ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2271/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Pin încheierea din 6 mai

2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr. 4240/63/2006,

a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petentul T.A. împotriva

încheierii pronunțate la data de 2 aprilie 2008.

A fost respinsă cererea de

îndreptare eroare materială formulată de petentul T.A. împotriva cererii de

îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea din 26 octombrie 2006

pronunțată în dosarul nr. 4240/63/2006.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că prin încheierea pronunțată, la data de 2 aprilie 2008,

s-a dispus sancționarea reclamantului cu amendă judiciară în cuantum de 700 lei

întrucât acesta și-a exercitat în mod abuziv drepturile procesuale, repetând

cererile formulate și folosind un limbaj indecent, insultător.

Având în vedere caracterul

vădit neîntemeiat al cererilor și modul în care petentul a înțeles să le

motiveze, instanța a respins cererea de reexaminare apreciind-o ca

neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea

de îndreptare eroare materială, instanța a constatat că aceleași motive au fost

invocate și în cererea de îndreptare eroare materială ce a fost soluționată

prin încheierea din 2 aprilie 2008.

Tribunalul a constatat că

tripla identitate de părți, obiect și cauză este îndeplinită reclamanta

invocând aceleași motive în susținerea cererii de îndreptare a erorii

materiale.

Împotriva acestei încheieri

a formulat apel reclamantul T.A. și prin decizia nr. 320 din 26 noiembrie 2008,

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins, ca nefondat, apelul.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a apreciat că în mod corect judecătorul fondului a respins cererea

privind îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea din 26 octombrie

2006 pronunțată în dosarul nr. 4240/63/2006 reținând că există identitate de

cauză, de obiect și de părți așa cu prevăd dispozițiile art. 163 alin. (1) C.

proc. civ., iar judecătorul are competența să ridice această excepție potrivit alin.

(2) al aceluiași articol.

În ceea ce privește al doilea

motiv de apel instanța reține că potrivit alin. (2) al art. 281 C. proc. civ.

și art. 261 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., doar judecata are loc în camera de

consiliu, iar pronunțarea se dă în ședință publică.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamantul T.A., nefiind întemeiat în drept.

În dezvoltarea recursului

s-a susținut că apelul trebuia să fie soluționat sub numărul vechi de dosar,

respectiv 4240/63/2006 și în camera de consiliu.

În continuarea motivelor de

recurs recurentul folosește cuvinte jignitoare la adresa unor magistrați.

Analizând regularitatea

cererii de recurs prin prisma prevederilor art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ., potrivit cu care printre mențiunile obligatorii pe care

trebuie să le cuprindă o asemenea cerere se numără și motivele de nelegalitate

pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, Înalta Curte constată că

recurentul nu a indicat în drept niciun motiv de nelegalitate, iar argumentele

folosite în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de

nelegalitate așa cum sunt prevăzute la punctele 1-9 ale art. 304 C. proc. civ.

În atare situație urmează a

se da eficiență sancțiunii prevăzută de art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ., aceea a constatării nulității cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii

de recurs declarată de reclamantul T.A. împotriva deciziei nr. 320 din 26

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, conform

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 octombrie 2009.