ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3108/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 169 din 25 ianuarie 2005 la Tribunalul Covasna, reclamanta F.E.J. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SA, ca instanță de judecată, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea hotărârii A.G.O.A. nr. 7 din data de 20 martie 2002 a Societății Comerciale SC P.C. SA având ca obiect revocarea membrilor Consiliului de Administrație și numirea în funcție de director interimar al numitului F.C. Prin sentința civilă nr. 309 din 13 aprilie 2005, Tribunalul Covasna respinge excepțiile tardivității și inadmisibilității acțiunii formulate de pârâtă. Admite acțiunea comercială introdusă de reclamanta F.E.J.

în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SA și în consecință, anulează hotărârea A.G.O. A. nr. 7 din data de 20 martie 2002 a SC P.C. SA având ca obiect revocarea membrilor Consiliului de Administrație și numirea în funcție a numiților F.C., V.A., F.I., B.M. și G.Z., precum și hotărârea A.G.A. nr. 8 din data de 20 martie 2002 privind numirea în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație și director interimar al numitului F.C. Dispune menționarea prezentei în Registrul comerțului și publicarea în M. Of. Obligă pârâta să plătească reclamantei 174.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la cele două excepții tardivitatea și inadmisibilitatea acțiunii invocată de pârâtă, instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care prevăd: „când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată. Cele două hotărâri atacate de reclamantă care este persoană interesată, având calitatea de acționar la societatea pârâtă, adoptate în A.G.A. din 20 martie 2002 sunt nule absolut întrucât au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990. Încă de la debutul adunării, președintele Consiliului de Administrație al pârâtei a constatat că ședința este ilegală, motiv pentru care nu i se putea solicita prezentarea bilanțului și a raportului de gestiune, astfel cum afirmă pârâta în întâmpinare.

Din cuprinsul întâmpinării pârâtei, procesului verbal de ședință din 20 martie 2002, anunțurile privind publicitatea în cele două ziare locale „H.” și „C.N.” rezultă cert că cele două hotărâri atacate nr. 7 respectiv 8 din 20 martie 2002 au fost adoptate cu încălcarea dispozițiilor legale imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990, astfel: Conform art. 101 C. proc. civ., termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. A.G.A. SC P.C. SA a fost convocată pentru ziua de 20 martie 2002. Publicarea convocării A.G.A. a fost făcută în ziarul local „H.” din 6 martie 2002 și ziarul local „C.N.” din 5 martie 2002. Prin urmare, au fost încălcate dispozițiile art. 117 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 care prevăd că termenul de întrunire în nici un caz nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării, respectiv convocarea va fi publicată în M. Of.

al României și într-unui din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate. Or, termenul de întrunire al A.G.A. a fost de 14 zile, respectiv 13 zile de la publicarea în cele două ziare locale. Astfel, cum rezultă din ordinea de zi publicată în cele două ziare locale nu a fost menționată problema revocării Consiliului de Administrație în funcție și alegerea altuia nou, încălcându-se dispozițiile imperative ale art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 care stipulează: „convocarea va cuprinde locul și data ținerii adunării precum și ordinea de zi, cu menționarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării”.

Înscrisul intitulat „C.” depus la dosar de pârâtă, care nu poartă nici un fel de semnătură din partea membrilor Consiliului de administrație ori ștampilă și care se referă la adunarea din 14 martie 2002, și nu la cea din 20 martie 2002 în care au fost adoptate cele două hotărâri atacate, face dovada deplină a încălcărilor mai sus arătate. Prin decizia nr. 3 l/A din 27 februarie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, admite în parte apelul declarat de pârâta SC P.C. SA împotriva sentinței civile nr. 309 din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Covasna, pe care o schimbă în parte în sensul respingerii acțiunii reclamantei F.E.J. în contradictoriu cu pârâta SC P.C. SA. Menține dispozițiile referitoare la respingerea excepțiilor tardivității și inadmisibilității acțiunii.

Obligă intimata F.E.J. să plătească apelantei suma de 2034 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut că excepțiile inadmisibilității și tardivității invocate de pârâta-apelantă au fost respinse în mod corect, avându-se în vedere dispozițiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în varianta modificată prin Legea nr. 161 /2001. Pentru acțiunile prin care se invocă nulitatea absolută, se aplică dreptul comun în ceea ce privește condițiile de exercitare și procedură. Aceste acțiuni sunt imprescriptibile și pot fi introduse de oricine are un interes legitim. Motivele invocate în acțiune, încălcarea dispozițiilor imperative din Legea nr. 31/1990 referitoare la convocarea adunărilor A.G.A.

