ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4788/2008

Asupra recursului de față, constată:

Cu notificarea nr. 21 din 8 iunie 2001,

petentele P.V. și O.M.

au cerut restituirea în natură a

imobilului situat în

Rădăuți, județul

Suceava.

Prin dispoziția nr. 803 din 17 aprilie 2007,

Primarul Municipiului Rădăuți

a respins notificarea

motivat de faptul că petentele nu au făcut dovada dreptului de proprietate.

Prin cererea înregistrată la data de 4

mai 2007

reclamanta

O.M.

a cerut anularea dispoziției, susținând că a fost emisă cu încălcarea

dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 întrucât a depus

toate actele

doveditoare pe care își fundamentează pretențiile.

Prin sentința civilă nr. 853 din 12

iunie 2007, Tribunalul Suceava

a respins contestația, ca

neîntemeiată.

În

motivarea sentinței instanța a reținut că autorul reclamantei a fost

împroprietărit cu o suprafață de 500 mp teren și cu o casă, imobil

situat în orașul Rădăuți, și care a fost expropriat din patrimoniul

unor cetățeni germani repatriați dar că, potrivit mențiunilor procesului-verbal

datat 22 iulie 1948, întocmit cu ocazia preluării de stat a construcției,

acesta avea doar calitatea de chiriaș în imobil și nu pe cea de proprietar.

Totodată, instanța a constatat că în prezent

casa, cu destinația de locuință, a fost înstrăinată în temeiul Legii nr.

112/1995 numitului

B.I., în baza unui

contract de vânzare-cumpărare care nu a fost anulat, iar suprafața de 500 mp

teren a fost atribuită altor persoane în procedura Legii nr. 18/1991.

Instanța a constat și că pentru terenul în

suprafață de 500 mp, contestatoarea a fost propusă spre validarea dreptul la

despăgubiri, conform anexei nr. 48 aprobată prin H.G. nr. 890/2005, în

procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005.

În raport de considerentele arătate, tribunalul

a apreciat că în speță nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, sens

în care se impune respingerea contestației dedusă judecății.

Prin decizia civilă nr. 293 din 17

octombrie 2007, Curtea de Apel

Suceava

a admis apelul declarat de reclamantă și

a schimbat sentința

în sensul că a admis acțiunea

precizată și a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent după autorul P.M. pentru imobilul situat în municipiul Rădăuți

compus din 2 camere, o bucătărie, cămară, antreu și șopron.

În motivarea deciziei instanța a constatat că

potrivit titlului de proprietate nr. 790773/1945 (fila 6 dosar tribunal) autorul

reclamantei P.I. a fost împroprietărit cu imobilul situat în Rădăuți compus din

casă de locuit cu anexe gospodărești și suprafața de 500 mp teren (fost

proprietatea cetățeanului german M.I.), imobil de care a fost deposedat,

ulterior, în anul 1948 când acesta a fost preluat în proprietatea statului.

Instanța a

reținut că autorul reclamantei a semnat în calitate de

„deținător"

în procesul verbal de preluare a imobilului întrucât nu își

intabulase încă dreptul de proprietate în cartea

funciară, însă această

mențiune nu este de natură să afecteze dobândirea

valabilă de către autorul reclamantei a dreptului de proprietate prin

împroprietărire.

Cum, în prezent imobilul a fost

înstrăinat în procedura Legii nr. 112/1995, caz în care restituirea în natură

nu mai este posibilă, instanța a constat că reclamanta este îndreptățită la

măsuri reparatorii, care însă vor fi acordate numai pentru construcția de care

autorul său a fost deposedat, cu privire la suprafața de 500 mp teren

reținându-se că reclamantei i s-a reconstituit

dreptul de proprietate în

procedura legilor fondului funciar.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând

că

în mod greșit instanța de apel i-a acordat măsuri reparatorii doar pentru

construcție, nu și pentru suprafața de 500 mp teren, cu

mențiunea că nu s-a validat propunerea de despăgubire pentru acest

teren

în procedura legilor fondului funciar.

Analizând critica reclamantei, care se

încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este fondată pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în

extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării,

precum și cele al căror

regim juridic este

reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.

1/2000 pentru reconstituirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor

agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.

169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit hotărârii nr. 2541 din 11

august 2006 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de

proprietate privată asupra

terenurilor,

înscris nou depus în recurs (fila 8), a fost respinsă cererea

formulată

de P.V. (mama reclamantei, decedată în cursul anului 2006) prin care a

solicitat, în procedura Legii nr. 18/991, reconstituirea dreptului de

proprietate pentru o suprafața de 500 mp

teren,

motivat de faptul că pe amplasamentul solicitat s-a emis titlul de proprietate

nr. 3552/2001 în favoarea Z.S.

Hotărârea menționată a rămas

definitivă, ea nefiind contestată în justiție, conform precizărilor făcute de

intimat prin întâmpinare.

Așa

fiind, în mod eronat, instanțele de fond au reținut, referitor la suprafața de

500 mp teren, că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de

proprietate în procedura legilor fondului funciar.

Referitor la terenul în litigiu este de

observat că nu este dată

situația de

excepție prevăzută de art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, reclamanta a făcut dovada că

autorul său a fost împroprietărit de Statul Român, în baza Decretului-lege nr.

187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare din 1945, cu o construcție și cu un

lot de teren de 500 mp situate în intravilanul localității Rădăuți, atât la

momentul deposedării cât și la momentul notificării, imobile de care a fost

deposedat, fără anularea titlului de împroprietărire și fără vreo despăgubire,

în anul 1948, situație în care, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2

lit. i) din Legea nr. 10/2001 iar reclamanta este îndreptățită la despăgubire

în procedura acestei legi de reparație.

În consecință, în baza art. 304 pct. 9

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica, în parte,

decizia recurată în sensul că va consta că, după autorul P.I., reclamanta are

dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent atât pentru imobilul construcții,

astfel cum a statuat instanța de apel, cât și pentru o

suprafață de 500 mp, măsuri care urmează a-i fi acordate în condițiile

Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

Referitor

la motivele de recurs formulate la data de 4 iunie 2008

(2

iunie 2008 data poștei), prin care recurenta solicită a se constata

nulitatea absolută a actelor de înstrăinare a

imobilelor în litigiu, cerere

care însă nu a fost dedusă judecății în

fața instanțelor de fond, înalta Curte constată că nu pot fi analizate întrucât

au fost formulate cu depășirea termenul legal de motivare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta O.M.

împotriva deciziei civile nr. 293 din 17

octombrie 2007 a Curții de Apel

Suceava, secția civilă.

Modifică, în parte, decizia menționată, și anume:

Constată că reclamanta are dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005

și cu privire la suprafața de 500 mp teren.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie

2008.