ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3638/2008

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin plângerea formulată de

petiționarele N.C., B.C., B.M. și H.E. s-a solicitat tragerea la răspundere

penală a intimatelor C.C., notar public, N.R. și C.G.C., pentru infracțiunile

de fals intelectual și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale

prevăzute de art. 288 C. pen. și, respectiv, de fals material în înscrisuri

oficiale, complicitate la fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 288,

26 raportat la art. 289 și 291 C. pen.

În motivarea plângerii, s-a

susținut că petiționarele au vocație succesorală la moștenirea lăsată de

autorul N.E., decedat la 20 septembrie 2003, în calitate de descendente de

gradul I fiind fiicele defunctului rezultate din căsătoria anterioară a

autorului, acestea inițiind un litigiu civil de partaj succesoral, în contradictoriu

cu soția supraviețuitoare N.R. și învinuitul C.G.C., beneficiar al unui

contract de întreținere încheiat cu autorul.

S-a mai susținut că, în

timpul procesului civil, cei doi pârâți au depus la dosarul nr. 1568/2005 al

Judecătoriei Cărbunești, înscrisuri autentificate sub nr. 1727 și 1728 din 27

noiembrie 2002 de către notarul public C.C. prin care s-au transcris bunuri

importante lui C.G.C., fiul din prima căsătorie al soției supraviețuitoare și

că aceste acte la rubrica înstrăinători purtau semnături efectuate de altă

persoană decât autorul N.M.

În dovedirea plângerii s-au

depus la dosar raportul de expertiză grafoscopică întocmit de către L.I.E.C. București

și raportul de expertiză criminalistică întocmit de I.N.E.C. în care se

concluzionează că cele două contracte de întreținere autentificate sub nr. 1727

și 1728 din 27 noiembrie 2002 nu au fost semnate de titularul N.M.

Ca urmare, prin rezoluția nr.

407/P/2007 din 13 august 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a

dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții C.C. – notar public, N.R.

și C.G.C. pentru infracțiunile reclamate reținându-se că prin încheierile de

autentificare notarul public a atestat în mod nereal că învinuitul N.M. a fost

prezent la sediul B.N. din Tg. Cărbunești semnând în nume propriu contractele

prin care înstrăina bunuri către C.G.C.

În cauză s-a efectuat o nouă

expertiză grafică a scrisului de către trei experți din cadrul I.N.E.C., care,

în baza scriptelor de comparație avute în vedere la primele expertize și a unor

scripte noi, a concluzionat că cele două contracte de întreținere autentificate

sub nr. 1727 din 27 noiembrie 2002 și nr. 1728 din 27 noiembrie 2002 la B.N.P.

C.C. din Tg. Cărbunești și cererile de autentificare ale acestora au fost

semnate la „înstrăinători” de către N.M.

Față de aceste probe,

constatând inexistența faptelor reclamate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Craiova a dispus în baza art. 249 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

prin ordonanța nr. 407/P/2007 din 7 ianuarie 2007 scoaterea de sub urmărire

penală a învinuitei C.C.

În privința învinuiților N.R.

și C.G.C. s-a disjuns cauza și s-a declinat competența în favoarea Parchetului

de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești.

Împotriva acestei soluții au

formulat plângere petiționarii care a fost respinsă prin ordonanța nr. 153/II/2/2008

din 13 februarie 2008 cu motivarea că expertizele grafice din cauza civilă au

justificat începerea urmăririi penale, dar că expertiza efectuată în faza de

urmărire penală a concluzionat că semnăturile de pe contractele contestate,

aparțin autorului N.M., fiind exclusă săvârșirea vreunei infracțiuni de notarul

public.

Referitor la maladia

„Alzheimer” prezentată de autor, aceasta a fost descoperită la circa 3 luni și

jumătate de la data semnării contractelor, împrejurare în care nu se poate

stabili dacă autorul avea sau nu discernământul abolit.

Împotriva ordonanței de

netrimitere în judecată, petiționarele B.M., B.C., H.E. și N.C.E. au formulat

plângere la Curtea de Apel Craiova, care a fost respinsă prin sentința penală nr.

106 din 28 mai 2008 cu obligarea petiționarelor la cheltuieli judiciare către

stat și către intimata C.C.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că probele administrate nu au confirmat existența

faptelor penale reclamate, că expertiza din faza de urmărire penală a avut în

vedere actele în litigiu și înscrisuri de comparație datând din perioada 1973 –

1988 dar și înscrisuri de comparație noi, de dată mai recentă, respectiv

1991-1996, contractele contestate fiind din luna noiembrie 2002.

