ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3112/2008

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 92 din 27 iunie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara P.I. împotriva Rezoluției nr. 648/P/2007 din 14 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc D.M. sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen. în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. g) C. proc. pen. (rezoluție menținută prin Rezoluția nr. 841/II/2/2008 din 15 mai 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești).

Curtea de apel a reținut că în mod corect fapta a fost încadrată în art. 249 alin. (1) C. pen., respectiv neglijență în serviciu, sancționată cu închisoare de la o lună la 2 ani sau amendă. A considerat că sunt aplicabile prevederile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., în sensul că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani, calculat de la data de 8 decembrie 2001, soluția de neîncepere a urmăririi penale fiind legală. Împotriva acestei hotărâri, petenta a declarat recurs susținând că fapta reclamată se încadrează în art. 249 alin. (2) C. pen., neglijența în serviciu având consecințe deosebit de grave, astfel încât nu a intervenit prescripția răspunderii penale în raport cu pedeapsa prevăzută de acest text (închisoarea de la 2 la 10 ani).

A solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se dispune efectuarea unei expertize de evaluare a pagubei, care în opinia sa depășește 1.000.000.000 lei vechi. Examinând motivul de recurs, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de instanța de fond este contrară legii, iar recursul petentei este fondat, pentru considerentele ce urmează: Sentința instanței de fond de respingere a plângerii petentei și de menținere a soluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului D.M. , pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., deoarece ar fi intervenit prescripția răspunderii penale este nelegală.

Atât Parchetul cât și instanța au considerat că fapta se încadrează în prevederile art. 249 alin. (1) C. pen., fără a se dispune efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului revendicat de petentă, evaluare în raport de care fapta putea fi legal încadrată în alin. (1) sau alin. (2) al art. 249 C. pen. La dosar nu există nici o expertiză de evaluare a pagubei create prin fapta executorului judecătoresc. In aceste circumstanțe, instanța nu putea menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe prevederile art. 10 lit. g) raportate la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv pe prescripția răspunderii penale, întrucât nu a verificat dacă în raport cu cuantumul pagubei, fapta de neglijență se încadrează în infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) sau în alin. (2) al aceluiași articol, pentru care termenul de prescripție a răspunderii penale nu este de 5 ani, ci de 8 ani conform art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen.

În consecință, pentru motivele expuse, constatând că în mod eronat Curtea de apel a respins plângerea petentei, fără a stabili printr-o expertiză valoarea pagubei și încadrarea juridică a faptei, aspect esențial în verificarea legalității rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, Înalta Curte va admite recursul declarat de petentă, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Curtea de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta petiționară P.I. împotriva sentinței penale nr. 92 din 27 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2008.