ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 619/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 6503/COM/2004 al Tribunalului Constanța, secția comercială, reclamanta P.I. în calitate de administrator judiciar al SC C.W.C. SRL Constanța a chemat în judecată pe pârâta SC B.T. SRL Constanța. Obiectul acțiunii l-a constituit anularea contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 2077 din 11 octombrie 2001 încheiat de părți prin care SC C.W.C. SRL Constanța a înstrăinat imobilul F.Z. – C.B.- din localitatea Cobadin, județul Constanța compus din teren extravilan de 56.595 mp. și construcții, cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii acestui contract, care, a susținut administratorul judiciar, este un act fraudulos încheiat de debitor, în dauna creditorilor acestuia.

În cauză, parata SC B.T. SRL Constanța a formulat cerere reconvențională susținând că este dobânditor de bună credință și a solicitat să i se constituie dreptul de retenție asupra imobilului în litigiu pentru suma de 2.528.702.032 lei reactualizată. În interesul pârâtei a formulat cerere de intervenție accesorie

SC G.I. ELVEȚIA

Prin sentința civilă nr. 2573/ COM din 12 septembrie 2005, Tribunalul Constanța, secția comercială, a admis acțiunea reclamantei, a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2077 din 11 octombrie 2001 la B.N.P. D.C., a dispus ca pârâta să restituie debitoarei bunul cumpărat și a respins cererea reconvențională și cererea de intervenție accesorie formulată în cauză. Recursurile declarate de pârâta SC B.T. R. SRL Constanța și intervenienta SC G. I. ELVEȚIA împotriva sentinței de mai sus a tribunalului, au fost respinse prin decizia civilă nr. 57/ COM din 2 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios-administrativ și fiscal, pronunțată într-un prim ciclu procesual.

S-a formulat contestație în anularea acestor decizii de către pârâtă și intervenienta și, prin decizia nr. 246/ COM din 7 iunie 2006 aceeași curte de apel a admis contestația în anulare, a anulat decizia civilă nr. 57/ COM din 2 februarie 2006 și a stabilit termen pentru rejudecarea recursului acelorași părți la data de 29 iunie 2006, când, prin decizia civilă nr. 306/COM, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios-administrativ și fiscal, a admis, într-un al doilea ciclu procesual, recursurile pârâtei și intervenientei, a modificat în tot sentința recurată și pe fond a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei. Prin aceeași hotărâre s-au respins atât cererea reconvențională a pârâtei, ca rămasă fără obiect, cât și cererea de intervenție formulată de SC G.I.

ELVEȚIA La data de 28 iulie 2006, P.I. în calitate de administrator judiciar al SC C.W.C. SRL Constanța a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 306/COM/2006 din 29 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 1695/36/2006 al Curții de Apel Constanța, susținând că este potrivnică deciziei civile nr. 57/COM/2006 din 2 februarie 2006 pronunțată de aceeași instanță. A solicitat să se admită cererea de revizuire și să se mențină această din urmă hotărâre. Au fost invocate în drept dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 199/ COM din 19 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios-administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5. În ce privește temeiul de drept invocat de revizuientă al art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., cererea de revizuire a fost disjunsă și, admițându-se excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, cauza a fost declinată spre competentă soluționare Secției Comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cu privire la cererea de revizuire disjunsă, se rețin următoarele: Potrivit reglementărilor cuprinse în art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. În cazul prevăzut de art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta conform art. 323 alin. (2) la instanța mai mare în grad față de instanța care a pronunțat hotărâri potrivnice.

În speță, revizuientă a invocat două hotărâri pronunțate în același dosar, dar în cicluri procesuale diferite, precizând că acestea sunt: - decizia civilă nr. 57/COM/2006 din 2 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios-administrativ și fiscal și, - decizia civilă nr. 306/ COM din 29 iunie 2006 pronunțată de aceeași instanță. Întrucât prima dintre aceste hotărâri, respectiv decizia civilă nr. 57/GOM/2006 a fost anulată prin decizia nr. 246/ COM din 7 iunie 2006 de aceleași curți de apel, rezultă inexistența contrarietății de hotărâri, astfel că cererea de revizuire pe aspectul reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu este întemeiată și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC C.W.C. SRL Constanța prin administrator judiciar P.I. împotriva deciziei civile nr. 199/ COM din 19 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios-administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.