ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1093/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta T.E. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 16517/59 din 27 martie 2007 emisă de pârâtă și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/ 2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de persoană strămutată și că hotărârea este nelegală, Comisia urmând să-i acorde drepturile pentru perioada strămutării, respectiv 1 septembrie 1940-6 martie 1945. A mai arătat că hotărârea este nulă, deoarece nu a fost semnată de președintele Comisiei și nu s-a aplicat ștampila.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2592 din 24 octombrie 2007 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că susținerea acesteia în sensul că părinții săi au fost strămutați în mai multe locuri nu este relevantă, deoarece legea acordă drepturi numai persoanelor persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, ori reclamanta s-a născut după 5 ani și 10 luni de la data limită de aplicare a Legii nr. 189/2000. Referitor la constatarea nulității hotărârii, se reține că aceasta este semnată de membrii Comisiei și poartă ștampila autorității, neexistând nici un motiv de nulitate.

Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta T.E. Recurenta a susținut în esență că actul administrativ contestat nu a fost semnat de toți membrii comisiei iar faptul că acesta apare în instanță ca semnat, este irelevant, deoarece acesta emană de la autoritatea care, oricând putea proceda la semnarea lui. Referitor la fondul cauzei, recurenta susține că a suferit aceleași privațiuni ca și familia sa, chiar dacă s-a născut în anul 1953, din moment ce nu s-a mai întors niciodată în Basarabia, refugiul rămânând permanent., Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acesteia persoana cetățean român care în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)]. Din analiza acestui text rezultă că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele și/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, prin persoană persecutată urmând a se înțelege atât persoana care a suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. În cauză, reclamanta, născută la data de 3 mai 1951, excede intervalului avut în vedere de legiuitor (6 septembrie 1940-6 martie 1945) pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că susținerea acesteia este nefondată, dispunând respingerea acțiunii în acest sens. Nici critica referitoare la nulitatea hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 nu poate fi primită de vreme ce hotărârea în cauză a fost semnată de toți membrii comisiei și poartă și ștampila acestei autorități.

Față de cele de mai sus se constată că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, urmând a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.E. împotriva sentinței civile nr. 2592 din 14 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2008.