ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1256/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantul M.L., în cadrul Dosarului de faliment nr. 847/F/2005 al Tribunalului Brașov privind pe debitoarea SC C.N. SA, a solicitat constatarea nulității raportului de evaluare întocmit de SC G. SRL, raport prin care au fost evaluate utilajele ce au fost vărsate ca aport la capitalul social al debitoarei de către SC S.T.N. SA. Prin sentința civilă nr. 3134/Com din 11 octombrie 2007 Tribunalul Neamț a respins acțiunea constatând că motivele invocate de reclamant cu privire la nulitatea raportului de expertiză nu sunt întemeiate deoarece în cauză formularea concluziilor pe probleme de evaluare privesc specialitatea asociatului societății de lichidare, asociat care, la rândul său, are calitatea de practician în reorganizare și lichidare.

Curtea de Apel Bacău prin Decizia nr. 75 din 12 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul M.L.. Pentru a ajunge la această soluție instanța a reținut că în condițiile în care nu a fost contestată hotărârea de numire a evaluatorului, nu se poate formula în mod direct și după 2 ani o acțiune în anularea raportului de evaluare pe considerentul că evaluatorul nu avea calitatea necesară pentru a întocmi raportul de evaluare. Împotriva Deciziei nr. 75 din 12 iunie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 203/32/2007 a declarat recurs reclamantul M.L., prin care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În concret recurentul a susținut că instanța de apel a considerat eronat că în lipsa contestării hotărârii prin care a fost numit evaluatorul nu se poate efectua în mod direct o acțiune pentru anularea raportului de evaluare făcând o motivare lacunară și ambiguă.

Intimata pârâtă SC G. SRL prin întâmpinare a arătat că recursul a fost promovat cu reiterarea acelorași motive ca în fața instanței de fond, a combătut criticile formulate și a solicitat, în consecință, respingerea recursului reclamantului ca neîntemeiat menționând totodată că interesele actuale ale reclamantului nu pot determina anularea menționatului act. Examinând recursul sub aspectul regularității declarării acestuia, Înalta Curte reține că potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel (…).” În speță a fost atacată cu recurs Decizia nr. 75 din 12 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, care i-a fost comunicată reclamantului recurent la data de 03 iulie 2007, (fila 84, dosar Curtea de Apel Bacău), iar recursul a fost depus la data de 31 iulie 2007 (data înregistrării la Curtea de Apel Bacău, fila 2 dosar recurs), cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. Faptul că reclamantul a depus recursul direct la Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează a nu fi luat în considerare întrucât contravine dispozițiilor legale expres prevăzute de art. 302 C. proc. civ. sub sancțiunea nulității. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 303 alin. (2) coroborate cu ale art. 103 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.L., împotriva Deciziei nr. 75 din 12 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 martie 2008.