ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3112/2008

Asupra

recursului de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 92 din 27 iunie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea

formulată de petiționara P.I. împotriva Rezoluției nr. 648/P/2007 din 14

aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc D.M. sub

aspectul infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen. în baza art. 228 alin. (4)

și art. 10 lit. g) C. proc. pen. (rezoluție menținută prin Rezoluția nr. 841/II/2/2008

din 15 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești).

Curtea

de apel a reținut că în mod corect fapta a fost încadrată în art. 249 alin. (1)

C. pen., respectiv neglijență în serviciu, sancționată cu închisoare de la o

lună la 2 ani sau amendă.

A

considerat că sunt aplicabile prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.,

în sensul că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale de 5

ani, calculat de la data de 8 decembrie 2001, soluția de neîncepere a urmăririi

penale fiind legală.

Împotriva

acestei hotărâri, petenta a declarat recurs susținând că fapta reclamată se

încadrează în art. 249 alin. (2) C. pen., neglijența în serviciu având

consecințe deosebit de grave, astfel încât nu a intervenit prescripția

răspunderii penale în raport cu pedeapsa prevăzută de acest text (închisoarea

de la 2 la 10 ani). A solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe pentru a se dispune efectuarea unei expertize de evaluare

a pagubei, care în opinia sa depășește 1.000.000.000 lei vechi.

Examinând

motivul de recurs, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de

fond este contrară legii, iar recursul petentei este fondat, pentru

considerentele ce urmează:

Sentința

instanței de fond de respingere a plângerii petentei și de menținere a soluției

de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului D.M.

, pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin.

(1) C. pen., deoarece

ar fi intervenit prescripția răspunderii penale

este nelegală.

Atât

Parchetul cât și instanța au considerat că fapta se încadrează în prevederile

art. 249 alin. (1) C. pen., fără a se dispune efectuarea unei expertize de

evaluare a imobilului revendicat de petentă, evaluare în raport de care fapta

putea fi legal încadrată în alin. (1) sau alin. (2) al art. 249 C. pen.

La dosar nu există nici o expertiză de evaluare a

pagubei create prin fapta

executorului judecătoresc.

In

aceste circumstanțe, instanța nu putea menține rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale întemeiată pe prevederile art. 10 lit. g) raportate la art. 122

alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv pe prescripția răspunderii penale,

întrucât nu a verificat dacă în raport cu cuantumul pagubei, fapta de

neglijență se încadrează în infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) sau în

alin. (2) al aceluiași articol, pentru care termenul de prescripție a

răspunderii penale nu este de 5 ani, ci de 8 ani conform art. 122 alin. (1)

lit. c) C. pen.

În consecință, pentru motivele expuse, constatând

că în mod eronat Curtea

de apel a respins plângerea

petentei, fără a stabili printr-o expertiză valoarea

pagubei și încadrarea juridică a faptei, aspect esențial în verificarea

legalității

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, Înalta Curte va

admite recursul

declarat de petentă, va

casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță,

Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Admite recursul declarat de recurenta petiționară

P.I. împotriva

sentinței penale nr. 92 din 27 iunie 2008 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Curtea

de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 3 octombrie 2008.