ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 455/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 aprilie 2008, reclamanta G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., obligarea autorității pârâte la emiterea unei decizii prin care să fie stabilit cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin, subsecvent Deciziei Primarului Municipiului Brăila nr. 7320 din 10 aprilie 2006, cu privire la imobilul situat în Brăila str. Progresului, preluat abuziv. A mai solicitat reclamanta stabilirea unui termen de executare de 3 zile, urmând ca, în caz de neexecutare conducătorul autorității pârâte să suporte o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.

În motivarea acțiunii, aceasta a susținut că Primarul Municipiului Brăila a emis Dispoziția nr. 7320 din 10 aprilie 2006, cu privire la imobilul situat în Brăila str. Progresului, preluat abuziv. Prin aceeași dispoziție dosarul a fost înaintat pârâtei C.C.S.D. la data de 7 noiembrie 2007. Separat, reclamanta, prin mai multe cereri, a solicitat un răspuns al comisiei. Întrucât această autoritate nu a răspuns în niciun chip, reclamanta a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ. Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 75 din 10 iunie 2008, a admis acțiunea, a obligat pârâta să emită decizia de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamantei, a respins capătul de cerere privitor la stabilirea unui termen de execuție și de aplicare a unei amenzi pentru neexecutare și a obligat pârâta la plata sumei de 805 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

În ceea ce privește primul capăt al acțiunii, instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și cu împrejurarea că, ignorând cererile repetate ale reclamantei și nerăspunzându-i acesteia în niciun fel, pârâta i-a încălcat reclamantei dreptul de a fi informată, neavând relevanță parcurgerea sau nu a unor etape procedurale de către aceasta. Referitor la al doilea capăt de cerere, prima instanță a apreciat că, întrucât astfel de sancțiuni nu sunt prevăzute de lege, cererea în acest sens trebuie respinsă. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., modificarea hotărârii atacate, în partea ce privește admiterea primului capăt de cerere și acordarea cheltuielilor de judecată, iar pe fond respingerea acțiunii în întregime, ca neîntemeiată. Recurenta a susținut, în esență, că, prin admiterea în parte a acțiunii, prima instanță a încălcat prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în sensul că, nu putea fi obligată C.C.S.D. să emită decizia de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamantei, pe de o parte pentru că nu au fost parcurse toate etapele și procedurile legale pentru emiterea acestui act, pe de altă parte pentru că acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, avea ca obiect o „obligație de a face”, nefiind nicidecum o acțiune întemeiată pe legea contenciosului administrativ pentru că nu i s-ar fi răspuns unei petiții, reclamantei.

A arătat că, la data de 20 februarie 2008, A.N.R.P. a răspuns memoriului reclamantei, precizându-i că cererea sa de tratare cu prioritate a dosarului a fost aprobată în ședința Comisiei Centrale, iar dosarul se află în lucru la un consilier. S-a menționat că și obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, nefiind arătate dovezile în baza cărora s-au reținut sumele respective. Analizând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a stabilit corect cadrul procesual și, respectiv, obiectul acțiunii. Astfel, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. În fapt, obiectul acțiunii îl constituie obligarea recurentei-pârâte la emiterea unui act administrativ, ca urmare a refuzului acestei autorități de a elibera decizia reprezentând titlu de despăgubiri, solicitată în repetate petiții de către intimata-reclamantă.

Având în vedere că însăși recurenta-pârâtă recunoaște că intimata-reclamantă este îndreptățită la emiterea deciziei în discuție, ba mai mult că acesteia i-a fost aprobată cererea de tratare cu prioritate a dosarului de despăgubiri nr. 26284/CC, potrivit art. 4 din Decizia nr. 2/2006 a Comisiei Centrale, în mod corect a fost obligată de prima instanță să elaboreze decizia ce reprezintă titlu de despăgubiri. Chiar dacă recurenta a invocat necesitatea parcurgerii unor proceduri sau etape în emiterea deciziei în cauză, aceasta nu a putut indica nici un temei obiectiv pentru propriile întârzieri în derularea acestor proceduri, mai ales că intimatei i s-a aprobat și cererea de urgentare a rezolvării dosarului său.

Soluția primei instanțe este corectă și în ceea ce privește obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere dezlegarea dată acțiunii, prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și dovezile depuse la dosarul de fond, reprezentând chitanțele de plată a taxei judiciare de timbru și onorariului de avocat. Ținând cont de faptul că, față de cele expuse, sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 75 din 10 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta pârâtă la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei- reclamante G.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009.