ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3638/2008

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin plângerea formulată de petiționarele N.C., B.C., B.M. și H.E. s-a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatelor C.C., notar public, N.R. și C.G.C., pentru infracțiunile de fals intelectual și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale prevăzute de art. 288 C. pen. și, respectiv, de fals material în înscrisuri oficiale, complicitate la fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 288, 26 raportat la art. 289 și 291 C. pen. În motivarea plângerii, s-a susținut că petiționarele au vocație succesorală la moștenirea lăsată de autorul N.E., decedat la 20 septembrie 2003, în calitate de descendente de gradul I fiind fiicele defunctului rezultate din căsătoria anterioară a autorului, acestea inițiind un litigiu civil de partaj succesoral, în contradictoriu cu soția supraviețuitoare N.R.

și învinuitul C.G.C., beneficiar al unui contract de întreținere încheiat cu autorul. S-a mai susținut că, în timpul procesului civil, cei doi pârâți au depus la dosarul nr. 1568/2005 al Judecătoriei Cărbunești, înscrisuri autentificate sub nr. 1727 și 1728 din 27 noiembrie 2002 de către notarul public C.C. prin care s-au transcris bunuri importante lui C.G.C., fiul din prima căsătorie al soției supraviețuitoare și că aceste acte la rubrica înstrăinători purtau semnături efectuate de altă persoană decât autorul N.M. În dovedirea plângerii s-au depus la dosar raportul de expertiză grafoscopică întocmit de către L.I.E.C. București și raportul de expertiză criminalistică întocmit de I.N.E.C. în care se concluzionează că cele două contracte de întreținere autentificate sub nr. 1727 și 1728 din 27 noiembrie 2002 nu au fost semnate de titularul N.M.

Ca urmare, prin rezoluția nr. 407/P/2007 din 13 august 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții C.C. – notar public, N.R. și C.G.C. pentru infracțiunile reclamate reținându-se că prin încheierile de autentificare notarul public a atestat în mod nereal că învinuitul N.M. a fost prezent la sediul B.N. din Tg. Cărbunești semnând în nume propriu contractele prin care înstrăina bunuri către C.G.C. În cauză s-a efectuat o nouă expertiză grafică a scrisului de către trei experți din cadrul I.N.E.C., care, în baza scriptelor de comparație avute în vedere la primele expertize și a unor scripte noi, a concluzionat că cele două contracte de întreținere autentificate sub nr. 1727 din 27 noiembrie 2002 și nr. 1728 din 27 noiembrie 2002 la B.N.P.

C.C. din Tg. Cărbunești și cererile de autentificare ale acestora au fost semnate la „înstrăinători” de către N.M. Față de aceste probe, constatând inexistența faptelor reclamate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus în baza art. 249 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin ordonanța nr. 407/P/2007 din 7 ianuarie 2007 scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei C.C. În privința învinuiților N.R. și C.G.C. s-a disjuns cauza și s-a declinat competența în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Cărbunești. Împotriva acestei soluții au formulat plângere petiționarii care a fost respinsă prin ordonanța nr. 153/II/2/2008 din 13 februarie 2008 cu motivarea că expertizele grafice din cauza civilă au justificat începerea urmăririi penale, dar că expertiza efectuată în faza de urmărire penală a concluzionat că semnăturile de pe contractele contestate, aparțin autorului N.M., fiind exclusă săvârșirea vreunei infracțiuni de notarul public.

Referitor la maladia „Alzheimer” prezentată de autor, aceasta a fost descoperită la circa 3 luni și jumătate de la data semnării contractelor, împrejurare în care nu se poate stabili dacă autorul avea sau nu discernământul abolit. Împotriva ordonanței de netrimitere în judecată, petiționarele B.M., B.C., H.E. și N.C.E. au formulat plângere la Curtea de Apel Craiova, care a fost respinsă prin sentința penală nr. 106 din 28 mai 2008 cu obligarea petiționarelor la cheltuieli judiciare către stat și către intimata C.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că probele administrate nu au confirmat existența faptelor penale reclamate, că expertiza din faza de urmărire penală a avut în vedere actele în litigiu și înscrisuri de comparație datând din perioada 1973 – 1988 dar și înscrisuri de comparație noi, de dată mai recentă, respectiv 1991-1996, contractele contestate fiind din luna noiembrie 2002. Privitor la susținerea petiționarelor, în sensul că autorul ar fi fost lipsit de discernământ, s-a reținut că prin raportul de expertiză medico-legală nr. 2047 din 2 decembrie 2004 întocmit de S.M.L. Gorj în dosarul civil nr. 1568/2004 pe rolul Judecătoriei Tg. Cărbunești s-a stabilit, fără echivoc, „că nu se poate susține că autorul a avut permanent reprezentarea faptelor și consecințelor acestora, în perioada noiembrie 2002”, lăsând posibilitatea petiționarelor de a demonstra cu alte probe, starea psihică a autorului din momentul contractării.

