ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1713/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul

Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, care prin sentința

civilă nr. 411/ CA din 29 aprilie 2008 a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, reclamantul S.A.D. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul G.R. – S.S.P.R. din decembrie 1989, obligarea

acestuia la emiterea certificatului de revoluționar.

Reclamantul a arătat că a

fost arestat în perioada 17 – 20 decembrie 1989, situație în care se justifică

acordarea statutului de revoluționar, menționând că a îndeplinit procedura

prevăzută de Legea nr. 554/2004, că s-a înscris la A.A. și a achitat cotizația

solicitată.

Curtea de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 149 din 3 iunie

2008 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S.A.D. în

contradictoriu cu pârâtul G.R. – S.S.P.R. din decembrie 1989.

Pentru a pronunța această

sentință s-a reținut că dovada calității de revoluționar poate fi făcută doar

cu certificatul de revoluționar obținut în baza prevederilor Legii nr. 42/1990

cu modificările și completările ulterioare, document pe care reclamantul nu îl

deține și nici nu a făcut dovada că ar fi depus la C.C.S.E.R., documentația

necesară obținerii certificatului de revoluționar (art. 10 alin. (4) din H.G. nr.

1412/2004, modificată și completată de H.G. nr. 1707/2006) astfel că

reclamantul nu are calitatea de revoluționar, în sensul prevederilor Legii nr. 341/2004

cu modificările și completările ulterioare.

Împrejurarea că reclamantul

este membru al A.A. nu justifică obținerea certificatului de revoluționar, care

putea fi obținut conform Legii nr. 42/1990 iar ulterior conform Legii nr. 341/2004

putea fi preschimbat.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs în termen, reclamantul S.A.D., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Prin motivele de recurs,

recurentul-reclamant susține, în esență, faptul că a dobândit calitatea de

revoluționar prin participarea la evenimentele de stradă din perioada 15 – 17

decembrie 1989 și arestarea sa în perioada 17 – 20 decembrie 1989.

Deși susține că termenul stabilit de

lege pentru depunerea documentelor care să ateste calitatea sa de revoluționar

nu este un termen de decădere, solicită repunerea în termenul legal pentru

declanșarea procedurii de eliberare a certificatului de revoluționar, arătând

că s-a înscris în A.A. și a înaintat președintelui acesteia documentele în

vederea întocmirii dosarului și depunerea la comisia abilitată cu eliberarea

acestor certificate, însă a fost indus în eroare de acesta, care nu a

îndeplinit formalitățile necesare în acest scop. Această cerere este nefondată,

nefiind îndeplinite cerințele art. 103 C. proc. civ.

Analizând cauza, prin prisma

motivelor de recurs, în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

ale legislației incidente cauzei, Înalta Curte apreciază recursul declarat de

recurentul-reclamant ca fiind nefondat, pentru considerentele de vor fi expuse.

Reclamantul recunoaște că nu

deține un certificat doveditor al calității de revoluționar obținut în baza

Legii nr. 42/1990 cu modificările și completările ulterioare.

Această calitate se putea

dobândi numai după urmarea procedurii stabilite prin Regulamentul de organizare

și funcționare a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției

din Decembrie 1989, fiind instituit și un termen în art. 2 din Legea nr. 42/1990

pentru depunerea dosarelor în vederea dobândirii acestei calități, termen pe

care recurentul-reclamant nu l-a respectat, fapt dealtfel recunoscut de acesta

în motivele de recurs.

Nu poate fi reținută

susținerea recurentului-reclamant că termenul pentru depunerea documentelor nu

este un termen de decădere întrucât, în lipsa unor derogări expres prevăzute de

lege, toate termenele legale imperative, cum este și cel stipulat în art. 2

menționat, sunt prezumate a fi stabilite sub sancțiunea decăderii, concluzie ce

se desprinde din art. 103 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, în prezent Comisia

instituită de Legea nr. 42/1990 și-a încetat activitatea iar acest act normativ

a fost abrogat prin Legea nr. 341/2004, care nu conține reglementări care să

permită acordarea de noi certificate de revoluționari.

De asemenea, recurentul-reclamant

nu se încadrează nici în situațiile prevăzute la art. 10 alin. (3)

1

,

3

2

sau alin. (4) din H.G. nr. 1707/2006 pentru modificarea și

completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 aprobate

prin H.G. nr. 1412/2004.

Prin urmare, în mod corect

prima instanță a apreciat că recurentul - reclamant nu poate beneficia de

prevederile Legii nr. 341/2004 întrucât intimata, potrivit art. 3 alin. (2) din

legea menționată, art. 7 și 10 alin. (2) din H.G. nr. 1412/2004, cu

modificările și completările ulterioare prin H.G. nr. 1707/2006, nu este

abilitată de a elibera noi certificate doveditoare a calității de revoluționar,

ci doar de a preschimba certificatele ce au fost eliberate conform Legii nr. 42/1990.

În raport de cele

menționate, de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și

completările ulterioare, coroborate cu art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.A.D. împotriva sentinței civile nr. 149 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 martie 2009.