ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 719/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 536

din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Iași s-au respins cererile de schimbare a

încadrării juridice formulate de părțile civile și de inculpata H.M.

Inculpata H.M. a fost

condamnată, la pedeapsa de 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a repus în

individualitatea ei pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.

521 din 10 decembrie 2007 a Judecătoriei Hârlău în pedepsele de: un an

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 531/2007 pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 208 și 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., la

data de 11 decembrie 2006 și de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr.

815 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Hârlău.

S-a constatat că

infracțiunea reținută prin prezenta sentință este concurentă cu infracțiunea de

furt calificat reținută la lit. b) și în stare de recidivă postcondamnatorie

față de infracțiunea pentru care a fost condamnată prin sentința penală nr. 815

din 31 octombrie 2005.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 14 ani închisoare cu pedeapsa de

un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 531/2007, inculpata urmând

să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 815/2005 care a fost adăugată la pedeapsa

aplicată prin prezenta sentință, inculpata având de executat în fond, pedeapsa

de 15 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data

de 8 august 2007 până la 10 august 2007.

S-a constatat că inculpata

este arestată în altă cauză.

În baza art. 14 și 346 C.

proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., s-au admis acțiunile civile formulate

de părțile civile

C.E., C.P.G. și C.V., inculpata fiind obligată să achite fiecărei părți

civile suma de câte 2.500 lei daune materiale și câte 50.000 lei cu titlu de

daune morale.

Inculpata a fost obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpata locuia din anul

2003 în localitatea Plugari, județul Iași și conviețuia în concubinaj cu C.A.,

fiul martorei R.E.

La revenirea acesteia în

locuință, între cele două a avut loc o ceartă, încheiată cu plecarea inculpatei

spre localitatea Pârcovaci.

La ieșirea din sat,

inculpata l-a ajuns din urmă pe C.S. în vârstă de 74 de ani care conducea o

căruță încărcată cu gunoi și pe care l-a rugat s-o transporte până în Hârlău.

Ajunși în câmp, inculpata

pretinde că acesta i-ar fi condiționat serviciul de întreținerea unor raporturi

sexuale și că ar fi lovit-o.

Pe acest fond a apucat furca

pe care o avea victima și i-a aplicat lovituri repetate în cap, în zona gâtului

și pe corp până ce victima a căzut la pământ.

În acel loc a fost găsită

aceasta decedată, cu leziuni multiple, iar alături se afla furca folosită la producerea

agresiunii.

Raportul de necropsie

efectuat în cauză relevă caracterul violent al morții lui C.S. datorate

insuficienței respiratorii acute, consecutive unui traumatism cervical cu

fractură de hioid, fracturi cominutive de tiroid și cricoid. Topografia și

morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin loviri active,

repetate, cu corpuri contondente.

Inculpata a recunoscut

săvârșirea faptei pe care o motivează prin insistența victimei mergând până la

violență de a întreține raporturi sexuale.

Probele administrate în

cauză nu confirmă o astfel de atitudine provocatoare din partea victimei.

Din aceste motive, instanța de

fond a respins cererea inculpatei de a se reține prevederile art. 73 lit. b) C.

pen.

Totodată, instanța de fond a

constatat nefondată și cererea părților civile de a se reține la încadrarea

juridică a faptei dispozițiile art. 176 lit. a) C. pen., moartea victimei

nefiind însoțită de existența unor suferințe prelungite, proprii exercitării

cruzimilor.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 147 din 11 decembrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile C.E., C.P.G., C.V. și de inculpata H.M.

În termen legal, împotriva

acestei decizii au declarat recurs părțile civile și inculpata.

Părțile civile au criticat

hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea

încadrării juridice în dispozițiile art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen. și

majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen.

Inculpata a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând

reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și

reducerea pedepsei.

În urma examinării

hotărârilor atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și din

oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Situația de fapt și

vinovăția inculpatei H.M. au fost corect stabilite pe baza declarațiilor

martorilor L.D.I., D.C. și D.I.C., B.C., S.G., coroborate cu actele

medico-legale întocmite în cauză și cu declarațiile inculpatei.

Din ansamblul materialului

probator analizat, Înalta Curte constată că instanțele au respins în mod

întemeiat cererea inculpatei de a se reține în favoarea sa aplicarea circumstanței

atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nicio dovadă nu

îndreptățește susținerea acesteia că ar fi comis fapta sub imperiul unei

puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei.

