ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1972/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1972/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Tribunalul
Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin
sentința nr. 4077 din 30 noiembrie 2006 a admis acțiunea formulată de
reclamanta F.M. domiciliată în Fălticeni Județul Suceava în contradictoriu cu pârâtul
G.C. domiciliat în Fălticeni Județul Suceava, în sensul că a constatat
nulitatea facturii fiscale seria SV A.G.A. nr. 0957301 din 10 mai 2004 emisă de
SC D.I. SRL Suceava.
A
mai fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 15,5 RON cu titlu de
cheltuieli de judecată.
În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a
reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC D.I. SRL
Fălticeni a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.C. constatarea nulității
absolute a facturii seria SV A.G.A. nr. 0957301 din 10 mai 2006.
Reclamanta a formulat plângere penală împotriva
pârâtului, pentru că a sustras cele două autotractoare ce fac obiectul
înstrăinării, cuprinse în factura a cărei nulitate o cere, iar pârâtul a
susținut că l-a cumpărat de la SC D.I. SRL Fălticeni.
Văzând această factură, reclamanta a solicitat
organelor de poliție să facă verificări cu privire la semnăturile existente pe
această factură cu privire la impresiunile ștampilei aplicate pe acea factură
și cu privire la proveniența facturii, întrucât SC D.I. SRL Fălticeni nu avea
vreun facturier în care să fie cuprinsă această factură. De asemenea, a
solicitat să fie analizate mențiunile înscrise pe factură, ca și semnăturile
cuprinse în alte acte, precum cereri de radiere a autotractoarelor, cereri de
solicitare a eliberării de formulare cu caracter special, facturi, chitanțiere,
ștampilă, etc. În urma expertizelor și a probelor administrate în cadrul
procesului penal, față de concluziile contradictorii, parchetul a stabilit o
soluție de scoatere de sub urmărirea penală a pârâtului G.C., însă a constatat
că fratele său, G.V.D. s-a prezentat sub o identitate falsă la SC M. SA Suceava,
punct de lucru Fălticeni, această ștampilă fiind folosită pe toate actele de
înstrăinare, inclusiv pe factura mai sus menționată și, pentru fals privind
identitatea, i s-a aplicat acestuia o amendă administrativă.
Mai mult decât atât, s-a stabilit prin toate actele
de constatare grafică și prin expertiza grafică, întocmite în dosarul penal, că
toate adresele către SEIP Suceava, prin care se solicită radierea autotractoarelor,
au fost scrise de către G.C., care nu avea nicio calitate la SC D.I. SRL
Fălticeni. De asemenea, s-a stabilit că scrisul de pe factura de înstrăinare a
autotractoarelor, cu privire la mențiunile ce redau caracteristicile
autotractoarelor, n-au fost completate de niciuna dintre părți.
În speță, factura fiscală a fost semnată de către
pârât, persoană care nu avea nicio calitate în societatea comercială, astfel că
lipsește consimțământul reclamantei la încheierea convenției, ceea ce atrage
nulitatea absolută.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, prin decizia nr. 51 din 4 iunie 2007 a respins ca
nefondat apelul declarat de pârâtul G.C. împotriva sentinței nr. 4077 din 30
noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, fiind preluate în esență argumentele primei
instanțe, prin aceea că lipsa consimțământului atrage nulitatea absolută a
facturii fiscale în discuție.
Împotriva deciziei nr. 51 din 4 iunie 2007 pronunțată
de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și
fiscal, a promovat recurs pârâtul G.C., care a criticat această hotărâre pentru
nelegalitate și netemeinicie, sub aspectele că reclamanta nu are calitate
procesuală activă, semnătura de pe factură nu aparține pârâtului, iar autocamionul
pentru care s-a întocmit factura fiscală, este proprietatea SC D.I. SRL, fiind
invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și
9 C. proc. civ.
Intimata reclamantă F.M. a depus întâmpinare, prin
care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator
administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs,
constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul
pârâtului G.C., pentru următoarele considerente:
Din verificarea întregii documentații, apare fără
putere de tăgadă că, cererea de chemare în judecată a fost formulată de
reclamanta F.M., în calitate de administrator al SC D.I. SRL Fălticeni, iar la
termenul din 30 noiembrie 2006, în faza procesuală a fondului, acțiunea a fost
modificată, în sensul că reclamanta a formulat cererea în nume propriu și nu în
cel al societății comerciale. Este unanim recunoscut că, întotdeauna calitatea
procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și
persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, calitatea
procesuală activă și, pe de altă parte, existența unei identități între
persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic, calitatea
procesuală pasivă.
Bine documentat și argumentat, instanța de apel, din
perspectiva expusă anterior, a stabilit că nulitatea absolută poate fi invocată
de oricine are interes, oricând, pe cale de acțiune sau de excepție, deoarece
acțiunea în declararea nulității absolute este imprescriptibilă.
A fost stabilită o corectă situație de fapt și de
drept, prin raportare la toate actele depuse de părți, relevanță prezentând
Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni nr. 998/P/2004 din data
de 2 martie 2006, care a evocat atât probele testimoniale, concluziile
rapoartelor de constatare tehnico-științifice cât și concluziile expertizei
criminalistice.
Nu poate fi primită susținerea intimatei reclamante
conform căreia cererea de recurs intră sub incidența dispozițiilor art. 302
1
C. proc. civ., fiind nulă, pentru nesemnarea ei de către recurent.
Astfel, conform art. 302
1
lit. d) C. proc.
civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității semnătura
recurentului sau a mandatarului. Nerespectarea acestei cerințe poate fi împlinită
în condițiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ. Recurentul pârât a înaintat o
copie a motivelor de recurs, prin cerere separată, însușindu-și astfel
motivarea cererii de recurs.
În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C.
proc. civ. și anume că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere
să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele
judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea
martorilor, onorariile de avocat, precum și orice alte cheltuieli pe care
partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut.
Reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat cu modificările și
completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are
dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul
procesual al clientului său, iar contractul de asistență juridică, legal
încheiat, constituie titlu executoriu.
Reclamanta a făcut dovada cu acte, a cheltuielilor
efectuate în recurs, până la concurența sumei de 3.496,46 lei, urmând ca
pârâtul să fie obligat la suspendarea lor.
Pentru aceste rațiuni, urmează a
respinge excepția nulității recursului, precum și recursul declarat de pârâtul G.C.
împotriva deciziei nr. 51 din 4 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava,
secția comercială, contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită
niciuna din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge
recursul declarat de pârâtul G.C., împotriva deciziei nr. 51 din 4 iunie 2007, pronunțată
de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Obligă pârâtul la 3.496,46 lei cheltuieli de judecată
către reclamanta F.M.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 5 iunie 2008.