S-a mai apreciat că împrejurările relative la discernământul autorului exced cadrului procesual al cauzei, probele administrate în faza de urmărire penală confirmând că actele au fost semnate de autor și că faptele imputate notarului public nu există. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petiționarele B.M., B.C. și H.E. care nu au formulat motive scrise și nici nu s-au prezentat în vederea susținerii recursului și intimata C.C., care a susținut că instanța de fond a omis să îi acorde cheltuielile judiciare în sumă totală de 3500 lei, așa cum au fost cerute. Examinând hotărârea atacată conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată întemeiat recursul declarat de intimata C.C.

și neîntemeiat recursul declarat de petiționarele B.M., B.C. și H.E., așa cum se va arăta în continuare. 1. Din analiza actelor dosarului rezultă că prima instanță a menținut în mod corect soluția procurorului de scoatere de sub urmărire penală a intimatei C.C. reținând că aceasta a autentificat legal cele două contracte care potrivit expertizei întocmite de I.N.E.C. au fost semnate de N.M. la 2 noiembrie 2002. Ca atare, faptele reclamate prevăzute de art. 289 și 26 raportat la art. 288 nu există, iar soluția instanței de fond de respingere a plângerii petiționarelor și de menținere a ordonanței procurorului de scoatere de sub urmărire penală este conformă cu probele administrate. Întrucât la examinarea cauzei nu se constată aspecte de nelegalitate ori netemeinicie care să fie luate în discuție în recursul petiționarelor, Curtea consideră hotărârea primei instanțe ca fiind corectă.

Așa fiind, recursul petiționarelor urmează a fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. 2. Referitor la recursul intimatei C.C., se constată întemeiat sub aspectul motivului invocat. Din examinarea actelor dosarului se constată că în fața primei instanțe intimata a solicitat obligarea petiționarelor la cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat în sumă de 3500 lei, depunând la filele 50 și 51, împuternicirea avocațială nr. 119898 eliberată de avocatul C.M. din Baroul Dolj și chitanța care atestă plata onorariului de 3500 lei pentru asistența juridică din dosarul nr. 722/54/2008 al Curții de Apel Craiova. Instanța de fond, deși intimata a probat întinderea onorariului, a acordat numai suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În conformitate cu dispozițiile art. 193 alin. (6) C. proc. pen., restituirea cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal se face potrivit legii civile. Prin art. 274 alin. (1) coroborat cu art. 277 C. proc. civ., s-a stabilit că partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, iar dacă sunt mai multe reclamante sau pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuieli de judecată în mod egal proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce au fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei. Întrucât petiționarele au adoptat o poziție comună în plângerile declanșate împotriva notarului public, sesizând Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova cu plângere, uzând apoi de plângere la procurorul ierarhic superior și apoi potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., de plângere la instanță, se apreciază că ele au acționat în solidar urmărind pronunțarea unei soluții de trimitere în judecată a respectivului notar, faptele reclamate neexistând. Ca atare, având culpa procesuală, ele trebuie să răspundă în solidar și să acopere cheltuielile judiciare ocazionate de proces și plătite de notarul public intimat. În consecință, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de intimata C.C., a casa hotărârea atacată numai cu privire la omisiunea acordării cheltuielilor judiciare în sumă de 3500 lei onorariu de avocat. Rejudecând, se va dispune obligarea în solidar a petiționarelor la plata sumei de 3500 lei către intimată.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de intimata C.C. împotriva sentinței penale nr. 106 din 28 mai 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează sentința penală atacată numai cu privire la omisiunea obligării petiționarilor la plata cheltuielilor judiciare și rejudecând: Obligă petiționarii B.M.C., B.C. și H.E., în solidar la plata sumei de 3500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către intimata C.C.. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiționarii B.M.C., B.C. și H.E. împotriva aceleiași sentințe. Obligă recurenții petiționari B.M.C., B.C. și H.E. la plata sumei de câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2008.