ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4205/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de

Apel Brașov, la 30 mai 2008, Ministerul Justiției a formulat recurs împotriva

sentinței nr. 51/F din 31 martie 2008 a Curții de Apel Brașov, solicitând

modificarea sentinței recurate și în fond, respingerea acțiunii ca

neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a susținut că

în mod greșit instanța de fond a apreciat că numitul D.C. a fost persecutat de

fosta securitate cu concursul organelor de conducere ale întreprinderilor la

care acesta a fost angajat în perioada anilor 1971-1983, întrucât contractul

său de muncă s-a desfăcut din motive disciplinare iar nu din motive politice.

Mai mult, s-a precizat că existența

dosarelor informative nu echivalează cu persecutarea persoanelor pentru care se

întocmea acest gen de dosar și de aceea nici legiuitorul nu menționează

existența dosarelor informative ca o măsură de persecuție a persoanelor în

cauză.

S-a mai precizat de recurentă că,

prevederile O.U.G. nr. 214/1999 sunt de strictă interpretare și acordarea

calității de luptător în rezistența anticomunistă se face în primul rând pe

baza dovezilor scrise.

Ori, înscrisurile cauzei, a menționat

recurentul, atestă că nu au fost identificate documente care să demonstreze că

dl. D.C. a fost privat de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea

de cercetări, iar desfacerea contractului de muncă s-a făcut din motive

disciplinare, potrivit mențiunilor din cartea sa de muncă.

S-a mai subliniat de recurent că

declarația singurului martor audiat (probă nouă în cauză) nu este suficientă

pentru a conduce la concluzia că reclamantul a fost persecutat.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 51/F din 31 martie 2008,

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamantul D.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Justiției, Comisia pentru           Constatarea Calității de Luptător în

Rezistența Anticomunistă.

S-a anulat decizia Comisiei pentru

constatarea calității de luptător în Rezistența Anticomunistă din 8 noiembrie 2007

dată în dosarul nr. 586/2006.

S-a obligat Ministerul Justiției, Comisia

pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă să emită o

nouă decizie prin care să îi recunoască reclamantului D.C. calitatea de

luptător în rezistența anticomunistă, potrivit art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 214/1999

modificată, pentru perioada 17 noiembrie 1971-14 noiembrie 1983.

Instanța a reținut că petentul a fost

supravegheat informativ de organele de securitate și de aceea a fost concediat

și apoi reîncadrat pe funcții inferioare la întreprinderi din Brașov, deși

reclamantul era o persoană bine pregătită profesional. A considerat instanța de

judecată că reclamantul a fost supus unor măsuri administrative abuzive.

În raport de motivele de recurs

formulate, de actele cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat de

Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 51/F din 31 martie 2008 al

Curții de Apel Brașov este întemeiat și va fi admis, hotărârea atacată fiind

nelegală și netemeinică.

Art. 2 din O.U.G. nr. 214/1999 privind

acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, așa cum a fost

modificată și completată prin Legea nr. 173/2006 arată următoarele:

„Constituie infracțiuni săvârșite din

motive politice infracțiunile care au avut drept scop:

a) exprimarea protestului împotriva

dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de

putere din partea celor care au deținut partea politică;

b) susținerea sau aplicarea principiilor

democrației și pluralismului politic;

c) propaganda pentru răsturnarea ordinii

sociale de până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de

aceasta;

c

1

) acțiunea de împotrivire cu

arma și răsturnarea prin forță a regimului comunist;

d) respectarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor

civile, politice, economice, sociale și culturale;

e) înlăturarea măsurilor discriminatorii

pe motive de naționalitate sau origine etnică, de limbă ori religie, de

apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială”.

La art. 3 din ordonanță se prevede de

asemenea, în mod expres că „prin măsuri administrative abuzive se înțelege

orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe

ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1)

în baza cărora s-a dispus:

- a) privarea de libertate în locuri de

deținere sau pentru efectuarea de cercetări;

-

b)

internarea în spitale de psihiatrie;

-

c)

stabilirea de domiciliu obligatoriu;

-

d)

strămutarea într-o altă localitate;

- e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive

politice;

-

f)

exmatricularea din școli, licee și facultăți;

- g) încetarea contractului de muncă

sau retrogradarea dispuse din motive politice și dovedite cu acte scrise,

administrative sau judecătorești, de la acea dată.

Din probele cauzei nu rezultă

desfacerea contractului de muncă, în condițiile lit. g) din art. 3 din O.U.G.

nr. 214/1999. Desfacerea contractului său de muncă s-a făcut din motive

disciplinare, potrivit mențiunilor din cartea de muncă.

Mai mult, petentul a avut numai

dosarul de supraveghere informativă și sub acest aspect s-a și propus la 14

noiembrie 1977 scoaterea sa de sub supraveghere.

În condițiile în care „persecuția”,

în sensul O.U.G. nr. 214/1999 nu este dovedită cu acte, susținerea martorului C.I.

că reclamantul D.C. i-a „povestit” că ar fi fost persecutat de securitate este

nerelevantă cauzei în sensul admiterii cererii reclamantului.

Cât privește susținerea

reclamantului, în memoriul adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție în

sensul că ar trebui să i se dea și „calitatea de unificator al Europei, aceasta

fiind ideea sa din 1984”, nu este relevantă cauzei sub aspectul sesizării

instanței, a sentinței atacate cu recurs de Ministerul Justiției și a motivelor

de recurs formulate în cauză.

Cum nu s-a dovedit persecuția

petentului D.C. (potrivit noțiunii expres prevăzute în lege și cu probe scrise)

urmează a se admite recursul declarat și a se modifica sentința atacată cu

respingerea acțiunii formulate pentru anularea deciziei de respingere a cererii

de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, din data de 8

noiembrie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Justiției, Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența

Anticomunistă împotriva sentinței civile nr. 51 din 31 martie 2008 a Curții de

Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și în fond

respinge acțiunea formulată de reclamantul D.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19

noiembrie 2008.