ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2598/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești

la data de 19 august 2008, reclamanta Ș.M. a solicitat în contradictoriu cu

pârâții

C.N.C.D. și C.M., anularea Hotărârii nr. 403 din 22

iulie 2008 pronunțată de pârâtul C.N.C.D. în Dosarul nr. 6826/2008 întrucât

este nelegală. Totodată, a cerut să se constate că, prin respingerea cererii de

constatare a îndeplinirii condițiilor pentru a deveni mediator pe motiv că,

masterul absolvit, acreditat de M.E.C. nu este agreat de C.M., a fost

discreditată în comparație cu persoanele ale căror cereri au fost admise; să se

aplice C.M., sancțiunea contravențională reglementată de O.G. nr. 137/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este

absolventă a F.

D. din cadrul U.B. și a unui program de master organizat

de

Universitatea T.M., având o vechime în profesia juridică de peste 28 de

ani și

a depus

cerere pentru a fi acreditată în profesia de mediator.

Inițial, cererea a fost respinsă de pârâtul C.M. pentru

lipsa vechimii în muncă de 3 ani, iar ulterior, pentru că studiile de master nu

sunt agreate de C.M.

Pârâtul C.N.C.D. p

rin Hotărârea contestată nr. 403 din 22 iulie 2008

a respins cererea reclamantei, cu motivarea că

faptele prezentate nu

reprezintă discriminare.

Pârâtul C.M. a solicitat prin întâmpinare, respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, susținând că pârâta nu îndeplinește condițiile pentru

a fi autorizată să exercite activitatea de mediator, întrucât programul de

master absolvit de reclamantă nu a fost avizat de C.M.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 182 din 11 septembrie

2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

Ș.M. în contradictoriu cu

pârâții C.N.C.D. și C.M.

În

motivarea soluției s-a reținut că nu a fost avizat de pârâtul C.M. nici un

program postuniversitar de nivel master, astfel că nu se poate susține că

reclamanta a fost discriminată în raport cu alte persoane aflate în situație

similară, situația prezentată de reclamantă neîncadrându-se în nici una din

prevederile O.G. nr. 137/2000, în ceea ce privește încriminarea și sancționarea

faptelor.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta Ș.M., criticând-o

pentru nelegalitate, susținând în esență că: Hotărârea nr. 516 din 2 martie

2008 și Decizia nr. 19 din 19 aprilie 2008 emise de pârâtul C.M. sunt nefondate

și dau naștere unei situații de discriminare, pârâtul asumându-și prerogativa

de a selecta masterele acreditate de M.E.C., chiar în situația în care acestea

au fost finalizate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 192/2006 privind medierea.

Astfel, se pune problema avizării doar a cursurilor de formare care se

derulează după data publicării în M. Of. a standardelor de formare, întrucât

cele aflate în derulare sunt supuse reglementărilor în vigoare la momentul

începerii lor.

Recurenta

susține că, cererea sa a fost respinsă fără bază legală, întrucât procedura de autorizare

a mediatorilor a fost ulterior publicată, după expirarea termenului pentru depunerea

documentelor, iar masterul pe care l-a absolvit a fost finalizat imediat după

intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2006, așa încât nu poate fi cenzurat de C.M.

pe motiv că nu are programa conformă Standardului de formare a mediatorilor,

aprobat prin Hotărârea nr. 12 din 7 septembrie 2007.

Recurenta

susține de asemenea că, starea de discriminare pe care o reclamă, este dată de

împrejurarea că, instituția își rezervă dreptul de a selecta persoanele care depun

dosare pentru a fi mediatori, în funcție de cursurile de master urmate de

aceștia - drept pe care C.M. nu și-l poate aroga, pentru a justifica respingerea

dosarelor depuse de persoanele care vor să devină mediatori.

Examinând

sentința atacată, criticile formulate în recurs, dispozițiilor legale incidente

pricinii și potrivit dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Pârâtul

C.N.C.D. constată în Hotărârea nr. 403/2008 că, faptele prezentate nu prezintă

discriminare întrucât C.M. a recurs la procedura de avizare a masterelor în

domeniul medierii, conform prevederilor legale care urmăresc impunerea unei calități

ridicate la nivelul formării profesionale în domeniu.

Această atribuție de avizare este prevăzută de art. 20 lit. c) coroborat

cu art. 9 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea

profesiei de mediator. De asemenea, art. 18 lit. d) din Regulamentul de

organizare și funcționare a C.M. prevede ca atribuție de control, avizarea de

programe universitare de nivel master în domeniul medierii, reținându-se că, nu

a fost avizat de C.M. nici un program postuniversitar de nivel master, astfel

încât nu se poate reține că, recurenta-reclamantă a fost discriminată, în

raport cu alte persoane aflate în situație similară.

Așa cum corect a reținut și instanța de fond, din analiza prevederilor

O.G. nr. 137/2000 în ceea ce privește încriminarea și sancționarea faptelor, se

constată că, situația prezentată de recurentă nu se încadrează în nici una din ipotezele

actului normativ.

Lipsa avizului programului de master absolvit de reclamantă echivalează

cu neîndeplinirea uneia din condițiile a căror îndeplinire este cerută de

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 192/2006 pentru dobândirea calității de

mediator.

Se reține că, Hotărârea nr. 403/2008 emisă de C.N.C.D. contestată de

reclamantă este legală, fiind bazată pe jurisprudența C.E.D.O., cu referire la art.

14 din C.E.D.O., care a apreciat că, diferența de tratament devine

discriminatorie atunci când se induc distincții între situații analoge și

comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și

obiectivă, în cauză nefiind distincție între recurentă și alte persoane aflate

în situație analogă sau comparabilă, așa cum corect a apreciat și instanța de

fond.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ș.M. împotriva sentinței nr. 182 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2009.