ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1093/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta T.E. a chemat în judecată Casa

de Pensii a Municipiului București, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea

Hotărârii nr. 16517/59 din 27 martie 2007 emisă de pârâtă și recunoașterea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/ 2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că are calitatea de persoană strămutată și că hotărârea este nelegală,

Comisia urmând să-i acorde drepturile pentru perioada strămutării, respectiv 1

septembrie 1940-6 martie 1945. A mai arătat că hotărârea este nulă, deoarece nu

a fost semnată de președintele Comisiei și nu s-a aplicat ștampila.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2592 din 24 octombrie

2007 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă, reținând că

susținerea acesteia în sensul că părinții săi au fost strămutați în mai multe

locuri nu este relevantă, deoarece legea acordă drepturi numai persoanelor persecutate

din motive etnice de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945, ori reclamanta s-a născut după 5 ani și

10 luni de la data limită de aplicare a Legii nr. 189/2000.

Referitor la constatarea nulității

hotărârii, se reține că aceasta este semnată de membrii Comisiei și poartă

ștampila autorității, neexistând nici un motiv de nulitate.

Împotriva acestei sentințe considerată

nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta T.E.

Recurenta a susținut în esență că actul

administrativ contestat nu a fost semnat de toți membrii comisiei iar faptul că

acesta apare în instanță ca semnat, este irelevant, deoarece acesta emană de la

autoritatea care, oricând putea proceda la semnarea lui.

Referitor la fondul cauzei, recurenta

susține că a suferit aceleași privațiuni ca și familia sa, chiar dacă s-a

născut în anul 1953, din moment ce nu s-a mai întors niciodată în Basarabia,

refugiul rămânând permanent.,

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art. 1

din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acesteia persoana cetățean

român care în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în

altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Din analiza acestui text rezultă că

legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au

fost victimele și/ sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive

etnice, prin persoană persecutată urmând a se înțelege atât persoana care a

suferit persecuțiile respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au

îndurat persecuțiile în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt

asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați

din motive etnice și au suportat astfel toate consecințele nefavorabile ce au

decurs din această situație.

În cauză, reclamanta, născută la data de

3 mai 1951, excede intervalului avut în vedere de legiuitor (6 septembrie 1940-6

martie 1945) pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000

astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că susținerea acesteia este

nefondată, dispunând respingerea acțiunii în acest sens.

Nici critica referitoare la nulitatea

hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 nu poate fi primită de

vreme ce hotărârea în cauză a fost semnată de toți membrii comisiei și poartă

și ștampila acestei autorități.

Față de cele de mai sus se constată că

soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, urmând a se

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.E.

împotriva sentinței civile nr. 2592 din 14 octombrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

martie 2008.