ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3498/2012

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

1) Cererea de chemare

în judecată

Prin încheierea din

17 noiembrie 2011, Judecătoria Adjud (învestită ca urmare a declinării

soluționării cauzei prin sentința nr. 2836 din 3 mai 2011 a Judecătoriei Focșani), în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a sesizat Curtea de Apel

Galați - secția contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de

nelegalitate a H.G. nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al

județului Vrancea, excepție invocată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului

București.

În

motivarea excepției, reclamanta a arătat că prin H.G. nr. 446/1999 s-a aprobat

concesionarea unor activități sanitar – veterinare publice de interes național

și a unor bunuri imobile proprietatea publică a statului, în Anexa 2 a Hotărârii figurând la poziția 11 a județului Vrancea terenul în suprafață de 740 mp. și clădirea

aparținând Circumscripției Sanitar Veterinare H., județul Vrancea, în suprafață

de 240 mp, prin Protocolul nr. 800 din 12 februarie 2002 și 153348/2002

clădirea fiind predată recurentei – reclamante.

S-a

învederat că ulterior emiterii H.G. nr. 908/2002 privind atestarea domeniului

public al județului Vrancea, în anexele căreia figura și clădirea C.S.V. H., a

fost adoptată O.U.G. nr. 89/2004, prin care s-a aprobat vânzarea bunurilor

imobile în care se desfășurau activități sanitar-veterinare, în anexă fiind cuprinsă

această circumscripție, ca bun aparținând domeniului privat al statului, recurenta

apreciind că este vorba despre o abrogare implicită a H.G. nr. 908/2002 privind

atestarea domeniului public al județului Vrancea, în privința imobilului

menționat anterior.

Prin

H.G. nr. 661/2004 s-a aprobat modificarea anexei 2 la H.G. nr. 446/1999 și s-a aprobat trecerea unor bunuri din domeniul public în cel privat al

statului, în scopul vânzării acestora.

2.

Soluția instanței de fond

Prin

sentința nr. 97 din 6 martie 2012, Curtea de Apel Galați - secția contencios

administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 908/2002 privind atestarea domeniului public al județului Vrancea invocată

de reclamanta Agenția Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâta Comuna H.

Pentru

a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, că reclamanta

invocând emiterea în timp a mai multor acte normative, a revendicat imobilul

Circumscripției Sanitar Veterinare H., județul Vrancea, iar din înscrisurile depuse

la dosar rezultă că prin Protocolul de Predare Preluare din 12 februarie 2002

Dispensarul veterinar H. a fost preluat de Agenția Domeniilor Statului, însă la

scurt timp prin H.G. nr. 908 din 6 septembrie 2002 acesta a fost trecut în

domeniul public al județului Vrancea. Toate celelalte acte ulterioare H.G. nr. 908/2002

invocate de reclamantă fac trimitere la H.G. nr. 446, care însă a fost adoptată

la data de 3 iunie 1999 și care se referă la concesionarea activităților

sanitare publice de interes național.

Curtea

de apel a reținut că în lista anexă a actului normativ sus menționat este

cuprinsă Circumscripția Sanitar Veterinară H., însă în anul 2002 aceasta a fost

trecută în proprietatea publică a județului Vrancea, astfel că în cauză nu este

vorba de nelegalitatea unui act normativ, ci de o succesiune de acte normative

care privesc același bun și care stabilesc proprietate acestuia.

II. Instanța de

recurs

reclamantei

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta Agenția Domeniilor Statului, care a criticat-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență următoarele motive:

- instanța nu a motivat

corespunzător soluția de respingere a excepției de nelegalitate, conform art. 261,

pct. 5 C. proc. civ., procedându-se numai la o enumerare a textelor legale

incidente, solicitându-se casarea, cu trimiterea cauzei spre rejudecare;

- prima instanță a aplicat

greșit legea la soluționarea cauzei, deoarece din probele administrate rezultă

cu claritate că imobilul reprezentat de clădire și teren aferent al Circumscripției

Sanitar Veterinare H. județul Vrancea aparținea domeniului public al statului,

aflat în patrimoniul recurentei, conform H.G. nr. 446/1999.

A mai învederat

recurenta că prin O.U.G. nr. 89/2004 aprobată cu modificări prin Legea nr. 111/2005

s-a dispus vânzarea unor bunuri imobile în care se desfășoară asistență sanitar

– veterinară, în anexa acestui act normativ fiind cuprins și imobilul în

litigiu.

S-a concluzionat că

prin acte normative superioare și ulterioare H.G. nr. 908/2002 în anexa căruia

figurează și Circumscripția Sanitar Veterinară H. ca aparținând domeniului

public al localității, același imobil este atestat ca făcând parte din domeniul

privat al statului, în administrarea Agenției Domeniilor Statului, astfel că se

poate concluziona că H.G. nr. 908/2002 a fost abrogat implicit, conform art. 65

din Legea nr. 24/2000.

S-a solicitat admiterea

recursului și casarea cu trimitere spre rejudecare, sau modificarea sentinței,

în sensul admiterii excepției de nelegalitate, în drept invocându-se

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând

sentința criticată prin prisma dispozițiilor legale incidente, ținând cont de prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., motivele de recurs invocate, de actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și

temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Prima critică

invocată de recurentă, privind insuficienta motivare a soluției respingerii

excepției de nelegalitate a H.G. nr. 908/2002, de către Curtea de Apel Galați este

nefondată, întrucât sentința atacată cuprinde toate  argumentele de fapt și de

drept care au format convingerea judecătorului asupra dezlegării cauzei,

respectându-se cerințele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Prin celălalt motiv de

recurs nu se invocă nici un motiv concret de nelegalitate a H.G. nr. 908/2002,

de natură să conducă la admiterea excepției invocată de recurenta – reclamantă,

în sensul discordanței dintre dispozițiile acestui act administrativ, față de

altul, cu forță juridică superioară.

Contradicția

invocată, în raport cu un act administrativ ulterior nu justifică admiterea excepției

de nelegalitate, care se analizează numai prin raportare la un act administrativ

în vigoare la data emiterii celui pretins nelegal.

Succesiunea în timp a

unor acte administrative cu dispoziții aparent contradictorii, nu poate fi

cenzurată pe calea excepției de nelegalitate, atunci când actul pretins nelegal

este ulterior celui la care se raportează această împrejurare de conflict a

reglementărilor care ar putea fi soluționată numai în cadrul unui litigiu de

fond.

Constatând, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., ca sentința atacată nu este

afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei ca nefondat, în

temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Agenția Domeniului Statului București împotriva sentinței nr.

97 din 6 martie 2012 a Curții de Apel Galați – secția de contencios

administrativ și fiscal, nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2012.