ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 25/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 25/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1 din 8 ianuarie 2008, Tribunalul
Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepțiile
lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes invocate de pârâta SC
C. SA și a respins acțiunea formulată de reclamanții P.A. și L.R.D. prin
procurator Ț.D.Ș. împotriva acestei pârâte și a pârâtului Municipiul Buzău – prin
primar.
Reclamanții au învestit
instanța cu o cerere prin care au solicitat să se dispună sistarea lucrării
edificiilor aflate în perimetrul Cartierului O. din Municipiul Buzău, invocând
faptul că sunt proprietarii de drept ai suprafeței de 24 ha pe care se
efectuează lucrările de construire.
Instanța fondului a reținut
în considerentele hotărârii, că prin Hotărârea nr. 8 din 28 aprilie 2005,
Consiliul Local Buzău a aprobat asocierea în participațiune a Municipiului
Buzău cu SC C. SA în vederea finanțării și realizării unui ansamblu de locuințe
pe terenul – proprietate privată a municipiului, în suprafață totală de 230.900
m.p., ce face parte din suprafața de 33 ha teren arabil, trecut în proprietatea
Municipiului Buzău prin ordinul prefectului nr. 146 din 24 iulie 2001.
S-a considerat că nu
prezintă relevanță faptul că reclamanții au atacat ordinul prefectului câtă
vreme, aceștia nu au un titlu care să ateste dreptul lor de proprietate asupra
terenului ce face obiectul asocierii mai ales că, prin chiar cererea
introductivă, au arătat că au formulat o plângere în baza Legii nr. 247/2005
pentru atribuirea terenului pe vechiul amplasament.
Cu privire la excepția lipsei
de interes și la cea a lipsei calității procesuale a reclamanților, instanța a
apreciat că sunt nefondate, fiind evident că aceștia au și calitate și interes
în situația în care pretind că au calitatea de a li se reconstitui dreptul de
proprietate asupra terenului în litigiu.
Apelul formulat de
reclamanți împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 104
din 20 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de apel a reținut că terenul în litigiu face parte din suprafața de 33
ha – proprietatea privată a Municipiului Buzău, înscris în cartea funciară la nr.
10225, iar reclamanții pretind că acest teren ar reprezenta vechiul amplasament
al proprietății lor ce urmează a le fi reconstituită conform Legii nr. 247/2005.
Faptul că reclamanții au
promovat un litigiu în baza legii menționate și că au formulat o cerere de
intervenție cu privire la terenul pe care se execută lucrările însă, nu le
conferă un drept cu privire la teren pentru a solicita sistarea lucrărilor ce
se execută în temeiul unui contract valabil încheiat.
De asemenea, s-a considerat
că reaua – credință a pârâților nu a fost dovedită, iar reclamanții nu au
demonstrat existența dreptului subiectiv al lor ca și condiție indispensabilă
pentru a atrage eventuala sistare a lucrărilor ce se efectuează pe terenul în
litigiu.
Mai mult, instanța a reținut
și faptul că, deși proiectul a fost demarat în anul 2005, apelanții nu au
notificat părțile din contractul de asociere în participațiune.
Împotriva acestei decizii au
formulat recurs reclamanții care, au invocat motivele de nelegalitate
reglementate de prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., în
dezvoltarea cărora au susținut următoarele:
- Ordinul Prefectului nr. 146/2001
prin care terenul în litigiu a fost trecut din domeniul public în domeniul
privat al Municipiului Buzău și în baza căruia s-a încheiat contractul de
asociere în participațiune, a avut drept scop sustragerea terenului de sub
jurisdicția Legii nr. 247/2005 și eludarea dispozițiilor acesteia.
- Considerentul pentru care
s-a formulat cererea de sistare a lucrărilor a constat în faptul că terenul
este supus procedurii de restituire foștilor proprietari prin aplicarea
dispozițiilor Legii nr. 247/2005, procedură nefinalizată și care face obiectul
dosarului nr. 10260/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Buzău.
Un alt considerent ce a stat
la baza cererii l-a constituit faptul că, prin contractul de asociere în
participațiune s-a stabilit edificarea construcției după scoaterea terenului
din circuitul agricol.
- Instanțele anterioare nu
au examinat aceste situații de fapt și mai mult, au respins cererea de probe cu
înscrisuri, din care să rezulte îndeplinirea formalităților de scoatere a
terenului din circuitul agricol și stadiul procedurii de restituire.
- În considerentele
hotărârilor anterioare, instanțele au făcut referire doar la aparența de drept,
determinată de existența contractului de asociere în participațiune.
În plus, cu ocazia
dezbaterilor, reclamanții au invocat încă un motiv de recurs în temeiul art. 306
alin. (2) C. proc. civ., respectiv acela al omisiunii instanței de apel de a se
pronunța asupra cererii de completare a probatoriilor cu înscrisuri.
Prin notele scrise depuse de
intimata SC C. SA Buzău, la data de 13 ianuarie 2009, s-a solicitat respingerea
recursului, întrucât criticile invocate de recurenți nu se încadrează în
motivele expres și limitativ prevăzute de lege pentru modificarea sau casarea
hotărârii, în contextul în care aceștia au solicitat casarea deciziei în
vederea administrării probei cu înscrisuri.
Recursul este nefondat
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În cuprinsul cererii de
recurs, recurenții au indicat ca temei prevederile art. 304 pct. 7 C. proc.
civ., respectiv nearătarea motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată sau
motivarea contradictorie ori arătarea unor motive străine de natura pricinii și
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce vizează lipsa de temei legal,
aplicarea greșită ori încălcarea legii.
Cu toate acestea,
dezvoltarea motivelor de recurs invocate și argumentele folosite de recurentă
nu fac posibilă încadrarea lor în reglementările indicate ca și temei al
recursului.
Astfel, recurenții au expus
pe larg considerentele ce au stat la baza promovării cererii introductive,
aspecte ce vizează situații de fapt, susținând că aceste chestiuni nu au fost
examinate de instanțele anterioare care, au făcut referire, în hotărârile date,
doar la aparența de drept, determinată de existența contractului de asociere în
participațiune.
Față de această situație, în
considerarea prevederilor art. 304 C. proc. civ. în conformitate cu care,
modificarea ori casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de
nelegalitate strict și limitativ prevăzute la punctele 1-9 criticile
recurenților ce vizează stabilirea situației de fapt care, reprezintă atributul
exclusiv al instanțelor anterioare, nu pot face obiectul controlului judiciar
în această fază procesuală.
De asemenea, după ce – în
cuprinsul recursului – se susține că s-a respins administrarea probei cu
înscrisuri din care să rezulte îndeplinirea formalităților de scoatere a
terenului din circuitul agricol și stadiul procedurii de restituire, cu ocazia
dezbaterilor, recurenții au invocat un nou motiv de recurs pretins a fi de
ordine publică și anume – omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra
cererii de completare a probelor cu înscrisuri.
Înalta Curte constată că
noul motiv invocat nu constituie unul de ordine publică, de natură a face
obiectul controlului judiciar.
În realitate, recurenții
încearcă, sub adăpostul prevederilor art. 306 alin. (1) și 2 C. proc. civ. – să
invoce un posibil motiv de nelegalitate peste termenul legal.
În concluzie, față de
considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin.
(1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de reclamanții
P.A. și L.R.D. împotriva Deciziei nr. 104 din 20 mai 2008 a
Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 13 ianuarie 2009.