ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2787/2009

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea din 23 iulie 2009 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie,

pronunțată în dosarul nr.

6871/3/2009 (1608/2009), în baza art. 300/

2 C. proc. pen. rap. la art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a

inculpatului O.C.

În esență, s-a apreciat că subzistă

temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul, solicitând casarea hotărârii atacate și revocarea măsurii

arestării preventive, arătând că temeiurile care au stat la baza acestei măsuri

nu mai subzistă. A mai arătat că nu are antecedente penale, are un copil minor

în întreținere și nu a intenționat ca actele de violență să conducă la decesul

victimei.

Recursul este nefondat.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

criticilor

formulate și din oficiu

conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reține că inculpatul a fost

trimis

în judecată și condamnat în fond la

o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de

omor, constând în aceea că în noaptea de 24/25 septembrie 2008 în curtea

locuinței sale unde locuiește fără forme legale, a înjunghiat-o pe partea

vătămată V.N. în mod repetat, în zone corporale vitale, cauzându-i leziuni care

i-au pus viața în primejdie.

Inculpatul a fost arestat preventiv

începând cu data de 2 octombrie 2008, stare care a fost succesiv verificată și

menținută,

inclusiv

de către instanța

de apel, prin încheierea recurată.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că temeiurile de fapt și de drept care au stat

la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și justifică privarea de

libertate în continuare a inculpatului.

Astfel, în cauză există mai mult decât

presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat (în

condițiile în care împotriva sa s-a pronunțat o hotărâre de condamnare în primă

instanță), natura acesteia (infracțiune de violență, ce a pus în primejdie

viața unei persoane), împrejurările în care se reține că fapta ar fi fost

comisă, ca și circumstanțele personale ale inculpatului justificând aprecierea

că lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea

publică.

În consecință, în mod legal și temeinic

instanța de apel a dispus menținerea în continuare în stare de arest a inculpatului,

astfel încât recursul acestuia este nefondat și va fi respins conform art.

385/15 pct. 1lit. b) C. proc. pen.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul O.C. împotriva încheierii din 23 iulie 2009 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 6871/3/2009 (1608/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 august 2009.