ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3381/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 15/F din 19 ianuarie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de reclamanta Z.I. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat decizia nr. 1915 din 20 februarie 2008 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită reclamantei o nouă decizie, respectiv titlul de despăgubire, cu valoarea reală ce se va stabili în baza și cu respectarea procedurii legale de evaluare conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că existența unei greșeli de calcul a valorii terenului, strecurată în expertiza contabilă întocmită de expertul H.P., care a stat la baza emiterii dispoziției nr. 272 din 27 octombrie 2003 emisă de primarul orașului Covasna, a condus la calculul greșit al sumei stabilită ca despăgubire inițială și la emiterea unor titluri de valoare nominală sub valoarea reală a terenului și, implicit, la convertirea acestor titluri în despăgubire care, sub aspectul cuantumului, este incomparabil mai mică decât valoarea reală a terenului cuvenită proprietarului deposedat abuziv de stat. S-a mai menționat că nu poate fi reținută susținerea pârâtei, potrivit căreia, întrucât reclamanta nu a atacat dispoziția de primar nr. 272/2003 nu ar mai putea invoca pe această cale, erori comise în acte ce au stat la baza emiterii acestui act (de exemplu prin expertiză).

Aceasta deoarece, pe de o parte, Legea nr. 247/2005 nu prevede o astfel de interdicție iar, pe de altă parte s-ar ajunge la continuarea abuzului preluării terenului, printr-un alt abuz, ceea ce este inadmisibil. Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - în mod greșit instanța de fond a reținut că există o obligație a Comisiei Centrale de a reanaliza toate actele privind valoarea despăgubirilor și de a corecta eventualele greșeli de calcul sau de evaluare, dispunând, dacă este cazul chiar și o nouă expertiză evaluatoare a bunului imobil.

Se arată, în acest sens că, în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 247/2005, cât și de H.G.

nr. 498/2003 privind Normele de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se prevede doar obligația Secretariatului Comisiei Centrale de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură [obligație prevăzută de art. 16 alin. (4) Titlul VII din Legea nr. 247/2005], atunci când decizia /dispoziția de restituire conține propunerea motivată de acordare a despăgubirilor; - Comisia nu putea fi obligată la emiterea unei noi decizii, respectiv titlul de despăgubire pe baza procedurii de evaluare prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, această procedură nefiind incidentă, întrucât în speță măsurile reparatorii au fost acordate sub forma titlurilor de valoare nominală, iar procedura de convertire a acestora în titluri de despăgubire este reglementată de art. 29, Titlul VII din legea menționată, în sensul că se procedează la actualizarea valorii cuprinse în aceste titluri, în baza indicelui de inflație.

Motivele de recurs au fost încadrate în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente: Astfel, în mod greșit instanța de fond a stabilit că autoritatea pârâtă ar avea obligația de a verifica și, eventual, de a reface evaluarea imobilului ce face obiectul dispoziției de primar emisă în anul 2003 și prin care au fost acordare măsuri în echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, până la concurența sumei stabilite prin expertiza efectuată la acea dată.

Actele normative menționate în precedent nu conțin o astfel de etapă procedurală, având loc doar o actualizare a titlurilor de valoare nominală, prin aplicarea indicelui de inflație pentru perioada de la emiterea acestor titluri (anul 2004), până la emiterea deciziei de către Comisia Centrală (în speță, anul 2008). Cu toate acestea, nu poate fi considerat justificat refuzul autorității pârâte, conform art. 1 și art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, de a lua în considerare o greșeală de calcul aritmetic (eroare materială), semnalată de reclamantă și de însuși expertul care efectuase expertiza tehnică, eroare ce vatămă dreptul la despăgubiri al petiționarei – drept prevăzut de însăși Legea nr. 247/2005, care la rândul său transpune în legislația internă prevederile CEDO și ale protocoalelor adiționale privind dreptul de proprietate.

De asemenea, Comisia nu poate consacra în activitatea sa, o soluție administrativă care să conducă la îmbogățirea fără just temei (în sensul art. 992 C. civ.), a statului, datorită unei greșeli aritmetice existente în documentația depusă de petent și nici nu poate îndruma partea să atace dispoziția nr. 272/2003 a Primăriei Covasna, dispoziție ce a rămas definitivă. Înalta Curte apreciază că, pentru respectarea principiilor de drept enunțate, în mod analog cu rectificarea erorilor materiale din hotărârile judecătorești, reglementată de art. 281 C. proc. civ. inclusiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are obligația legală de a lua în considerare erorile materiale (greșeli de calcul, de scriere etc.) atunci când îi sunt semnalate și de a reface actele în raport de noile înscrisuri sau date.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se modificarea parțială a hotărârii atacate, în sensul obligării autorității pârâte la analizarea erorii de calcul semnalate de autorul expertizei de evaluare și emiterea unei decizii privind rezolvarea acestei cereri, cu respingerea capătului de cerere privind o nouă expertizare, la zi, a imobilului pentru care s-au stabilit despăgubiri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Statul Român - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 15/ f din 19 ianuarie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică parțial sentința atacată, în sensul că obligă pârâta să emită reclamantei o nouă decizie cu analizarea erorii de calcul aritmetic semnalate de expertul H.P.I. prin declarația din 16 ianuarie 2008. Respinge capătul de cerere privind o nouă reactualizare a valorii imobilului menționat în decizia nr. 1915 din 20 februarie 2008 emisă de pârâtă. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie 2009.