ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 160/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 16 ianuarie 2008, Tribunalul Suceava i-a condamnat pe inculpații: 1. N.C., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe o durată de 3 (trei) ani, prevăzută de art. 86 2 C. pen.

În temeiul art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, odată la un interval de 3 (trei) luni, la judecătorul delegat cu supravegherea, din cadrul B.E.P. din cadrul Tribunalului Suceava; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, orice deplasare care depășește 8 (opt) zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 86 4 C. pen. și art. 86 5 C. pen., privind revocarea și anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii. 2. Ș.B.Ș., pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., la pedeapsa de 5 (cinci) luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul 81 C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de un an și 2 luni prevăzut de art. 110 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

Conform art. 255 alin. (4) C. pen., raportat la art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei totale de 10.400 lei, care urmează a fi virată către stat, bani care au fost ridicați la data de 5 septembrie 2006 conform procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, încheiat de organele de urmărire penală și consemnată la C.E.C. S-a constatat că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la data de 28 noiembrie 2006 de către D.F.P. Suceava, s-a confiscat de la inculpatul minor Ș.B.Ș., un număr de 18.500 pachete țigări dispuse astfel: - 20 baxuri țigări, cu 50 cartușe a câte 10 pachete fiecare, în total 10.000 pachete țigări; - 17 baxuri țigări, cu 50 cartușe a câte 10 pachete fiecare, în total 8.500 pachete țigări, care au fost lăsate în custodia I.J.P.F.

Suceava, la camera de corpuri delicte, de către D.G.A. – S.T.A. Suceava – B.A. pentru județul Suceava, conform procesului verbal încheiat la data de 05 septembrie 2006. Inculpatul N.C. a fost obligat să plătească statului suma de 1.000 lei cheltuieli judiciare. Inculpatul minor Ș.B.Ș. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ș.I. să plătească statului suma de 1.100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu din timpul urmăririi penale, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 5 septembrie 2006, subinspector C.S.M. și agent principal C.C., din cadrul J.P.F.

– S.P.F. Vicov, au întocmit un proces verbal de constatare pe care l-au înaintat D.G.S. – S.T.A. Suceava, în care arătau că în dimineața aceleiași zile, în jurul orelor 6,30, au depistat pe D.J. 209 G, pe raza localității Brodina, un autoturism marca Dacia Papuc, în care se aflau cei doi inculpați; aceștia transportau țigări de proveniență ucraineană pentru care nu dețineau acte, iar pentru a nu se lua măsurile legale față de ei și pentru marfa pe care o transportau, le-au promis lucrătorilor de poliție oferirea unei sume de bani cuprinsă între 1000 - 2000 euro. În baza sesizării și în conformitate cu dispozițiile art. 465 și următoarele C. proc.

pen., s-a procedat la organizarea surprinderii în flagrant a momentului în care inculpații urmau să dea sumele de bani promise celor doi polițiști în data de 05 septembrie 2006. În acest sens, dată fiind situația de urgență rezultată și necesitatea fructificării momentului operativ, prin ordonanța nr. 450/P/2006 din 5 septembrie 2006, ora 9,00, s-a dispus autorizarea provizorie pe o perioadă de 48 ore a efectuării de înregistrări audio-video a activității inculpaților. Această ordonanță a fost confirmată prin încheierea nr. 47/ I din 08 septembrie 2006 a Tribunalului Suceava, secția penală. S-a reținut că, în dimineața zilei de 05 septembrie 2006, după ce polițiștii de frontieră i-au depistat pe inculpați transportând țigările, aceștia au fost invitați la sediul S.P.F.

Vicov, unde N.C. a dat o declarație în fața sms. P.P. În același timp, s-au făcut demersurile pentru sesizarea D.G.A. Suceava, respectiv a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, stabilindu-se modalitatea de organizare a surprinderii momentului operativ. Din parcarea unității S.P.F. Vicov, inculpații și cei doi polițiști s-au deplasat cu mașinile către restaurantul V.M. din localitatea Vicovu de Sus, întrucât aceștia nu aveau suficienți bani asupra lor pentru a-i oferi polițiștilor și urma ca o altă persoană pe care au contactat-o, respectiv martorul I.I., să le aducă suma de 8.900 lei. Inculpatul N.C., cu care s-a purtat și cea mai mare parte a discuțiilor referitoare la oferirea sumei de bani pentru a nu se aplica măsurile legale, i-a dat lui C.C.G.

