ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3108/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 169 din 25 ianuarie 2005 la

Tribunalul Covasna, reclamanta F.E.J. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

SC P.C. SA, ca instanță de judecată, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună

anularea hotărârii A.G.O.A. nr. 7 din data de 20

martie 2002 a Societății Comerciale SC P.C. SA

având ca obiect

revocarea membrilor Consiliului de Administrație și numirea în funcție de

director interimar al numitului F.C.

Prin sentința civilă nr.

309 din 13 aprilie 2005, Tribunalul Covasna

respinge excepțiile tardivității și inadmisibilității

acțiunii formulate de pârâtă.

Admite acțiunea comercială introdusă de

reclamanta F.E.J. în contradictoriu cu pârâta SC P.C.

SA și în consecință, anulează hotărârea A.G.O.

A. nr. 7 din data

de 20 martie 2002 a SC P.C. SA având ca obiect revocarea membrilor Consiliului

de Administrație și numirea în funcție a numiților F.C., V.A., F.I., B.M. și G.Z.,

precum și hotărârea A.G.A. nr. 8 din data de 20 martie 2002 privind numirea în

calitate de Președinte al Consiliului de Administrație și director interimar al

numitului F.C.

Dispune menționarea prezentei în Registrul

comerțului și publicarea în M. Of.

Obligă pârâta să plătească reclamantei

174.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut următoarele:

Referitor la cele două excepții tardivitatea

și inadmisibilitatea acțiunii invocată de pârâtă, instanța a apreciat că sunt

incidente

dispozițiile art. 132 alin. (3)

din Legea nr. 31/1990, care prevăd: „când se

invocă motive de nulitate

absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi

formulată și de orice persoană interesată.

Cele două hotărâri atacate de reclamantă care

este persoană interesată, având calitatea de acționar la societatea pârâtă,

adoptate în A.G.A. din 20 martie 2002 sunt nule absolut întrucât au fost

adoptate cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990.

Încă de la debutul adunării, președintele

Consiliului de Administrație al pârâtei a constatat că ședința este ilegală,

motiv pentru care nu i se putea solicita prezentarea bilanțului și a raportului

de gestiune, astfel cum afirmă pârâta în întâmpinare.

Din cuprinsul

întâmpinării pârâtei, procesului verbal de ședință din

20 martie 2002, anunțurile privind publicitatea în

cele două ziare locale „H.” și „C.N.” rezultă cert că cele două hotărâri

atacate nr. 7 respectiv 8 din 20 martie 2002 au fost adoptate cu încălcarea

dispozițiilor legale imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990, astfel:

Conform art. 101 C. proc. civ., termenele se

înțeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua

când s-a sfârșit termenul. A.G.A. SC P.C. SA a fost convocată pentru ziua de 20

martie 2002.

Publicarea convocării A.G.A. a fost făcută în

ziarul local „H.” din 6 martie 2002 și ziarul local „C.N.” din 5 martie 2002.

Prin urmare, au fost încălcate dispozițiile art.

117 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 care prevăd că termenul de întrunire

în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării,

respectiv convocarea va fi publicată în M. Of. al României și într-unui din

ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății

sau din cea mai apropiată localitate.

Or, termenul de întrunire al A.G.A. a fost de

14 zile, respectiv 13 zile de la publicarea în cele două ziare locale.

Astfel, cum rezultă din ordinea de zi

publicată în cele două ziare locale nu a fost menționată problema revocării

Consiliului de

Administrație în funcție și

alegerea altuia nou, încălcându-se dispozițiile

imperative ale art. 117 alin.

(7) din Legea nr. 31/1990 care stipulează: „convocarea va cuprinde locul și

data ținerii adunării precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a

tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării”.

Înscrisul intitulat „C.” depus la dosar de

pârâtă, care nu poartă nici un fel de semnătură din partea membrilor

Consiliului de administrație ori ștampilă și care se referă la adunarea din 14

martie 2002, și nu la cea din 20 martie 2002 în care au fost adoptate cele două

hotărâri atacate, face dovada deplină a încălcărilor mai sus arătate.

Prin decizia nr. 3 l/A din 27 februarie 2007,

Curtea de Apel Brașov, secția comercială, admite în parte apelul declarat de

pârâta SC P.C. SA împotriva sentinței civile nr. 309 din 13 aprilie 2005 a

Tribunalului Covasna, pe care o schimbă în parte în sensul respingerii acțiunii

reclamantei F.E.J. în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SA.

Menține dispozițiile referitoare la

respingerea excepțiilor tardivității și inadmisibilității acțiunii.

Obligă intimata F.E.J. să plătească apelantei

suma de 2034 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că excepțiile

inadmisibilității și tardivității invocate de pârâta-apelantă au fost respinse

în mod corect, avându-se în vedere dispozițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr.

31/1990 în varianta modificată prin Legea nr. 161 /2001.

Pentru acțiunile prin care se invocă

nulitatea absolută, se aplică dreptul comun în ceea ce privește condițiile de

exercitare și procedură. Aceste acțiuni sunt imprescriptibile și pot fi

introduse de oricine are un interes legitim.

