ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4755/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 1544/ 36/2007, reclamanta SC R.R. SA a chemat în judecată pârâta A.N.V., solicitând: 1. obligarea acesteia la emiterea actului administrativ constând în certificarea exemplarului 3 al următoarelor documente administrative de însoțire: - D.A.I. nr. 06182487 din 30 decembrie 2006; - D.A.I. nr. 0618164 din 28 decembrie 2006; - D.A.I. nr. 0618210 din 27 decembrie 2006; - D.A.I. nr. 0618188 din 29 decembrie 2006; - D.A.I. nr. 0618250 din 31 decembrie 2006. 2. obligarea la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin refuzul nejustificat de certificare a documentelor; 3. cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta refuză certificarea documentelor enumerate întrucât transporturile au ieșit din țară după 01 ianuarie 2007, când biroul vamal Giurgiu nu mai avea posibilitatea să le preia în evidențe, lucrătorii vamali fiind disponibilizați, evidențele fiind arhivate și predate, ștampilele retrase. Refuzul este nelegal și nejustificat, întrucât A.N.V. este organul obligat să organizeze, îndrume și controleze activitatea direcțiilor și birourilor vamale din subordine. În concluzi, pârâta, prin organul său teritorial, preluase anterior datei de 01 ianuarie 2007 evidența operațiunii și inclusiv operațiunea de export a mărfurilor menționate în D.A.I., preluase posesia efectivă a documentelor, fiind obligată să le certifice conform legii aplicabile la momentul inițierii întregii operațiuni vamale și juridice.

Prin sentința civilă nr. 571/ CA din 18 iulie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată în contencios administrativ de reclamanta SC R.R. SA Constanța în contradictoriu cu pârâta A.N.V. București. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, din conținutul cererilor adresate de către reclamantă pârâtei, că aceasta nu a cerut niciodată A.N.V. certificarea D.A.I., ci indicarea modalității prin care poate obține documentele certificate. Pârâta a explicat calea ce trebuie urmată și autoritățile cărora se poate adresa și a indicat departamentul căruia se poate adresa pentru formularea unei cereri de certificare a documentelor.

Inexistența unei cereri în sensul obiectului acțiunii de față, în raport de care să poată fi apreciat refuzul nejustificat de certificare a documentelor, face ca acțiunea întemeiată pe prevederile Legii nr. 554/2004 să fie nefondată. Totodată, având în vedere cererile la care reclamanta s-a raportat din 16 martie 2007 și din 11 aprilie 2007, s-a constatat că A.N.V. a răspuns în sensul celor solicitate, acțiunea fiind, de asemenea, nefondată. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu, conform art. 1169 C. civ., cererea fiind astfel nefondată. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs în termen legal reclamanta SC R.R.

SA Constanța, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond, pe motiv că prima instanță a soluționat în mod nelegal pricina, fără a intra în cercetarea fondului. S-a precizat că soluția a fost pronunțată de instanța de fond cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, omițându-se punerea în discuție a excepției pe baza căreia s-a dispus respingerea acțiunii reclamantei. S-a arătat că deși a respins acțiunea reclamanților ca nefondată în realitate instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, excepție referitoare la, se pare, lipsa cererii prealabile adresate autorității administrative și/sau lipsa procedurii prealabile subsecvente unei cereri adresate acestei autorități administrative și prealabile introducerii acțiunii reclamantei.

În realitate, a susținut recurenta, a solicitat expres iar autoritatea administrativă a înțeles întocmai și a răspuns cererii reclamantei având ca obiect certificarea documentelor administrative de însoțire aferente exportului în Bulgaria. Nu se poate explica altfel răspunsurile pârâtei conform cărora imposibilității certificării se datorează faptului că „transporturile respective au ieșit din tara după data de 1 ianuarie 2007, când biroul vamal Giurgiu nu mai avea posibilitatea sa le preia in evidente, nemaiavând nici structura care sa poată confirma D.A.I. - urile, astfel că este clar că acest răspuns nu putea fi adresat decât relativ la cererea reclamantei de certificare de către pârâtă a documentelor.