suma de 1.500 lei, pe care a lăsat-o în autoturismul acestuia, spunându-i că în scurt timp îi va oferi și restul de bani pentru a-l lăsa să plece cu marfa pe care o transporta. Ulterior, inculpatul Ș.B. a preluat un pachet conținând 8.900 lei de la martorul I.I., după care s-a deplasat la autoturismul condus de agentul de poliție C.C.G. și l-a înmânat acestuia, moment în care a intervenit echipa operativă. Fiind întrebați, imediat după săvârșirea faptei, cu privire la sumele de bani ce au fost identificate și predate de către polițiștii de frontieră, respectiv 1.500 lei și 8.900 lei, cei doi inculpați au recunoscut că acești bani au fost oferiți polițiștilor pentru a-i lăsa să plece cu marfa pe care o transportau și pentru care nu posedau documente de proveniență, respectiv cantitatea de 37 baxuri de țigări (total 18.500 pachete de țigări).

De asemenea, au precizat că ei le-au propus polițiștilor să le ofere bani pentru a nu lua măsurile legale ce se impuneau și nicidecum nu au fost constrânși în vreun fel de către aceștia să le dea banii. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: raportul și sesizarea din oficiu, fișa postului agentului de politie, procesele verbale de transcriere de pe suport digital a înregistrărilor audio și video, proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, recipise de consemnare la C.E.C., declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și inculpații N.C.

și Ș.B.Ș. Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate, susținând că în mod greșit s-a confiscat de la ambii inculpați suma totală care a făcut obiectul infracțiunii de dare de mită comisă de aceștia în calitate de coautori, măsura având un caracter individual, nefiind susceptibilă de solidaritate, așa încât trebuia să se dispună confiscarea de la inculpatul N.C. a sumei de 1.500 lei iar de la inculpatul Ș.B.Ș. a sumei de 8.900 lei. S-a mai susținut că în mod greșit a fost obligat inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare către stat, în condițiile în care acesta nu a fost obligat în același mod la despăgubiri civile, infracțiunea de dare de mită fiind o infracțiune de pericol, iar nu de pagubă.

Motivându-și apelurile, inculpații au solicitat în scris, dar și oral, prin apărătorii lor, desființarea hotărârii și restituirea cauzei organului de urmărire penală, întrucât li s-a încălcat dreptul la apărare în momentul constatării infracțiunii flagrante, îndeosebi inculpatului minor Ș.B.Ș., procesul-verbal încheiat cu ocazia constatării infracțiunii flagrante fiind astfel lovit de nulitate absolută, aceeași sancțiune urmând a fi constatată și cu privire la celelalte mijloace de probă obținute în mod ilegal, inculpații fiind instigați să săvârșească infracțiunea de dare de mită. Astfel, conținutul primei declarații a martorului C.S.M. confirmă că polițiștii sunt cei care au propus „rezolvarea situației” pe cale amiabilă, cerându-i inculpatului N.C.

10.000 lei pentru a-i lăsa să plece cu marfa și a nu aplica măsurile legale, încălcându-se prevederile art. 68 alin. (l) C. proc. pen., respectiv teza referitoare la întrebuințarea de promisiuni sau îndemnuri în scopul obținerii de probe. Totodată, s-au încălcat și prevederile art. 68 alin. (2) C. proc. pen., pentru că, prin maniera prevăzută în art. 68 alin. (l) C. proc. pen., polițiștii l-au determinat pe inculpatul N.C. să săvârșească fapta penală, în scopul obținerii de probe, respectiv organizarea flagrantului și în mod evident a celorlalte mijloace de probe. Modul în care a procedat organul de urmărire penală este sancționat de art. 64 alin. (2) C. proc. pen., declarațiile polițiștilor neputând fi luate în considerare, fiind nesincere, confecționate de organul de urmărire penală.

