ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 719/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 536 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Iași s-au respins cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de părțile civile și de inculpata H.M. Inculpata H.M. a fost condamnată, la pedeapsa de 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. S-a repus în individualitatea ei pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 521 din 10 decembrie 2007 a Judecătoriei Hârlău în pedepsele de: un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 531/2007 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 și 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., la data de 11 decembrie 2006 și de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 815 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Hârlău.

S-a constatat că infracțiunea reținută prin prezenta sentință este concurentă cu infracțiunea de furt calificat reținută la lit. b) și în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunea pentru care a fost condamnată prin sentința penală nr. 815 din 31 octombrie 2005. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 14 ani închisoare cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 531/2007, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 815/2005 care a fost adăugată la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpata având de executat în fond, pedeapsa de 15 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 8 august 2007 până la 10 august 2007. S-a constatat că inculpata este arestată în altă cauză. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., s-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile C.E., C.P.G. și C.V., inculpata fiind obligată să achite fiecărei părți civile suma de câte 2.500 lei daune materiale și câte 50.000 lei cu titlu de daune morale. Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Inculpata locuia din anul 2003 în localitatea Plugari, județul Iași și conviețuia în concubinaj cu C.A., fiul martorei R.E.

La revenirea acesteia în locuință, între cele două a avut loc o ceartă, încheiată cu plecarea inculpatei spre localitatea Pârcovaci. La ieșirea din sat, inculpata l-a ajuns din urmă pe C.S. în vârstă de 74 de ani care conducea o căruță încărcată cu gunoi și pe care l-a rugat s-o transporte până în Hârlău. Ajunși în câmp, inculpata pretinde că acesta i-ar fi condiționat serviciul de întreținerea unor raporturi sexuale și că ar fi lovit-o. Pe acest fond a apucat furca pe care o avea victima și i-a aplicat lovituri repetate în cap, în zona gâtului și pe corp până ce victima a căzut la pământ. În acel loc a fost găsită aceasta decedată, cu leziuni multiple, iar alături se afla furca folosită la producerea agresiunii.

Raportul de necropsie efectuat în cauză relevă caracterul violent al morții lui C.S. datorate insuficienței respiratorii acute, consecutive unui traumatism cervical cu fractură de hioid, fracturi cominutive de tiroid și cricoid. Topografia și morfologia leziunilor pledează pentru producerea lor prin loviri active, repetate, cu corpuri contondente. Inculpata a recunoscut săvârșirea faptei pe care o motivează prin insistența victimei mergând până la violență de a întreține raporturi sexuale. Probele administrate în cauză nu confirmă o astfel de atitudine provocatoare din partea victimei. Din aceste motive, instanța de fond a respins cererea inculpatei de a se reține prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Totodată, instanța de fond a constatat nefondată și cererea părților civile de a se reține la încadrarea juridică a faptei dispozițiile art. 176 lit. a) C. pen., moartea victimei nefiind însoțită de existența unor suferințe prelungite, proprii exercitării cruzimilor. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 147 din 11 decembrie 2008, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile C.E., C.P.G., C.V. și de inculpata H.M. În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile civile și inculpata. Părțile civile au criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen.

și majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatei. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Inculpata a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei. În urma examinării hotărârilor atacate prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Situația de fapt și vinovăția inculpatei H.M. au fost corect stabilite pe baza declarațiilor martorilor L.D.I., D.C. și D.I.C., B.C., S.G., coroborate cu actele medico-legale întocmite în cauză și cu declarațiile inculpatei.

Din ansamblul materialului probator analizat, Înalta Curte constată că instanțele au respins în mod întemeiat cererea inculpatei de a se reține în favoarea sa aplicarea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nicio dovadă nu îndreptățește susținerea acesteia că ar fi comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei. Aceasta din urmă era cunoscută ca o persoană serioasă, cu o conduită corectă, care nu a fost implicată în scandaluri de natură sexuală. Inculpata însă consumase alcool cu puțin timp înainte de comiterea faptei, era surescitată în urma discuției avute cu mama concubinului său și părăsise domiciliul comun, stare de spirit care, grefată pe condiția sa psihică de persoană cu deficiență mintală ușoară și tulburări comportamentale, este posibil să-i fi creat impresia unei eventuale atitudini nepotrivite din partea victimei, însă prin nimic susținută probator.

Inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a declarat că regretă cele întâmplate. Declarațiile sale au ajutat la stabilirea adevărului în cauză, chiar cu nuanța de subiectivism arătată mai sus, împrejurare care trebuie să se reflecte mai pregnant în modul de individualizare a pedepsei. Având în vedere aceste argumente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, critica referitoare la nereținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., dar va reduce pedeapsa aplicată inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare; la această pedeapsă se va adăuga pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 815 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Hârlău, pentru care în cauză s-a făcut aplicarea art. 83 C. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa de 11 ani închisoare.

Înalta Curte consideră că pedeapsa în cuantumul astfel stabilit este suficientă reeducării inculpatei și că reflectă în mod corect pericolul social concret al faptei și periculozitatea făptuitoarei, fiind necesară asigurării scopului preventiv-coercitiv stabilit de art. 52 C. pen. Așa fiind, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul inculpatei, va casa în parte hotărârile pronunțate, va descontopi pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare în pedepsele componente și va dispune ca în precedent. Celelalte dispoziții ale hotărârii vor fi menținute. Se va lua act că inculpata este arestată în altă cauză. Cât privește recursurile declarate de părțile civile C.E., C.P.G., C.V., Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Inculpata a aplicat victimei lovituri multiple folosindu-se de furca acesteia, provocându-i o insuficiență respiratorie consecutivă unui traumatism cervical cu fractură de hioid, fracturi cominutive de tiroid și cricoid. Decesul victimei a survenit imediat, fără ca aceasta să fi fost supusă unor suferințe prelungite în timp. Inculpata nu a întrebuințat metode prin care să-și fi chinuit victima, nu a manifestat ferocitate, nu a prelungit violențele pentru a provoca suferințe inutile, astfel că în cauză nu se poate face aplicarea dispozițiilor art. 176 lit. a) C. pen., referitoare la comiterea omorului prin cruzimi. În consecință, critica referitoare la încadrarea juridică formulată prin motivele de recurs fiind nefondată, va fi respinsă ca atare.

Pentru argumentele ce preced, prezentate la analizarea motivelor de recurs ale inculpatei. Înalta Curte constată că nu sunt temeiuri de majorare a cuantumului pedepsei aplicate acesteia, cea stabilită prin prezenta hotărâre corespund pe deplin cerințelor art. 72 C. pen. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de părțile civile vor fi respinse ca nefondate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2), art. 189 și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpata H.M. împotriva deciziei penale nr. 147 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală. Casează în parte ambele hotărâri atacate, respectiv decizia penală nr. 147 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția penală și sentința penală nr. 536 din 19 septembrie 2008 a Tribunalului Iași, secția penală. Rejudecând: Descontopește pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatei și o repune în pedepsele componente: 14 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 815 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Hârlău.

Reduce pedeapsa de la 14 ani închisoare la 10 ani închisoare la care adaugă pedeapsa de un an închisoare din sentința penală nr. 815 din 31 octombrie 2005 a Judecătoriei Hârlău, pentru care s-a făcut aplicarea art. 83 C. pen., inculpata H.M. urmând să execute 11 ani închisoare. Constată că inculpata este arestată în altă cauză. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile C.E., C.P.G., C.V. declarate împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurentele părți civile la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru recurenta inculpată, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Drepturilor Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2009.