ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3498/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1) Cererea de chemare în judecată Prin încheierea din 17 noiembrie 2011, Judecătoria Adjud (învestită ca urmare a declinării soluționării cauzei prin sentința nr. 2836 din 3 mai 2011 a Judecătoriei Focșani), în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel Galați - secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al județului Vrancea, excepție invocată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului București. În motivarea excepției, reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 446/1999 s-a aprobat concesionarea unor activități sanitar – veterinare publice de interes național și a unor bunuri imobile proprietatea publică a statului, în Anexa 2 a Hotărârii figurând la poziția 11 a județului Vrancea terenul în suprafață de 740 mp.

și clădirea aparținând Circumscripției Sanitar Veterinare H., județul Vrancea, în suprafață de 240 mp, prin Protocolul nr. 800 din 12 februarie 2002 și 153348/2002 clădirea fiind predată recurentei – reclamante. S-a învederat că ulterior emiterii H.G. nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al județului Vrancea, în anexele căreia figura și clădirea C.S.V. H., a fost adoptată O.U.G. nr. 89/2004, prin care s-a aprobat vânzarea bunurilor imobile în care se desfășurau activități sanitar-veterinare, în anexă fiind cuprinsă această circumscripție, ca bun aparținând domeniului privat al statului, recurenta apreciind că este vorba despre o abrogare implicită a H.G. nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al județului Vrancea, în privința imobilului menționat anterior.

Prin H.G. nr. 661/2004 s-a aprobat modificarea anexei 2 la H.G. nr. 446/1999 și s-a aprobat trecerea unor bunuri din domeniul public în cel privat al statului, în scopul vânzării acestora. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 97 din 6 martie 2012, Curtea de Apel Galați - secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a H.G. nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al județului Vrancea invocată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâta Comuna H. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta invocând emiterea în timp a mai multor acte normative, a revendicat imobilul Circumscripției Sanitar Veterinare H., județul Vrancea, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că prin Protocolul de Predare Preluare din 12 februarie 2002 Dispensarul veterinar H. a fost preluat de Agenția Domeniilor Statului, însă la scurt timp prin H.G.

nr. 908 din 6 septembrie 2002 acesta a fost trecut în domeniul public al județului Vrancea. Toate celelalte acte ulterioare H.G. nr. 908/2002 invocate de reclamantă fac trimitere la H.G. nr. 446, care însă a fost adoptată la data de 3 iunie 1999 și care se referă la concesionarea activităților sanitare publice de interes național. Curtea de apel a reținut că în lista anexă a actului normativ sus menționat este cuprinsă Circumscripția Sanitar Veterinară H., însă în anul 2002 aceasta a fost trecută în proprietatea publică a județului Vrancea, astfel că în cauză nu este vorba de nelegalitatea unui act normativ, ci de o succesiune de acte normative care privesc același bun și care stabilesc proprietate acestuia.

II. Instanța de recurs 1. Criticile reclamantei Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Agenția Domeniilor Statului, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele motive: - instanța nu a motivat corespunzător soluția de respingere a excepției de nelegalitate, conform art. 261, pct. 5 C. proc. civ., procedându-se numai la o enumerare a textelor legale incidente, solicitându-se casarea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare; - prima instanță a aplicat greșit legea la soluționarea cauzei, deoarece din probele administrate rezultă cu claritate că imobilul reprezentat de clădire și teren aferent al Circumscripției Sanitar Veterinare H. județul Vrancea aparținea domeniului public al statului, aflat în patrimoniul recurentei, conform H.G.

nr. 446/1999. A mai învederat recurenta că prin O.U.G. nr. 89/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2005 s-a dispus vânzarea unor bunuri imobile în care se desfășoară asistență sanitar – veterinară, în anexa acestui act normativ fiind cuprins și imobilul în litigiu. S-a concluzionat că prin acte normative superioare și ulterioare H.G. nr. 908/2002 în anexa căruia figurează și Circumscripția Sanitar Veterinară H. ca aparținând domeniului public al localității, același imobil este atestat ca făcând parte din domeniul privat al statului, în administrarea Agenției Domeniilor Statului, astfel că se poate concluziona că H.G. nr. 908/2002 a fost abrogat implicit, conform art. 65 din Legea nr. 24/2000.

S-a solicitat admiterea recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare, sau modificarea sentinței, în sensul admiterii excepției de nelegalitate, în drept invocându-se dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma dispozițiilor legale incidente, ținând cont de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Prima critică invocată de recurentă, privind insuficienta motivare a soluției respingerii excepției de nelegalitate a H.G. nr. 908/2002, de către Curtea de Apel Galați este nefondată, întrucât sentința atacată cuprinde toate argumentele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorului asupra dezlegării cauzei, respectându-se cerințele art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. Prin celălalt motiv de recurs nu se invocă nici un motiv concret de nelegalitate a H.G. nr. 908/2002, de natură să conducă la admiterea excepției invocată de recurenta – reclamantă, în sensul discordanței dintre dispozițiile acestui act administrativ, față de altul, cu forță juridică superioară. Contradicția invocată, în raport cu un act administrativ ulterior nu justifică admiterea excepției de nelegalitate, care se analizează numai prin raportare la un act administrativ în vigoare la data emiterii celui pretins nelegal. Succesiunea în timp a unor acte administrative cu dispoziții aparent contradictorii, nu poate fi cenzurată pe calea excepției de nelegalitate, atunci când actul pretins nelegal este ulterior celui la care se raportează această împrejurare de conflict a reglementărilor care ar putea fi soluționată numai în cadrul unui litigiu de fond.

Constatând, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., ca sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Domeniului Statului București împotriva sentinței nr. 97 din 6 martie 2012 a Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal, nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2012.