ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1972/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 4077 din 30 noiembrie 2006 a admis acțiunea formulată de reclamanta F.M. domiciliată în Fălticeni Județul Suceava în contradictoriu cu pârâtul G.C. domiciliat în Fălticeni Județul Suceava, în sensul că a constatat nulitatea facturii fiscale seria SV A.G.A. nr. 0957301 din 10 mai 2004 emisă de SC D.I. SRL Suceava. A mai fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 15,5 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC D.I.

SRL Fălticeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.C. constatarea nulității absolute a facturii seria SV A.G.A. nr. 0957301 din 10 mai 2006. Reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâtului, pentru că a sustras cele două autotractoare ce fac obiectul înstrăinării, cuprinse în factura a cărei nulitate o cere, iar pârâtul a susținut că l-a cumpărat de la SC D.I. SRL Fălticeni. Văzând această factură, reclamanta a solicitat organelor de poliție să facă verificări cu privire la semnăturile existente pe această factură cu privire la impresiunile ștampilei aplicate pe acea factură și cu privire la proveniența facturii, întrucât SC D.I. SRL Fălticeni nu avea vreun facturier în care să fie cuprinsă această factură.

De asemenea, a solicitat să fie analizate mențiunile înscrise pe factură, ca și semnăturile cuprinse în alte acte, precum cereri de radiere a autotractoarelor, cereri de solicitare a eliberării de formulare cu caracter special, facturi, chitanțiere, ștampilă, etc. În urma expertizelor și a probelor administrate în cadrul procesului penal, față de concluziile contradictorii, parchetul a stabilit o soluție de scoatere de sub urmărirea penală a pârâtului G.C., însă a constatat că fratele său, G.V.D. s-a prezentat sub o identitate falsă la SC M. SA Suceava, punct de lucru Fălticeni, această ștampilă fiind folosită pe toate actele de înstrăinare, inclusiv pe factura mai sus menționată și, pentru fals privind identitatea, i s-a aplicat acestuia o amendă administrativă.

Mai mult decât atât, s-a stabilit prin toate actele de constatare grafică și prin expertiza grafică, întocmite în dosarul penal, că toate adresele către SEIP Suceava, prin care se solicită radierea autotractoarelor, au fost scrise de către G.C., care nu avea nicio calitate la SC D.I. SRL Fălticeni. De asemenea, s-a stabilit că scrisul de pe factura de înstrăinare a autotractoarelor, cu privire la mențiunile ce redau caracteristicile autotractoarelor, n-au fost completate de niciuna dintre părți. În speță, factura fiscală a fost semnată de către pârât, persoană care nu avea nicio calitate în societatea comercială, astfel că lipsește consimțământul reclamantei la încheierea convenției, ceea ce atrage nulitatea absolută.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 51 din 4 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul G.C. împotriva sentinței nr. 4077 din 30 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, fiind preluate în esență argumentele primei instanțe, prin aceea că lipsa consimțământului atrage nulitatea absolută a facturii fiscale în discuție. Împotriva deciziei nr. 51 din 4 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâtul G.C., care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că reclamanta nu are calitate procesuală activă, semnătura de pe factură nu aparține pârâtului, iar autocamionul pentru care s-a întocmit factura fiscală, este proprietatea SC D.I.

SRL, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Intimata reclamantă F.M. a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtului G.C., pentru următoarele considerente: Din verificarea întregii documentații, apare fără putere de tăgadă că, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanta F.M., în calitate de administrator al SC D.I. SRL Fălticeni, iar la termenul din 30 noiembrie 2006, în faza procesuală a fondului, acțiunea a fost modificată, în sensul că reclamanta a formulat cererea în nume propriu și nu în cel al societății comerciale.

Este unanim recunoscut că, întotdeauna calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, calitatea procesuală activă și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic, calitatea procesuală pasivă. Bine documentat și argumentat, instanța de apel, din perspectiva expusă anterior, a stabilit că nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, oricând, pe cale de acțiune sau de excepție, deoarece acțiunea în declararea nulității absolute este imprescriptibilă.

A fost stabilită o corectă situație de fapt și de drept, prin raportare la toate actele depuse de părți, relevanță prezentând Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr. 998/P/2004 din data de 2 martie 2006, care a evocat atât probele testimoniale, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifice cât și concluziile expertizei criminalistice. Nu poate fi primită susținerea intimatei reclamante conform căreia cererea de recurs intră sub incidența dispozițiilor art. 302 1 C. proc. civ., fiind nulă, pentru nesemnarea ei de către recurent. Astfel, conform art. 302 1 lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității semnătura recurentului sau a mandatarului.

Nerespectarea acestei cerințe poate fi împlinită în condițiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ. Recurentul pârât a înaintat o copie a motivelor de recurs, prin cerere separată, însușindu-și astfel motivarea cererii de recurs. În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut.

Reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu. Reclamanta a făcut dovada cu acte, a cheltuielilor efectuate în recurs, până la concurența sumei de 3.496,46 lei, urmând ca pârâtul să fie obligat la suspendarea lor. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge excepția nulității recursului, precum și recursul declarat de pârâtul G.C. împotriva deciziei nr. 51 din 4 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită niciuna din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului. Respinge recursul declarat de pârâtul G.C., împotriva deciziei nr. 51 din 4 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă pârâtul la 3.496,46 lei cheltuieli de judecată către reclamanta F.M. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.