ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1742/2008

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 mai 2008 a Curții de Apel București, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 24632/3/2006 s-a repins, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată, ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 în raport cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24 alin. (1) , art. 52 alin. (1) și art. 53 alin. (1) și (2) din Constituția României, invocată de inculpații I.M.I.A., C.M. și N.G. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele : Inculpații N.G., I.M.I.A.

și C.M. au invocat excepția de nelegalitate a unor dispoziții din Regulamentul nr. 9 /1996 cu privire la constituirea Cosiliului de încredere și atribuțiile acestui organism, dispoziții în raport de care instanța de fond a stabilit vinovăția inculpaților. Curtea de Apel a calificat această cerere drept chestiune prealabilă în sensul art. 44 C. proc. pen., competența verificării legalității actului administrativ contestat de inculpați revenind instanței penale. S-a apreciat că invocarea excepției de neconstitutionalitate a art. 4 din Legea nr. 554/2004 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, nu are legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile în care instanța va acorda posibilitatea părților să își valorifice aceste apărări prin susținerea lor pe fond.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul N.G., solicitând admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și repunerea cauzei pe rolul Curții de Apel și suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstitutionalitate. În motivarea recursului său, inculpatul N.G. a arătat că s-au încălcat regulile generale privind aplicabilitatea legii în timp atunci când instanța a hotărât ca problema nelegalității dispozițiilor Regulamentului CNVM nr. 9/1996 să fie analizată potrivit dispozițiilor art. 44 C. proc. pen.

A mai arătat că în cauză nu oprerează prorogarea de competență întrucât textul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 constituie o normă specială care are întâietate atunci când vine în concurs cu dispozițiile din norma generală din art. 44. Instanța de apel, judecând ca o instanță de contencios administrativ, era datoare să țină cont de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, așa cum au fost modificate și să verifice dacă inculpații au calitate procesuală de a invoca această excepție, apreciind că excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este în strânsă legătură cu excepția de nelegalitate a prevederilor Regulamnetului nr. 9/1996 . Examinând recursul formulat de inculpatul N.G.

în raport de criticile formulate, în baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, precum și prin prisma dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare : Potrivit art. 29 alin. din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ : a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepției de neconstituționalitate apare ca un incident procedural creat în fața uni judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului; b) activitatea legii, în sensul că excepția privește un act normativ, lege sau ordonanță, după caz, în vigoare; c) prevederile care fac obiectul excepției să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale; d) interesul procesual al rezolvării prealabile a excepției de neconstituționalitate.

Instanța de judecată în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci exclusiv a pertinenței excepției, în sensul legăturii ei cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia, și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale. În cauză, excepția de neconstitiuționaltate invocată, privind dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual"- vizează un text de lege care este în vigoare și nu s-a constatat anterior printr-o decizie a Curții Cosntitutionale că este neconstitutional.

Referitor la condiția de admisibilitate privind legătura cu soluționarea cauzei este de observat că raportul cu soluționarea cauzei trebuie să privească incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată în privința soluției ce se va pronunța asupra cauzei deduse judecății, adică a obiectului procesual penal aflat pe rolul instanței judecătorești. Astfel, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei legături directe dintre norma contestată și soluția procesului principal, iar pe de altă parte, rolul concret pe care îl va avea decizia sa în proces, ea trebuind să aibă efecte materiale asupra conținutului deciziei judecătorului.

În speță, inculpatul N.G. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu privire la sintagma „act administrativ unilateral cu caracter individual" introdusă prin art. l pct. 5 din Legea nr. 262/2007, arătând că Regulamentul nr. 9/1996 al CNVM este un act administrativ unilaterial cu caracter normativ. Recurentul inculpat N.G., alături de alți coinculpați a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 14-20 din partea I, Capitolul I și art. 5 alin. (3) din Partea III, Capitolul II, solicitând sesizarea instanței de contencios adminsitrativ și suspendarea cauzei. În mod corect, Curta de Apel a calificat această cerere drept chestiune prealabilă în sensul art. 44 C. proc.

pen., având în vedere că scopul urmărit de apelanții inculpați este valorificarea în cadrul procesului penal a unei apărări de fond bazată pe solicitarea constatării nelagalității unor dispoziții din Regulamantul nr. 9/1996 al CNVM. Potrivit art. 44 alin. (1) C. proc. pen., orice chestiune prealabilă, de orice natură se soluționează de instanța penală care este competentă să judece cauza a cărei rezolvare depinde de soluționarea unei chestiuni prelabile. În concluzie, invocarea excepției de neconstituționalitate a art. 4 alin. (1) din legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 262/2007, privind modalitatea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, instanța de control judiciar urmând să analizeze solicitările inculpaților pe fondul cauzei, ca o chestiune prealabilă, potrivit art. 44 C. proc.

pen. Așadar condiția de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate privind legătura cu soluționarea cauzei nu este îndeplinită. Față de considerentele arătate mai sus , constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului N.G. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. , recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva încheierii din 12 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 24632/3/2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publica 19 mai 2008.