală care este competentă să judece cauza a cărei rezolvare depinde de

soluționarea unei chestiuni prelabile.

În concluzie, invocarea excepției de

neconstituționalitate a art. 4 alin. (1) din legea nr. 554/2004, modificat prin

Legea nr. 262/2007, privind modalitatea de sesizare a instanței de contencios

administrativ nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, instanța de

control judiciar urmând să analizeze solicitările inculpaților pe fondul

cauzei, ca o chestiune prealabilă, potrivit art. 44 C. proc. pen.

Așadar condiția de admisibilitate a

excepției de neconstituționalitate privind legătura cu soluționarea cauzei nu

este îndeplinită.

Față de considerentele arătate mai sus

, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv

de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul

inculpatului N.G.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

, recurentul inculpat va fi

obligat la plata sumei de 100 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul N.G. împotriva încheierii din 12 mai 2008 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

în dosarul nr. 24632/3/2006.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica 19 mai 2008.