ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4700/2014

Decizia nr. 4700/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, în Dosarul nr. x/280/2012, având ca obiect principal o acțiune în revendicare, formulată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâta Comuna A. - prin Primar, reclamanta Agenția Domeniilor Statului a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 447/2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 609/16.08.2002, privind atestarea domeniului public al județului Argeș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Argeș, în ceea ce privește Circumscripția Sanitar-Veterinară A.

În susținerea excepției, reclamanta a arătat că anexele hotărârii includ în mod eronat în domeniul public al comunei A. clădirea și terenul aferent Circumscripției Sanitar-Veterinare A., jud. Argeș, care aparțin, în realitate, domeniului privat al statului.

Prin acte normative superioare și ulterioare H.G. nr. 447/2002, Circumscripția Sanitar-Veterinară A. este cuprinsă în domeniul privat al statului și administrarea A.D.S.

Prin încheierea din data de 06 februarie 2013 Judecătoria Câmpulung a sesizat Curtea de Apel București cu excepția de nelegalitate privind H.G. nr. 447/2002, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 1784 din 3 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta Agenția Domeniilor Statului, ca nefondată.

În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că actul administrativ vizat de excepția de nelegalitate este anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Or, jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că excepțiile de nelegalitate care vizează acte administrative cu caracter individual, așa cum este, în speță, H.G. nr. 447/2002, publicată în M. Of., Partea I, nr. 609/16.08.2002, privind atestarea domeniului public al județului Argeș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Argeș, emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, sunt nefondate.

Sunt supuse controlului de legalitate pe calea excepției de nelegalitate potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 554/2004, doar actele administrative emise sau adoptate după intrarea în vigoare a acestei legi.

Având în vedere dispozițiile art. 12 din Constituția României, potrivit cărora justiția este egală și unică, se impune realizarea unei jurisprudențe unitare, în concordanță cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva sentinței civile nr. 1784 din 03 iunie 2013, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Agenția Domeniilor Statului, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a H.G. nr. 447/2002.

În motivarea cererii, recurenta a arătat, în esență, că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, terenul aferent și clădirea Circumscripției Sanitar-Veterinare A. aparținea domeniului public al statului, iar prin H.G. nr. 661/2004 acestea au trecut în domeniul privat al statului și administrația recurentei.

O.U.G. nr. 89/2004 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 111 din 03 mai 2005, prin care s-a aprobat vânzarea bunurilor imobile în care se desfășoară activități de asistență sanitar-veterinară, cuprinde, în anexă, Circumscripția Sanitar-Veterinară A., ca bun aparținând domeniului privat al statului.

Astfel, H.G. nr. 447/2002 a fost abrogat implicit, potrivit dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 24/2000.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A argumentat că recurenta își întemeiază calea de atac exclusiv pe considerente de fond, reiterând considerațiile inițiale din cererea incidentală și ignorând soluția dispusă.

A arătat că își menține în integralitate argumentele expuse în întâmpinarea comunicată Curții de Apel București.

Examinând cauza atât prin prisma susținerilor părților, cât și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

Obiectul excepției de nelegalitate invocată de recurenta Agenția Domeniilor Statului îl constituie H.G. nr. 447/2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 609/16.08.2002, privind atestarea domeniului public al județului Argeș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Argeș, act administrativ individual, așa cum a reținut și instanța de fond.

Data emiterii acestei hotărâri de Guvern, 16 mai 2002, este anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Este adevărat că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 (text de lege ce constituie temeiul de drept al excepției invocate): „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”, iar potrivit art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, „Excepția de nelegalitate poate fi invocată și pentru actele administrative unilaterale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, în forma sa inițială, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ”.

Înalta Curte a reținut, însă, în mod constant, raportându-se la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la practica Curții Europene a Drepturilor Omului (blocul de convenționalitate), precum și la reglementările comunitare și jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, că dispozițiile din Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, care permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepției de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, contravin unor principii fundamentale convenționale și comunitare a căror respectare asigură exercițiul real al drepturilor fundamentale ale omului, și a înlăturat de la aplicare aceste dispoziții.

Soluția instanței de fond, care și-a însușit abordarea jurisprudențială a instanței superioare, este, astfel, întemeiată, nemaifiind posibilă, în acest context, examinarea cauzei din perspectiva argumentelor de nelegalitate invocate de reclamanta-recurentă.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Agenția Domeniilor Statului împotriva sentinței civile nr. 1784 din 03 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2014.