Motivele invocate în acțiune, încălcarea

dispozițiilor imperative din Legea nr. 31/1990 referitoare la convocarea

adunărilor A.G.A. și a condițiilor de cvorum necesare pentru adoptarea

hotărârilor, atrag nulitatea absolută. Ca urmare, acțiunea nu va fi supusă

condițiilor prevăzute de art. 131 din Legea nr. 31/1990, ea poate fi promovată

de orice persoană interesată, inclusiv acționari, chiar dacă aceștia au fost

prezenți la ședință și nu au cerut să se consemneze că au votat împotrivă și

este imprescriptibilă.

În speță, Curtea constată că se aplică

dispozițiile speciale derogatorii speciale prevăzute de art. 150 din Legea nr. 31/1990

și nu normele generale prevăzute de art. 117 alin. (7) din aceeași lege.

Astfel, prin procesul verbal din 20 martie 2002, s-a hotărât acționarea în răspundere

a membrilor Consiliului de Administrație. In acest caz special, nu există

obligativitatea menționării acestei chestiuni pe ordinea de zi. În aceste

condiții, constatând că nu există alte motive de nulitate

absolută care să poată fundamenta acțiunea în

anulare și având în vedere

că reclamanta F.E.J. nu a înțeles să atace

hotărârea primei instanțe, achiesând raționamentele primei instanțe, Curtea a

admis apelul în parte, în limita celor arătate mai sus, cu consecința

respingerii acțiunii reclamantei și obligarea părții aflate în culpă procesuală

la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ.

Prin recursul declarat, în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., reclamanta F.E.J. a susținut că acțiunea de fond a criticat

nelegalitatea hotărârilor atacate atât sub aspectul convocării cât și al

desfășurării adunării A.G.A., iar instanța de apel nu a avut în vedere

caracterul devolutiv al apelului.

Hotărârile adoptate au fost luate cu

încălcarea condițiilor de cvorum și majoritate, în sensul că participarea la

adunarea generală a acționarilor a fost sub jumătate din capitalul social, iar

hotărârile adoptate nu au fost luate cu majoritatea absolută din capitalul

social reprezentat în adunare.

Susținerile privitoare la neîndeplinirea

condițiilor de cvorum și majoritate pentru adoptarea celor două hotărâri nu pot

fi combătute cu procesul-verbal de ședință, depus la dosarul cauzei de către

apelantă, întrucât acesta este lovit de nulitate absolută, întrucât nu cuprinde

mențiunile prevăzute în mod imperativ de art.

130 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 31/1990, lista acționarilor prezenți,

numărul acționarilor.

Faptul că la procesul verbal de ședință a

fost atașată ulterior o listă cu semnăturile unor persoane care ar fi luat

parte la ședință nu complinește cerința imperativă a legii.

Din conținutul procesului-verbal de ședință

rezultă că acțiunea în răspundere împotriva membrilor Consiliului de

Administrație, s-a pornit la inițiativa lui F.I., „datorită nerespectării de

către aceștia a cererii asociației P. de convocare a adunării generale a

acționarilor cu ordinea de zi solicitată prin cererea din 15 februarie 2002.

Hotărârea privind

acțiunea în răspundere a administratorilor este în

realitate o hotărâre de revocare din funcție a

acestora, astfel că, sub sancțiunea nulității hotărârii adoptate, era necesară

înscrierea pe ordinea de zi a acestei chestiuni, ceea ce nu s-a realizat.

Din conținutul procesului verbal de ședință

rezultă că votul secret

s-ar fi exercitat

numai pentru alegerea noului Consiliu de Administrație,

dându-se astfel

o aparență de legalitate a hotărârii adoptate.

De asemenea, instanța în mod greșit a dispus

obligarea la plata

cheltuielilor de

judecată în sumă de 2034 RON, în condițiile în care ar fi putut acorda

cheltuieli de judecată în sumă de 1000 RON, cu condiția ca

partea să fi

depus până la pronunțarea hotărârii dovada achitării efective a acestei sume.

Depunerea numai a unei simple facturi, fără a fi însoțită de chitanță sau ordin

de plată nu face dovada efectuării plății cheltuielilor de judecată.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, analizând hotărârea în raport

de motivul invocat de recurentă, de actele dosarului și de dispozițiile legale

incidente, constată că acesta nu este de natură să conducă la modificarea

hotărârii în cauză, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispoziția

invocată.

Referitor la unicul motiv de recurs, în sensul

că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut distincție între

caracterul

imperativ sau dispozitiv al

normei de drept material ce a fost nesocotită.

În ceea ce privește reiterea situației de

fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la

netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive

pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu

acestea.

Pentru considerentul expres, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge

recursul declarat de reclamanta F.E.J. împotriva deciziei nr. 31 din 27

februarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200

lei către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta F.E.J.

împotriva deciziei nr. 31 din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială ca nefondat.

Obligă recurenta la 1200 lei cheltuieli de

judecată către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

octombrie 2007.