ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1751/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 8 iunie 2000, reclamanta D.G.F.P. Neamț a solicitat numirea unui lichidator în locul expertului contabil M.I. deoarece acesta nu este practician în insolvență autorizat. Î n motivare, a arătat că prin sentința civilă nr. 3081/E din 15 noiembrie 1999 pronunțată în dosarul nr. 2531/E/1999, la cererea unuia dintre asociați, s-a dispus dizolvarea societății SC S. și R. SNC, iar prin sentința civilă nr. H65/E din 5 septembrie 2000 a fost numit lichidator expertul contabil M.I.; că acesta nu are calitate, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 86/2006, de a duce la îndeplinire atribuțiile ce i-au fost conferite prin sentința de numire, întrucât nu este practician în insolvență autorizat.

Instanța a dispus atașarea dosarului nr. 2531/E/1999, a solicitat relații de la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Neamț în legătură cu societatea și a invocat excepția inadmisibilității cererii având în vedere dispozițiile art. 260 din Legea nr. 31/1990. Creditoarea a depus la dosar adresa nr. 7653/IE/DT din 9 octombrie 2007 la care a anexat refuzul O.R.C. de numire a lichidatorului judiciar, precum și cererea adresată acestei instituții. Prin adresa nr. 8167/IE/DT din 6 noiembrie 2007 creditoarea și-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepția invocată, a solicitat respingerea acesteia aducând aceleași argumente ca și în cererea inițială. Celelalte părți nu și-au exprimat poziția în legătură cu excepția inadmisibilității deși instanța le-a solicitat prin adresă acest punct de vedere.

Prin sentința nr. 2078 din 7 noiembrie 2007 Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ, a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că SC S. și R. SNC a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 3081/E din 15 noiembrie 1999 pronunțată în dosarul nr. 2531/E/1999, la cererea unuia dintre asociați. Potrivit art. 260 din Legea nr. 31/1990 lichidarea societății trebuie terminată în cel mult 3 ani de la data dizolvării, iar pentru motive temeinice, tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani. Ori de la data dizolvării, respectiv 15 noiembrie 1999 până la formularea cererii de către creditoare (6 septembrie 2007), au trecut aproape 8 (opt) ani, fiind depășită cu mult chiar și perioada de 5 ani stabilită de legiuitor pentru motive temeinice.

Creditoarea nu poate justifica în nici un mod pasivitatea de care a dat dovadă în toată această perioadă și orice cerere formulată după expirarea termenului de lichidare prevăzut de lege este inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta care a susținut că soluția este nelegală în condițiile în care nici la data numirii și nici ulterior expertul contabil M.I., nu a avut calitatea de lichidator, astfel că este în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile specifice în vederea realizării creanței. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 35 din 22 aprilie 2008 a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că deși cauza a fost soluționată pe excepția inadmisibilității cererii apelanta a motivat calea de atac pe fond.

De asemenea a considerat că în mod legal s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 260 din Legea nr. 31/1990. Cu petiția înregistrată la data de 2 iunie 2008 reclamanta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, invocând aceleași critici, fără a invoca vreun motiv de nelegalitate în condițiile art. 304 C. proc. civ. Recursul este nefondat. Potrivit art. 260 din Legea nr. 31/1990, lichidarea societății trebuie terminată cu cel mult 3 ani de la data dizolvării, iar pentru motive temeinice tribunalul poate prelungi acest termen cu cel mult 2 ani. Întrucât de la data dizolvării, 15 noiembrie 1999, până la formularea cererii de către creditoare, 6 septembrie 2007, au trecut aproape 8 ani, fiind astfel depășită cu mult, chiar și perioada de 5 ani, stabilită de legiuitor, pentru motive temeinice, justificat instanțele anterioare au respins ca inadmisibilă cererea formulată.

Faptul că expertul contabil M.I. nu este practician în insolvență autorizat nu justifică nerespectarea termenului stabilit imperativ de lege. In aceste condiții, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. NEAMȚ, PIATRA NEAMȚ, împotriva deciziei nr. 35 din 22 aprilie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2009.