Privitor la susținerea

petiționarelor, în sensul că autorul ar fi fost lipsit de discernământ, s-a

reținut că prin raportul de expertiză medico-legală nr. 2047 din 2 decembrie

2004 întocmit de S.M.L. Gorj în dosarul civil nr. 1568/2004 pe rolul

Judecătoriei Tg. Cărbunești s-a stabilit, fără echivoc, „că nu se poate susține

că autorul a avut permanent reprezentarea faptelor și consecințelor acestora,

în perioada noiembrie 2002”, lăsând posibilitatea petiționarelor de a demonstra

cu alte probe, starea psihică a autorului din momentul contractării.

S-a mai apreciat că

împrejurările relative la discernământul autorului exced cadrului procesual al cauzei,

probele administrate în faza de urmărire penală confirmând că actele au fost

semnate de autor și că faptele imputate notarului public nu există.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs petiționarele B.M., B.C. și H.E. care nu au formulat motive

scrise și nici nu s-au prezentat în vederea susținerii recursului și intimata C.C.,

care a susținut că instanța de fond a omis să îi acorde cheltuielile judiciare

în sumă totală de 3500 lei, așa cum au fost cerute.

Examinând hotărârea atacată

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată întemeiat

recursul declarat de intimata C.C. și neîntemeiat recursul declarat de

petiționarele B.M., B.C. și H.E., așa cum se va arăta în continuare.

dosarului rezultă că prima instanță a menținut în mod corect soluția

procurorului de scoatere de sub urmărire penală a intimatei C.C. reținând că

aceasta a autentificat legal cele două contracte care potrivit expertizei

întocmite de I.N.E.C. au fost semnate de N.M. la 2 noiembrie 2002.

Ca atare, faptele reclamate

prevăzute de art. 289 și 26 raportat la art. 288 nu există, iar soluția

instanței de fond de respingere a plângerii petiționarelor și de menținere a

ordonanței procurorului de scoatere de sub urmărire penală este conformă cu

probele administrate.

Întrucât la examinarea

cauzei nu se constată aspecte de nelegalitate ori netemeinicie care să fie

luate în discuție în recursul petiționarelor, Curtea consideră hotărârea primei

instanțe ca fiind corectă.

Așa fiind, recursul

petiționarelor urmează a fi respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

intimatei C.C., se constată întemeiat sub aspectul motivului invocat.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că în fața primei instanțe intimata a solicitat obligarea

petiționarelor la cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat în sumă

de 3500 lei, depunând la filele 50 și 51, împuternicirea avocațială nr. 119898

eliberată de avocatul C.M. din Baroul Dolj și chitanța care atestă plata

onorariului de 3500 lei pentru asistența juridică din dosarul nr. 722/54/2008

al Curții de Apel Craiova.

Instanța de fond, deși

intimata a probat întinderea onorariului, a acordat numai suma de 2000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., restituirea cheltuielilor

judiciare făcute de părți în cursul procesului penal se face potrivit legii

civile.

Prin art. 274 alin. (1)

coroborat cu art. 277 C. proc. civ., s-a stabilit că partea care cade în

pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, iar

dacă sunt mai multe reclamante sau pârâți, ei vor fi obligați să plătească

cheltuieli de judecată în mod egal proporțional sau solidar, potrivit cu

interesul ce au fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei.

Întrucât petiționarele au

adoptat o poziție comună în plângerile declanșate împotriva notarului public,

sesizând Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu plângere, uzând apoi

de plângere la procurorul ierarhic superior și apoi potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., de plângere la instanță, se apreciază că ele au

acționat în solidar urmărind pronunțarea unei soluții de trimitere în judecată

a respectivului notar, faptele reclamate neexistând.

Ca atare, având culpa

procesuală, ele trebuie să răspundă în solidar și să acopere cheltuielile

judiciare ocazionate de proces și plătite de notarul public intimat.

În consecință, Curtea, în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite

recursul declarat de intimata C.C., a casa hotărârea atacată numai cu privire

la omisiunea acordării cheltuielilor judiciare în sumă de 3500 lei onorariu de

avocat.

Rejudecând, se va dispune

obligarea în solidar a petiționarelor la plata sumei de 3500 lei către

intimată.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de intimata

C.C. împotriva sentinței penale nr. 106 din 28 mai 2008 a Curții de Apel Craiova,

secția penală.

Casează sentința penală

atacată numai cu privire la omisiunea obligării petiționarilor la plata

cheltuielilor judiciare și rejudecând:

Obligă petiționarii B.M.C.,

B.C. și H.E., în solidar la plata sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către intimata C.C..

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii B.M.C., B.C. și H.E. împotriva aceleiași

sentințe.

Obligă recurenții

petiționari B.M.C., B.C. și H.E. la plata sumei de câte 200 lei fiecare cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 noiembrie 2008.