Hotărârea instanței fiind întemeiată pe mijloace de probă obținute ilegal, apărătorul inculpatului N.C. a solicitat achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. e) C. proc. pen., sau art. 10 lit. d) C. proc. pen. și înlăturarea mențiunii din dispozitivul hotărârii referitoare la confiscarea țigărilor printr-un proces verbal de contravenție, aceasta neavând legătură cu obiectul cauzei. Apărătorul inculpatului, minor pentru aceleași motive, a solicitat restituirea cauzei, pentru refacerea urmăririi penale, menționând că primele cercetări s-au declanșat fără respectarea procedurii privind urmărirea infracțiunii flagrante, invocând totodată și nulitatea hotărârii, pronunțată în condițiile încălcării procedurii de citare cu inculpatul minor la termenul de judecată când au avut loc dezbaterile în fond ale cauzei.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 17 din 23 octombrie 2008, a admis apelul declarat de parchet, a desființat parțial sentința atacată și, în baza art. 255 alin. (4) C. pen., a confiscat suma de 1.500 lei de la inculpatul N.C. și suma de 8.900 lei de la inculpatul Ș.B.Ș. Inculpatul minor Ș.B.Ș. a fost obligat să plătească statului suma de 1.100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare de la judecarea fondului în solidar cu partea responsabilă Ș.I. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Apelurile declarate de inculpații N.C. și Ș.B.Ș. au fost respinse ca nefondate. Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații N.C. și Ș.B.Ș. Inculpatul N.C. și-a întemeiat criticile formulate pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 6 C. proc. pen., susținând că la momentul constatării infracțiunii flagrante li s-a încălcat dreptul la apărare, neaducându-li-se la cunoștință drepturile procesuale pe care le aveau, iar inculpatul Ș.B.Ș. nefiind asistat de un avocat. S-a solicitat restituirea cauzei la procuror. Un alt motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., recurentul solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât a fost determinat să săvârșească infracțiunea de către lucrătorii de poliție.

Inculpatul Ș.B.Ș. a criticat hotărârile pronunțate sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 6 și 21 C. proc. pen., susținând că nu a beneficiat de asistență juridică și nu a fost legal citat la judecata în fond și apel. Recursurile sunt nefondate. Inculpatul minor Ș.B.Ș. a fost legal citat pe parcursul procesului penal, instanțele de fond și apel respectând dispozițiile art. 175 și următoarele, precum și dispozițiile art. 484 alin. (1) C. proc. pen. În pofida demersurilor făcute de a fi adus în fața instanței, inclusiv cu mandat de aducere, acesta nu s-a prezentat, sustrăgându-se cercetării judecătorești. Recurenților li s-au respectat drepturile procesuale, fiind audiați în calitate de învinuiți numai după ce le-au fost aduse la cunoștință aceste drepturi.

Recurentul minor a beneficiat de asistență juridică din oficiu, iar inculpatului major i s-a făcut cunoscut dreptul de a fi asistat de un avocat, potrivit dispozițiilor art. 171 C. proc. pen. La momentul constatării infracțiunii flagrante, asigurarea asistenței juridice nu era obligatorie, în cauză nefiind vorba de urmărirea și judecarea unor infracțiuni flagrante, dispozițiile art. 467 C. proc. pen., nefiind aplicabile. Cu privire la latura obiectivă a infracțiunii de dare de mită, Înalta Curte constată că la momentul efectuării promisiunii de bani către lucrătorii de poliție pentru ca aceștia să nu-și îndeplinească îndatoririle de serviciu, infracțiunea de dare de mită s-a consumat. Toate evenimentele ulterioare acestui moment nu au făcut decât să confirme existența promisiunii, adică a uneia din modalitățile de comitere a infracțiunii.

Prin urmare, toate susținerile recurenților inculpați cum că ar fi fost determinați la înmânarea sumei de bani de către lucrătorii de poliție, în vederea unei rezolvări amiabile a problemei generate de constatarea făcută de aceștia, nu numai că nu sunt reale, dar nu au niciun fel de importanță sub aspectul reținerii săvârșirii infracțiunii de dare de mită, întrucât fapta se consumase deja la momentul promisiunii. Promisiunea este un act unilateral al mituitorului care săvârșește infracțiunea prevăzută de art. 255 C. pen., independent de acceptarea acesteia. Lucrătorii de poliție, care și sesizaseră S.T.A.

Suceava cu privire la această faptă, nu au făcut altceva decât să primească sumele de bani ce le fuseseră promise, inculpații materializând, astfel, infracțiunea de dare de mită consumată în dimineața zilei de 5 septembrie 2006. În consecință, Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanțele au apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 68 C. proc. pen. Întrucât probele administrate au făcut dovada vinovăției inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, Înalta Curte constată că în mod just aceștia au fost condamnați, în cauză neexistând temeiuri de achitare a lor. Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.C. și Ș.B.Ș. împotriva deciziei penale nr. 17 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția minori și familie. Obligă recurenții inculpați la câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 300 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2009.