ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3941/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 31 martie 2008, reclamantul C.C. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T. să fie recunoscute dreptul la egalitatea de șanse și de tratament, a dreptului la informare, a dreptului la egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări, a dreptului la petiționare și la primirea unui răspuns motivat, a dreptului de acces liber la justiție, a dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, să fie anulate Ordinele nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005 emise de pârât și să fie obligat pârâtul să explice semnificația termenului „cotare I.S.I.”, să asigure accesul liber la documentele care precizează cotațiile I.S.I.

și bazele de date internaționale agreate în anumite domenii, să asigure o nouă evaluare a criteriilor de promovare și să plătească daune morale și materiale în sumă de 100.000 lei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin cele două ordine emise de pârât pentru aprobarea sistemului de evaluare privind conferirea titlurilor de conferențiar și de profesor universitar s-au introdus criterii noi de evaluare, criterii care generează discriminări între cadrele universitare care au promovat în aceste funcții în baza vechilor criterii și care, nu îndeplinesc noile criterii și acele cadre didactice pentru promovarea cărora se impun noile criterii.

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat pentru cererea de anulare a Ordinelor nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005 emise de pârât și prin sentința nr. 217/CA din 8 decembrie 2008 a admis excepția invocată, respingând acțiunea formulată de reclamantul C.C. pentru anularea celor două ordine. Prin aceeași sentință, au fost respinse ca nefondate celelalte cereri, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, deoarece răspunsul negativ la memoriile repetate cu același obiect adresate ministerului pârât nu are semnificația unei încălcări a dreptului de petiționare. Autoritatea de lucru judecat a fost constatată în raport de sentința civilă nr. 52/CA din 17 martie 2008 a Curții de Apel Iași, irevocabilă prin Decizia nr. 1972 din 16 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul C.C.

pentru anularea Ordinelor nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005 emise de pârâtul M.E.C.T. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul și a solicitat casarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În primul motiv de recurs a fost criticată soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat, cu motivarea că instanța de fond a constatat greșit existența identității de obiect, părți și cauză între prezentul litigiu și cel soluționat în Dosarul nr. 1313/2006, dat fiind că prima acțiune s-a formulat numai pentru anularea Ordinelor nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul a susținut că în mod greșit au fost respinse celelalte cereri ale acțiunii sale, deși acestea îndeplineau cerințele prevăzute de art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, fiind dovedit refuzul autorității intimate de a soluționa memoriile adresate și de a comunica documentele solicitate cu privire la sistemul de evaluare pentru conferirea titlului de conferențiar sau de profesor universitar. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente : Excepția autorității de lucru judecat a fost întemeiat admisă de instanța de fond, care a constatat identitatea de părți, obiect și cauză între prezentul litigiu și cel soluționat irevocabil prin sentința nr. 52/CA din 17 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1313/45/2006.

Recurentul a susținut neîntemeiat că între cele două pricini nu este identitate de obiect și cauză, deși ambele cereri de chemare în judecată au fost formulate în baza Legii nr. 554/2004 pentru anularea Ordinelor nr. 5098/2005 și nr. 5099/2005 emise de M.E.C.T. și recunoașterea dreptului de informare, a dreptului la egalitatea de șanse și de tratament. Celelalte cereri din acțiunea formulată în prezenta cauză au fost respinse ca nefondate, astfel că în privința acestora nu a fost admisă excepția de procedură privind existența autorității de lucru judecat, cum fără temei s-a susținut prin cel de-al doilea motiv de recurs.

Soluția de respingere a acestor cereri pentru neîndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 este legală și temeinică, întrucât petițiile recurentului – reclamant au fost soluționate de ministerul intimat și prin răspunsurile comunicate nu i-a fost vătămat un drept recunoscut de lege sau un interes legitim și nici nu i s-a cauzat un prejudiciu moral sau material, care să justifice acordarea daunelor solicitate. În consecință, pentru considerentele expuse și constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva sentinței civile nr. 217/CA din 8 decembrie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2009.