ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1712/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la Curtea de Apel București la data de 2 august 2007, reclamanta SC

S.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea

parțială a H.G. nr. 908 din 22 august 2002, respectiv Anexa 20, pct. 46-47 cu

privire la atestarea domeniului public al comunei Cotești, județul Vrancea a

imobilelor reprezentând dispensare veterinare și terenul aferent.

Reclamanta a arătat că la data de 1

septembrie 1999 a încheiat cu Ministerul Agriculturii și Alimentației,

contractul de concesiune nr. 707, având ca obiect concesionarea pe o perioadă

de 15 ani a unei clădiri în suprafață de 216 mp a terenului în suprafață de

1092 mp, precum și a activităților sanitar-veterinare de interes public

național. Contractul de concesiune a fost modificat prin acte adiționale la 3

noiembrie 2003 și 4 ianuarie 2006, în sensul că pentru activitatea

sanitar-veterinară, concedent a devenit A.N.S.V.S.A., care s-a subrogat în

drepturile și obligațiile A.D.S. care a rămas concedent pentru imobilele

construcții și terenuri.

Reclamanta a mai arătat că din anul 1999

și până în prezent a îndeplinit anual toate obligațiile izvorâte din contractul

de concesiune.

Prin H.G. nr. 661/2004 s-a modificat

Anexa 2 la H.G. nr. 446/1999 în sensul că, s-a aprobat trecerea bunurilor

imobile, clădiri și terenuri de incintă din domeniul public al statului, în

domeniul privat al statului.

Pentru achiziționarea dispensarului

veterinar (clădire și teren), reclamanta s-a adresat Agenției Domeniilor

Statului, care i-a cerut să depună dovada că dispensarul sanitar veterinar este

în domeniul privat al statului. Primăria Cotești a refuzat eliberarea

adeverinței motivând că dispensarul este în domeniul privat al comunei.

La data de 30 octombrie 2007 a formulat

cerere de intervenție în interesul pârâtului Guvernul Românie, M.I.R.A., iar la

data de 12 februarie 2008, A.D.S. a formulat cerere de intervenție în interesul

reclamantei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1282 din 22

aprilie 2008 a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtul

Guvernul României.

A admis acțiunea formulată de reclamanta SC

S.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenienții M.I.R.A.

și A.D.S.. A modificat în parte H.G. nr. 908/2002, Anexa 20, pozițiile 46-47,

în sensul excluderii C.S.V. Cotești din inventarul bunurilor care aparțin

domeniului public al comunei Cotești. A respins cererea de intervenție în interesul

pârâtului formulată de M.I.R.A.

Instanța a reținut că, prin H.G. nr. 661/2004

s-a modificat Anexa nr. 2 la H.G. nr. 446/1999 și s-a dispus trecerea unor

bunuri din domeniul public al statului, în domeniul privat al statului, în

scopul vânzării acestora, la poziția 1472 fiind înscrisă C.S.V. cu o suprafață

construită de 206 mp și teren aferent de 1092 mp Prin O.U.G. nr. 89/2004 s-a

aprobat vânzarea bunurilor imobile în care se desfășoară activitate de

asistență sanitar veterinară, în anexă fiind înscrisă și C.S.V. Cotești. Ca

atare, nelegal imobilele în litigiu au fost trecute în inventarul bunurilor

domeniului public al comunei Cotești, județul Vrancea.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs în termen pârâtul Guvernul României și intervenientul M.I.R.A., care au

invocat prevederile art. 304 pct. 9 și, respectiv, art. 304

1

C.

proc. civ., susținând, în esență, următoarele critici:

- în mod greșit a fost respinsă excepția

lipsei procedurii prealabile, memoriul reținut de instanță ca fiind plângere

prealabilă aparținând numitei G.M.E., ca persoană fizică, iar nu SC S.C. SRL;

- greșit a fost respinsă și excepția

tardivității acțiunii, actul administrativ atacat, H.G. nr. 908/2002, fiind

publicat în M.Of., Partea I nr. 663 din 5 septembrie 2002;

- pe fondul cauzei, acțiunea este

neîntemeiată, actul administrativ atacat, H.G. nr. 908/2002, având la bază un

alt act administrativ, Hotărârea Consiliului Local, prin care a fost aprobat

inventarul bunurilor aparținând domeniului public, care nu a fost atacată;

- acțiunea nu este întemeiată pe

existența unui drept prevăzut de lege, ci pe un drept care izvorăște din

contractul de concesiune încheiat cu persoana fizică autorizată, G.M.E., care

nu i-a fost vătămat, executarea contractului de concesiune nefiind afectată.

SC S.C. SRL a depus întâmpinare prin

care, în esență, a susținut că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică și a solicitat respingerea recursului.

Recursul este întemeiat pentru motivul de

ordine publică.

Astfel, sentința civilă nr. 1292/2008,

atacată cu recurs în cauza de față, a fost pronunțată de instanța de fond la

data de 22 aprilie 2008 de un complet de judecată format din doi judecători.

Or, potrivit art. I pct. 18 din Legea nr.

97/2008 pentru aprobarea O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea și completarea

unor acte normative în domeniul justiției, publicată în M.Of., Partea I nr. 294

din 15 aprilie 2008, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, a fost modificat în sensul că a fost eliminată ultima propoziție

care prevedea compunerea din doi judecători a completului de judecată.

În această situație au devenit aplicabile

dispozițiile generale referitoare la compunerea completelor de judecată, iar

potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea

judiciară, republicată, cauzele date, potrivit legii, în competența de primă

instanță a Curții de apel se judecă în complet format dintr-un singur

judecător.

Or, potrivit art. 304 pct. 1 C. proc.

civ., casarea unei hotărâri se poate cere în situația când instanța de judecată

nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, astfel că motivul de ordine

publică ridicat din oficiu este întemeiat, urmând ca ambele recursuri să fie

admise, sentința atacată să fie casată, iar cauza să fie trimisă pentru

rejudecare aceleiași Curți de apel.

Instanța de rejudecare urmează ca, având

în vedere dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ., să țină seama de

motivele de recurs invocate de cele două autorități recurente și să le

cerceteze ca apărări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Guvernul

României și de M.I.R.A. împotriva sentinței civile nr. 1292 din 22 aprilie 2008

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

marie 2009.