și a condițiilor de cvorum necesare pentru adoptarea hotărârilor, atrag nulitatea absolută. Ca urmare, acțiunea nu va fi supusă condițiilor prevăzute de art. 131 din Legea nr. 31/1990, ea poate fi promovată de orice persoană interesată, inclusiv acționari, chiar dacă aceștia au fost prezenți la ședință și nu au cerut să se consemneze că au votat împotrivă și este imprescriptibilă. În speță, Curtea constată că se aplică dispozițiile speciale derogatorii speciale prevăzute de art. 150 din Legea nr. 31/1990 și nu normele generale prevăzute de art. 117 alin. (7) din aceeași lege. Astfel, prin procesul verbal din 20 martie 2002, s-a hotărât acționarea în răspundere a membrilor Consiliului de Administrație.

In acest caz special, nu există obligativitatea menționării acestei chestiuni pe ordinea de zi. În aceste condiții, constatând că nu există alte motive de nulitate absolută care să poată fundamenta acțiunea în anulare și având în vedere că reclamanta F.E.J. nu a înțeles să atace hotărârea primei instanțe, achiesând raționamentele primei instanțe, Curtea a admis apelul în parte, în limita celor arătate mai sus, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei și obligarea părții aflate în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 C. proc. civ. Prin recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta F.E.J. a susținut că acțiunea de fond a criticat nelegalitatea hotărârilor atacate atât sub aspectul convocării cât și al desfășurării adunării A.G.A., iar instanța de apel nu a avut în vedere caracterul devolutiv al apelului.

Hotărârile adoptate au fost luate cu încălcarea condițiilor de cvorum și majoritate, în sensul că participarea la adunarea generală a acționarilor a fost sub jumătate din capitalul social, iar hotărârile adoptate nu au fost luate cu majoritatea absolută din capitalul social reprezentat în adunare. Susținerile privitoare la neîndeplinirea condițiilor de cvorum și majoritate pentru adoptarea celor două hotărâri nu pot fi combătute cu procesul-verbal de ședință, depus la dosarul cauzei de către apelantă, întrucât acesta este lovit de nulitate absolută, întrucât nu cuprinde mențiunile prevăzute în mod imperativ de art. 130 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, lista acționarilor prezenți, numărul acționarilor.

Faptul că la procesul verbal de ședință a fost atașată ulterior o listă cu semnăturile unor persoane care ar fi luat parte la ședință nu complinește cerința imperativă a legii. Din conținutul procesului-verbal de ședință rezultă că acțiunea în răspundere împotriva membrilor Consiliului de Administrație, s-a pornit la inițiativa lui F.I., „datorită nerespectării de către aceștia a cererii asociației P. de convocare a adunării generale a acționarilor cu ordinea de zi solicitată prin cererea din 15 februarie 2002. Hotărârea privind acțiunea în răspundere a administratorilor este în realitate o hotărâre de revocare din funcție a acestora, astfel că, sub sancțiunea nulității hotărârii adoptate, era necesară înscrierea pe ordinea de zi a acestei chestiuni, ceea ce nu s-a realizat.

Din conținutul procesului verbal de ședință rezultă că votul secret s-ar fi exercitat numai pentru alegerea noului Consiliu de Administrație, dându-se astfel o aparență de legalitate a hotărârii adoptate. De asemenea, instanța în mod greșit a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2034 RON, în condițiile în care ar fi putut acorda cheltuieli de judecată în sumă de 1000 RON, cu condiția ca partea să fi depus până la pronunțarea hotărârii dovada achitării efective a acestei sume. Depunerea numai a unei simple facturi, fără a fi însoțită de chitanță sau ordin de plată nu face dovada efectuării plății cheltuielilor de judecată. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivul invocat de recurentă, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acesta nu este de natură să conducă la modificarea hotărârii în cauză, nefiind întrunite condițiile prevăzute de dispoziția invocată.

Referitor la unicul motiv de recurs, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită. În ceea ce privește reiterea situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea. Pentru considerentul expres, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta F.E.J.

împotriva deciziei nr. 31 din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1200 lei către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta F.E.J. împotriva deciziei nr. 31 din 27 februarie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială ca nefondat. Obligă recurenta la 1200 lei cheltuieli de judecată către intimată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2007.