ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2591/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din

dosar, a constatat că:

Prin sentința civilă nr. 175 din 6 martie 2008, Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială și contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația reclamantei M.T., a anulat

hotărârea nr. 6265 din 31 octombrie 2007 emisă de pârâtă și a stabilit

reclamantei calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel a reținut că din probatoriul

administrat în cauză, reclamanta a făcut dovada faptului că familia acesteia a

făcut obiectul schimbului de populație pe baza tratatului încheiat între

România și Bulgaria semnat la 7 septembrie 1940 la Craiova și că reclamanta s-a

născut în perioada și în localitatea de strămutare a familiei sale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa

Județeană de Pensii Tulcea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare a arătat că intimata-reclamantă s-a născut în

anul 1944, iar schimbul de populație a avut loc între România și Bulgaria în

anul 1940, astfel că susținerile nu pot fi primite în sensul că a fost

strămutată și că s-a născut în perioada de strămutare a părinților.

Din analiza înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs

invocate de recurentă, precum și a soluției instanței de fond, în raport și de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este

nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit certificatului de naștere, intimata-reclamantă cu

numele anterior purtat căsătoriei, B.T., s-a născut la data de 24 septembrie

1944 în localitatea Agighiol, județul Tulcea.

Din extrasul tabelului de evacuați din

Cadrilater repartizați în comuna Agighiol, eliberat de arhivele naționale

Direcția Județeană Tulcea, rezultă că numitul N.B., tatăl intimatei, a fost

evacuat din localitatea Uzugi-Oman(Turcu-Sui), județul Durostor, în comuna

Alexeni, județul Ialomița, cu nr. de autorizație 90/1940 ca și colonist.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de

prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în

perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate, sau a tăcut

obiectul unui schimb de populație.

Din conținutul textului de lege

menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care,

din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, rară a se face

nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu.

Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca

de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, sau care au

făcut obiectul unui schimb de populație, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este

de necontestat faptul că intimata-reclamantă s-a născut în perioada strămutării

părinților săi, ca urmare a schimbului de populație stabilit între Bulgaria și

România, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta are calitatea de

beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtășind situația părinților

strămutați, suportând consecințele morale și materiale ale strămutării care,

implicit, s-au răsfrânt și asupra sa.

Pentru considerentele precizate, Înalta

Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Tulcea împotriva sentinței nr. 175 din 6 martie 2008 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008.