Aceasta din urmă era cunoscută ca o persoană serioasă, cu o conduită corectă,

care nu a fost implicată în scandaluri de natură sexuală.

Inculpata însă consumase

alcool cu puțin timp înainte de comiterea faptei, era surescitată în urma

discuției avute cu mama concubinului său și părăsise domiciliul comun, stare de

spirit care, grefată pe condiția sa psihică de persoană cu deficiență mintală

ușoară și tulburări comportamentale, este posibil să-i fi creat impresia unei

eventuale atitudini nepotrivite din partea victimei, însă prin nimic susținută

probator.

Inculpata a recunoscut

săvârșirea infracțiunii și a declarat că regretă cele întâmplate. Declarațiile

sale au ajutat la stabilirea adevărului în cauză, chiar cu nuanța de

subiectivism arătată mai sus, împrejurare care trebuie să se reflecte mai

pregnant în modul de individualizare a pedepsei.

Având în vedere aceste

argumente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica referitoare la

nereținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., dar va reduce pedeapsa

aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 14 ani închisoare la 10

ani închisoare; la această pedeapsă se va adăuga pedeapsa de un an închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 815 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Hârlău, pentru care în cauză s-a făcut aplicarea art. 83 C. pen., inculpata

urmând să execute pedeapsa de 11 ani închisoare.

Înalta Curte consideră că

pedeapsa în cuantumul astfel stabilit este suficientă reeducării inculpatei și

că reflectă în mod corect pericolul social concret al faptei și periculozitatea

făptuitoarei, fiind necesară asigurării scopului preventiv-coercitiv stabilit

de art. 52 C. pen.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatei, va

casa în parte hotărârile pronunțate, va descontopi pedeapsa rezultantă de 15

ani închisoare în pedepsele componente și va dispune ca în precedent.

Celelalte dispoziții ale

hotărârii vor fi menținute.

Se va lua act că inculpata

este arestată în altă cauză.

Cât privește recursurile

declarate de părțile civile C.E., C.P.G., C.V., Înalta Curte constată că sunt

nefondate.

Inculpata a aplicat victimei

lovituri multiple folosindu-se de furca acesteia, provocându-i o insuficiență

respiratorie consecutivă unui traumatism cervical cu fractură de hioid,

fracturi cominutive de tiroid și cricoid. Decesul victimei a survenit imediat,

fără ca aceasta să fi fost supusă unor suferințe prelungite în timp.

Inculpata nu a întrebuințat

metode prin care să-și fi chinuit victima, nu a manifestat ferocitate, nu a

prelungit violențele pentru a provoca suferințe inutile, astfel că în cauză nu

se poate face aplicarea dispozițiilor art. 176 lit. a) C. pen., referitoare la

comiterea omorului prin cruzimi.

În consecință, critica

referitoare la încadrarea juridică formulată prin motivele de recurs fiind

nefondată, va fi respinsă ca atare.

Pentru argumentele ce

preced, prezentate la analizarea motivelor de recurs ale inculpatei. Înalta

Curte constată că nu sunt temeiuri de majorare a cuantumului pedepsei aplicate

acesteia, cea stabilită prin prezenta hotărâre corespund pe deplin cerințelor

art. 72 C. pen.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile

declarate de părțile civile vor fi respinse ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2), art. 189 și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata H.M. împotriva deciziei penale nr. 147 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Casează în parte ambele

hotărâri atacate, respectiv decizia penală nr. 147 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală și sentința penală nr. 536 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Iași, secția penală.

Rejudecând:

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatei și o repune în pedepsele

componente: 14 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și un an închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 815 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Hârlău.

Reduce pedeapsa de la 14 ani

închisoare la 10 ani închisoare la care adaugă pedeapsa de un an închisoare din

sentința penală nr. 815 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Hârlău, pentru

care s-a făcut aplicarea art. 83 C. pen., inculpata H.M. urmând să execute 11

ani închisoare.

Constată că inculpata este

arestată în altă cauză.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de părțile civile C.E., C.P.G., C.V. declarate împotriva

aceleiași decizii penale.

Obligă recurentele părți

civile la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 200 lei reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu pentru recurenta inculpată, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției și Drepturilor Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 martie 2009.