ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 455/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22 aprilie

2008, reclamanta G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., obligarea

autorității pârâte la emiterea unei decizii prin care să fie stabilit cuantumul

despăgubirilor ce i se cuvin, subsecvent Deciziei Primarului Municipiului

Brăila nr. 7320 din 10 aprilie 2006, cu privire la imobilul situat în Brăila

str. Progresului, preluat abuziv.

A mai solicitat reclamanta

stabilirea unui termen de executare de 3 zile, urmând ca, în caz de neexecutare

conducătorul autorității pârâte să suporte o amendă de 20% din salariul minim

brut pe economie pe zi de întârziere.

În motivarea acțiunii, aceasta

a susținut că Primarul Municipiului Brăila a emis Dispoziția nr. 7320 din 10

aprilie 2006, cu privire la imobilul situat în Brăila str. Progresului, preluat

abuziv. Prin aceeași dispoziție dosarul a fost înaintat pârâtei C.C.S.D. la

data de 7 noiembrie 2007.

Separat, reclamanta, prin

mai multe cereri, a solicitat un răspuns al comisiei. Întrucât această autoritate

nu a răspuns în niciun chip, reclamanta a formulat prezenta acțiune în

contencios administrativ.

Curtea de Apel Galați, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 75 din 10 iunie 2008, a

admis acțiunea, a obligat pârâta să emită decizia de stabilire a despăgubirilor

cuvenite reclamantei, a respins capătul de cerere privitor la stabilirea unui

termen de execuție și de aplicare a unei amenzi pentru neexecutare și a obligat

pârâta la plata sumei de 805 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către

reclamantă.

În ceea ce privește primul

capăt al acțiunii, instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu

dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și cu împrejurarea că,

ignorând cererile repetate ale reclamantei și nerăspunzându-i acesteia în niciun

fel, pârâta i-a încălcat reclamantei dreptul de a fi informată, neavând

relevanță parcurgerea sau nu a unor etape procedurale de către aceasta.

Referitor la al doilea capăt

de cerere, prima instanță a apreciat că, întrucât astfel de sancțiuni nu sunt

prevăzute de lege, cererea în acest sens trebuie respinsă.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.C.S.D., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul prevederilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în partea ce privește

admiterea primului capăt de cerere și acordarea cheltuielilor de judecată, iar

pe fond respingerea acțiunii în întregime, ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut, în

esență, că, prin admiterea în parte a acțiunii, prima instanță a încălcat

prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în sensul că, nu putea fi

obligată C.C.S.D. să emită decizia de stabilire a despăgubirilor cuvenite

reclamantei, pe de o parte pentru că nu au fost parcurse toate etapele și

procedurile legale pentru emiterea acestui act, pe de altă parte pentru că

acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, avea ca obiect o „obligație

de a face”, nefiind nicidecum o acțiune întemeiată pe legea contenciosului

administrativ pentru că nu i s-ar fi răspuns unei petiții, reclamantei.

A arătat că, la data de 20

februarie 2008, A.N.R.P. a răspuns memoriului reclamantei, precizându-i că

cererea sa de tratare cu prioritate a dosarului a fost aprobată în ședința

Comisiei Centrale, iar dosarul se află în lucru la un consilier.

S-a menționat că și

obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată este

neîntemeiată, nefiind arătate dovezile în baza cărora s-au reținut sumele

respective.

Analizând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art.

3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a stabilit

corect cadrul procesual și, respectiv, obiectul acțiunii.

Astfel, potrivit

prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau

juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege

printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități

administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de

lege, se poate adresa instanței de contencios administrativ, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată.

În fapt, obiectul acțiunii

îl constituie obligarea recurentei-pârâte la emiterea unui act administrativ,

ca urmare a refuzului acestei autorități de a elibera decizia reprezentând

titlu de despăgubiri, solicitată în repetate petiții de către intimata-reclamantă.

Având în vedere că însăși

recurenta-pârâtă recunoaște că intimata-reclamantă este îndreptățită la

emiterea deciziei în discuție, ba mai mult că acesteia i-a fost aprobată

cererea de tratare cu prioritate a dosarului de despăgubiri nr. 26284/CC,

potrivit art. 4 din Decizia nr. 2/2006 a Comisiei Centrale, în mod corect a

fost obligată de prima instanță să elaboreze decizia ce reprezintă titlu de

despăgubiri.

Chiar dacă recurenta a

invocat necesitatea parcurgerii unor proceduri sau etape în emiterea deciziei

în cauză, aceasta nu a putut indica nici un temei obiectiv pentru propriile

întârzieri în derularea acestor proceduri, mai ales că intimatei i s-a aprobat

și cererea de urgentare a rezolvării dosarului său.

Soluția primei instanțe este

corectă și în ceea ce privește obligarea recurentei la plata cheltuielilor de

judecată, având în vedere dezlegarea dată acțiunii, prevederile art. 274 alin. (1)

C. proc. civ. și dovezile depuse la dosarul de fond, reprezentând chitanțele de

plată a taxei judiciare de timbru și onorariului de avocat.

Ținând cont de faptul că,

față de cele expuse, sentința atacată este legală și temeinică, în temeiul art.

312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 75 din 10 iunie 2008 a Curții

de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta pârâtă la

plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-

reclamante G.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 ianuarie 2009.