ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4788/2008

Asupra recursului de față, constată: Cu notificarea nr. 21 din 8 iunie 2001, petentele P.V. și O.M. au cerut restituirea în natură a imobilului situat în Rădăuți, județul Suceava. Prin dispoziția nr. 803 din 17 aprilie 2007, Primarul Municipiului Rădăuți a respins notificarea motivat de faptul că petentele nu au făcut dovada dreptului de proprietate. Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2007 reclamanta O.M. a cerut anularea dispoziției, susținând că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001 întrucât a depus toate actele doveditoare pe care își fundamentează pretențiile. Prin sentința civilă nr. 853 din 12 iunie 2007, Tribunalul Suceava a respins contestația, ca neîntemeiată.

În motivarea sentinței instanța a reținut că autorul reclamantei a fost împroprietărit cu o suprafață de 500 mp teren și cu o casă, imobil situat în orașul Rădăuți, și care a fost expropriat din patrimoniul unor cetățeni germani repatriați dar că, potrivit mențiunilor procesului-verbal datat 22 iulie 1948, întocmit cu ocazia preluării de stat a construcției, acesta avea doar calitatea de chiriaș în imobil și nu pe cea de proprietar. Totodată, instanța a constatat că în prezent casa, cu destinația de locuință, a fost înstrăinată în temeiul Legii nr. 112/1995 numitului B.I., în baza unui contract de vânzare-cumpărare care nu a fost anulat, iar suprafața de 500 mp teren a fost atribuită altor persoane în procedura Legii nr. 18/1991.

Instanța a constat și că pentru terenul în suprafață de 500 mp, contestatoarea a fost propusă spre validarea dreptul la despăgubiri, conform anexei nr. 48 aprobată prin H.G. nr. 890/2005, în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005. În raport de considerentele arătate, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, sens în care se impune respingerea contestației dedusă judecății. Prin decizia civilă nr. 293 din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat sentința în sensul că a admis acțiunea precizată și a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent după autorul P.M. pentru imobilul situat în municipiul Rădăuți compus din 2 camere, o bucătărie, cămară, antreu și șopron.

În motivarea deciziei instanța a constatat că potrivit titlului de proprietate nr. 790773/1945 (fila 6 dosar tribunal) autorul reclamantei P.I. a fost împroprietărit cu imobilul situat în Rădăuți compus din casă de locuit cu anexe gospodărești și suprafața de 500 mp teren (fost proprietatea cetățeanului german M.I.), imobil de care a fost deposedat, ulterior, în anul 1948 când acesta a fost preluat în proprietatea statului. Instanța a reținut că autorul reclamantei a semnat în calitate de „deținător" în procesul verbal de preluare a imobilului întrucât nu își intabulase încă dreptul de proprietate în cartea funciară, însă această mențiune nu este de natură să afecteze dobândirea valabilă de către autorul reclamantei a dreptului de proprietate prin împroprietărire.

Cum, în prezent imobilul a fost înstrăinat în procedura Legii nr. 112/1995, caz în care restituirea în natură nu mai este posibilă, instanța a constat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii, care însă vor fi acordate numai pentru construcția de care autorul său a fost deposedat, cu privire la suprafața de 500 mp teren reținându-se că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în procedura legilor fondului funciar. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând că în mod greșit instanța de apel i-a acordat măsuri reparatorii doar pentru construcție, nu și pentru suprafața de 500 mp teren, cu mențiunea că nu s-a validat propunerea de despăgubire pentru acest teren în procedura legilor fondului funciar.

Analizând critica reclamantei, care se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondată pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit hotărârii nr. 2541 din 11 august 2006 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, înscris nou depus în recurs (fila 8), a fost respinsă cererea formulată de P.V. (mama reclamantei, decedată în cursul anului 2006) prin care a solicitat, în procedura Legii nr. 18/991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața de 500 mp teren, motivat de faptul că pe amplasamentul solicitat s-a emis titlul de proprietate nr. 3552/2001 în favoarea Z.S. Hotărârea menționată a rămas definitivă, ea nefiind contestată în justiție, conform precizărilor făcute de intimat prin întâmpinare. Așa fiind, în mod eronat, instanțele de fond au reținut, referitor la suprafața de 500 mp teren, că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în procedura legilor fondului funciar.

Referitor la terenul în litigiu este de observat că nu este dată situația de excepție prevăzută de art. 8 din Legea nr. 10/2001. Astfel, reclamanta a făcut dovada că autorul său a fost împroprietărit de Statul Român, în baza Decretului-lege nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare din 1945, cu o construcție și cu un lot de teren de 500 mp situate în intravilanul localității Rădăuți, atât la momentul deposedării cât și la momentul notificării, imobile de care a fost deposedat, fără anularea titlului de împroprietărire și fără vreo despăgubire, în anul 1948, situație în care, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 iar reclamanta este îndreptățită la despăgubire în procedura acestei legi de reparație.

În consecință, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica, în parte, decizia recurată în sensul că va consta că, după autorul P.I., reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent atât pentru imobilul construcții, astfel cum a statuat instanța de apel, cât și pentru o suprafață de 500 mp, măsuri care urmează a-i fi acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Referitor la motivele de recurs formulate la data de 4 iunie 2008 (2 iunie 2008 data poștei), prin care recurenta solicită a se constata nulitatea absolută a actelor de înstrăinare a imobilelor în litigiu, cerere care însă nu a fost dedusă judecății în fața instanțelor de fond, înalta Curte constată că nu pot fi analizate întrucât au fost formulate cu depășirea termenul legal de motivare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta O.M. împotriva deciziei civile nr. 293 din 17 octombrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Modifică, în parte, decizia menționată, și anume: Constată că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și cu privire la suprafața de 500 mp teren. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2008.