Recursul este nefondat. Instanța de fond a cercetat fondul litigiului și a reținut în mod corect că reclamanta a solicitat biroului vamal Giurgiu, la 23 ianuarie 2007, returnarea vizată a exemplarului nr. 3 a celor șase documente administrative de însoțire întocmite corespunzător livrărilor de gaz petrolier lichefiat export Bulgaria și că biroul vamal Giurgiu a răspuns acestei cereri prin adresa din 30 ianuarie 2007 prin care s-a comunicat că vagoanele aferente D.I.V. - urilor reclamate au ieșit din țară după data de 1 ianuarie 2007, când această instituție vamală nu a mai funcționat ca birou vamal de ieșire, astfel că documentele în discuție nu se mai regăsesc în evidențele biroului vamal Giurgiu.

S-a mai reținut, de asemenea în mod just, că pârâta A.N.V. a fost sesizată prin cererea inițială cu nr. 2940 din 16 martie 2007 a reclamantei, înregistrată în 16 martie 2007, cu solicitarea de a se comunica cărei direcții/departament sau direcții regionale din cadrul intimatei se poate adresa reclamanta pentru certificarea documentelor administrative aferente exporturilor efectuate în perioada 27 - 31 decembrie 2006, și că referitor la această petiție s-a răspuns la 27 martie 2007, în sensul că urmare faptului că România a devenit la 1 ianuarie 2007 cel de-al 27-lea stat membru al C.E.

și a desființării efective a biroului vamal Giurgiu la 1 ianuarie 2007 confirmarea documentelor administrative de însoțire în cauză, aferente transporturilor care au ieșit din țară în 6, 7 și 8 ianuarie 2007 se poate realiza de către autoritatea fiscală bulgară competentă din raza de domiciliu a destinatarului respectivelor produse (fie prin corespondență directă, fie prin intermediul serviciului central de Legături din cadrul A.N.A.F.). Ulterior, prin adresa din 11 aprilie 2007, înregistrată la A.N.V., reclamanta a reiterat solicitarea de a i se comunica cărei direcții/departament sau direcții regionale din cadrul intimatei se poate adresa pentru certificarea documentelor administrative aferente exporturilor efectuate în perioada 27 - 31 decembrie 2006 și a precizat că în caz contrar urmează a se adresa instanțelor de judecată competente pentru obligarea instituției pârâte să-și îndeplinească atribuțiile reglementate pe lege.

La această solicitare s-a răspuns reclamantei cu adresa din 24 aprilie 2007 a A.N.V. - direcția supraveghere produse accizate și tranzite, făcându-se trimitere la conținutul adresei anterioare din 27 martie 2007. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Se asimilează actelor administrative unilaterale, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2005, și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, cu alte cuvinte exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

In cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat al pârâtei de a rezolva cererile reclamantei, înregistrate din 27 martie 2007 și din 24 aprilie 2007, întrucât într-adevăr, cum a răspuns și intimata, urmare faptului că România a devenit începând cu 1 ianuarie 2007, împreună cu Bulgaria, stat membru al U.E., și a împrejurării că începând cu aceeași dată a încetat efectiv activitatea biroului vamal Giurgiu, certificarea exemplarelor 3 ale documentelor administrative de însoțire (D.A.I.) din 30 decembrie 2006, din 28 decembrie 2006, din 27 decembrie 2006, din 27 decembrie 2006, din 29 decembrie 2006 și din 31 decembrie 2006 aferente produselor care au ieșit din țară după 1 ianuarie 2007 nu se mai poate realiza de autoritățile vamale române ci de autoritatea fiscală bulgară competentă din raza de domiciliu a destinatarului produselor livrate de recurentă.

În aceste condiții, se apreciază că motivele de recurs invocate de reclamanta SC R.R. SA sunt neîntemeiate și că în mod corect prin hotărârea atacată s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ, astfel că se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 571/ CA din 18 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC R.R. SA, Constanța împotriva sentinței civile nr. 571/ CA din 18 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2007.