ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.06.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3381/2009

HOTĂRÂRE
17.06.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3381/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 15/F din 19 ianuarie

2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

contestația formulată de reclamanta Z.I. în contradictoriu cu pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat decizia nr. 1915 din 20

februarie 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită reclamantei o

nouă decizie, respectiv titlul de despăgubire, cu valoarea reală ce se va

stabili în baza și cu respectarea procedurii legale de evaluare conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că existența unei greșeli de calcul a valorii terenului, strecurată în

expertiza contabilă întocmită de expertul H.P., care a stat la baza emiterii

dispoziției nr. 272 din 27 octombrie 2003 emisă de primarul orașului Covasna, a

condus la calculul greșit al sumei stabilită ca despăgubire inițială și la

emiterea unor titluri de valoare nominală sub valoarea reală a terenului și,

implicit, la convertirea acestor titluri în despăgubire care, sub aspectul

cuantumului, este incomparabil mai mică decât valoarea reală a terenului

cuvenită proprietarului deposedat abuziv de stat.

S-a mai menționat că nu poate fi reținută

susținerea pârâtei, potrivit căreia, întrucât reclamanta nu a atacat dispoziția

de primar nr. 272/2003 nu ar mai putea invoca pe această cale, erori comise în

acte ce au stat la baza emiterii acestui act (de exemplu prin expertiză).

Aceasta deoarece, pe de o parte, Legea nr. 247/2005 nu prevede o astfel de interdicție

iar, pe de altă parte s-ar ajunge la continuarea abuzului preluării terenului,

printr-un alt abuz, ceea ce este inadmisibil.

Împotriva susmenționatei sentințe a

declarat recurs, în termenul legal, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică

pentru următoarele motive:

- în mod greșit instanța de fond a

reținut că există o obligație a Comisiei Centrale de a reanaliza toate actele

privind valoarea despăgubirilor și de a corecta eventualele greșeli de calcul

sau de evaluare, dispunând, dacă este cazul chiar și o nouă expertiză

evaluatoare a bunului imobil. Se arată, în acest sens că, în cadrul procedurii

reglementate de Legea nr. 247/2005, cât și de H.G. nr. 498/2003 privind Normele

de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se prevede doar obligația

Secretariatului Comisiei Centrale de a verifica legalitatea respingerii cererii

de restituire în natură [obligație prevăzută de art. 16 alin. (4) Titlul VII

din Legea nr. 247/2005], atunci când decizia /dispoziția de restituire conține

propunerea motivată de acordare a despăgubirilor;

- Comisia nu putea fi obligată la

emiterea unei noi decizii, respectiv titlul de despăgubire pe baza procedurii

de evaluare prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, această procedură

nefiind incidentă, întrucât în speță măsurile reparatorii au fost acordate sub

forma titlurilor de valoare nominală, iar procedura de convertire a acestora în

titluri de despăgubire este reglementată de art. 29, Titlul VII din legea

menționată, în sensul că se procedează la actualizarea valorii cuprinse în

aceste titluri, în baza indicelui de inflație.

Motivele de recurs au fost încadrate în

drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului

de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că

recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente:

Astfel, în mod greșit instanța de fond a

stabilit că autoritatea pârâtă ar avea obligația de a verifica și, eventual, de

a reface evaluarea imobilului ce face obiectul dispoziției de primar emisă în

anul 2003 și prin care au fost acordare măsuri în echivalent constând în

titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, până

la concurența sumei stabilite prin expertiza efectuată la acea dată. Actele

normative menționate în precedent nu conțin o astfel de etapă procedurală,

având loc doar o actualizare a titlurilor de valoare nominală, prin aplicarea

indicelui de inflație pentru perioada de la emiterea acestor titluri (anul

2004), până la emiterea deciziei de către Comisia Centrală (în speță, anul

2008).

Cu toate acestea, nu poate fi considerat

justificat refuzul autorității pârâte, conform art. 1 și art. 2 lit. i) din

Legea nr. 554/2004, de a lua în considerare o greșeală de calcul aritmetic

(eroare materială), semnalată de reclamantă și de însuși expertul care

efectuase expertiza tehnică, eroare ce vatămă dreptul la despăgubiri al

petiționarei – drept prevăzut de însăși Legea nr. 247/2005, care la rândul său

transpune în legislația internă prevederile CEDO și ale protocoalelor

adiționale privind dreptul de proprietate.

De asemenea, Comisia nu poate consacra în

activitatea sa, o soluție administrativă care să conducă la îmbogățirea fără

just temei (în sensul art. 992 C. civ.), a statului, datorită unei greșeli

aritmetice existente în documentația depusă de petent și nici nu poate îndruma

partea să atace dispoziția nr. 272/2003 a Primăriei Covasna, dispoziție ce a

rămas definitivă.

Înalta Curte apreciază că, pentru

respectarea principiilor de drept enunțate, în mod analog cu rectificarea

erorilor materiale din hotărârile judecătorești, reglementată de art. 281 C.

proc. civ. inclusiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are obligația

legală de a lua în considerare erorile materiale (greșeli de calcul, de scriere

etc.) atunci când îi sunt semnalate și de a reface actele în raport de noile înscrisuri

sau date.

Pentru considerentele menționate, cu referire

la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se

modificarea parțială a hotărârii atacate, în sensul obligării autorității

pârâte la analizarea erorii de calcul semnalate de autorul expertizei de

evaluare și emiterea unei decizii privind rezolvarea acestei cereri, cu

respingerea capătului de cerere privind o nouă expertizare, la zi, a imobilului

pentru care s-au stabilit despăgubiri.

Admite recursul declarat de Statul Român -

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile

nr. 15/

f

din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică parțial sentința atacată, în

sensul că obligă pârâta să emită reclamantei o nouă decizie cu analizarea

erorii de calcul aritmetic semnalate de expertul H.P.I. prin declarația din 16

ianuarie 2008.

Respinge capătul de cerere privind o nouă

reactualizare a valorii imobilului menționat în decizia nr. 1915 din 20

februarie 2008 emisă de pârâtă.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

iunie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-12-18
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5942/2009
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3381 din 17 iunie 2009, î nalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul
ÎCCJ 2007-05-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4043/2007
irilor, Comisiei Centrale, a dat actului această calificare. Producând efecte juridice privitoare la măsurile reparatorii acordate recurentei, procesul-verbal putea fi atacat în justiție în condițiile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, a
ÎCCJ 2004-06-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4820/2004
echivalent cu privire la imobilul mai sus individualizat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Primarul orașului Covasna criticând împrejurarea reținută de instanța de fond, în sensul că terenul în suprafață de 1473 mp, a trecut în pr
ÎCCJ 2015-11-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2459/2015
. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au ridicat construcții, era obligat să determine terenurile libere și pe cele aflate de construcții provizorii și să i le restituie petentei în natură. Acț
ÎCCJ 2011-06-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4969/2011
a a constatat că prima instanță a făcut o amplă și corectă interpretare a aplicării legii în timp, din care a rezultat fără dubiu că la data emiterii dispoziției de primar au fost respectate normele legale în vigoare. Faptul că soluționarea
Sursă