ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1239/2009

Examinând recursul de față, constată:

La data de 3 martie 2008, D.N.A. – Serviciul Teritorial Pitești a fost sesizat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin declinare de competență, cu plângerea formulată de B.C., împotriva avocatului A.E. din Baroul Vâlcea, petiționarul, solicitând să se efectueze cercetări penale pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită prevăzută de art. 254 C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

Prin Ordonanța nr. 23/P/2008 din 14 august 2008 procurorul a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de A.E. pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. și disjungerea cauzei cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 254 C. pen. a avut în vedere că avocatul nu este funcționar public sau funcționar în sensul art. 147 C. pen., astfel încât nu poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită.

Cauza disjunsă a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești sub nr. 355/P/2008.

Prin rezoluția cu același număr din 28 august 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus, în baza art. 228 alin. (4) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de A.E., avocat în Baroul Vâlcea, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen.

Procurorul a reținut că semnarea de către făptuitoare a declarației de recurs, împotriva sentinței civile nr. 3213 din 4 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în numele părților S.I. și S.V. și depunerea ei la instanța competentă nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, întrucât faptele prezentate au avut la bază acordul de voință al celor cărora legea le acordă acest drept, lucru confirmat de cei în cauză.

Prin rezoluția nr. 797/II/2/2008 din 13 octombrie 2008, procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a respins plângerea formulată de petiționarul B.C. împotriva rezoluției din 28 august 2008.

Petiționarul a formulat plângere conform art. 278

1

C. proc. pen., sesizând Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Prin sentința penală nr. 693 din 28 noiembrie 2008 instanța sus-menționată a declinat competența la Curtea de Apel Pitești.

Prin sentința penală nr. 6/F din 29 ianuarie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins plângerea, ca nefondată și a menținut rezoluția atacată.

Instanța a reținut că rezoluția este legală și temeinică, întrucât infracțiunea prev. de art. 290 C. pen. se comite cu intenție directă atât în ceea ce privește acțiunea de falsificare, cât și cea de folosirea înscrisului fals sau de încredințare a acestuia altei persoane pentru a-l întrebuința iar, în speță, așa cum precizează S.I., avocatul A.E. a avut consimțământul său de a redacta și semna declarația de recurs și de a o depune, motivat de faptul că el și mama sa, fiind bolnavi nu s-au putut deplasa.

Așa fiind, întrucât înscrisul în discuție reprezintă voința lui S.I. și S.V. de a ataca sentința civilă cu recurs, s-a concluzionat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 290 C. pen., lipsind latura subiectivă.

Petiționarul a declarat recurs, susținând că greșit i-a fost respinsă plângerea, întrucât în cauză s-a dovedit că avocatul a tehnoredactat cererea de recurs și a semnat în fals cu numele recurenților, după care a depus cererea la instanță, deși nu era avocat angajat, iar împrejurarea că a fost avocatul acelorași părți în alte procese este lipsită de relevanță.

Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate, dar și sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

În mod corect s-a reținut că fapta intimatei nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 290 C. pen., atâta timp cât s-a dovedit că, deși semnăturile aplicate pe cererea de recurs au fost imitate, ele exprimă voința lui S.I. și S.V., ca titulari ai dreptului de recurs, de a uza de această cale de atac, astfel încât nu există practic o „ contrafacere”, în sensul de a se imita sau reproduce fraudulos scrierea unui act pentru a face să se creadă că aceasta este cea originală și exprimă voința autorului actului.

Reținând că nu sunt nici motive de casare care să poată fi luată în considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.C. împotriva sentinței penale nr. 6/F din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2009.