ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4205/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, la 30 mai 2008, Ministerul Justiției a formulat recurs împotriva sentinței nr. 51/F din 31 martie 2008 a Curții de Apel Brașov, solicitând modificarea sentinței recurate și în fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că numitul D.C. a fost persecutat de fosta securitate cu concursul organelor de conducere ale întreprinderilor la care acesta a fost angajat în perioada anilor 1971-1983, întrucât contractul său de muncă s-a desfăcut din motive disciplinare iar nu din motive politice.

Mai mult, s-a precizat că existența dosarelor informative nu echivalează cu persecutarea persoanelor pentru care se întocmea acest gen de dosar și de aceea nici legiuitorul nu menționează existența dosarelor informative ca o măsură de persecuție a persoanelor în cauză. S-a mai precizat de recurentă că, prevederile O.U.G. nr. 214/1999 sunt de strictă interpretare și acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă se face în primul rând pe baza dovezilor scrise. Ori, înscrisurile cauzei, a menționat recurentul, atestă că nu au fost identificate documente care să demonstreze că dl. D.C. a fost privat de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări, iar desfacerea contractului de muncă s-a făcut din motive disciplinare, potrivit mențiunilor din cartea sa de muncă.

S-a mai subliniat de recurent că declarația singurului martor audiat (probă nouă în cauză) nu este suficientă pentru a conduce la concluzia că reclamantul a fost persecutat. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 51/F din 31 martie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă. S-a anulat decizia Comisiei pentru constatarea calității de luptător în Rezistența Anticomunistă din 8 noiembrie 2007 dată în dosarul nr. 586/2006. S-a obligat Ministerul Justiției, Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă să emită o nouă decizie prin care să îi recunoască reclamantului D.C.

calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, potrivit art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 214/1999 modificată, pentru perioada 17 noiembrie 1971-14 noiembrie 1983. Instanța a reținut că petentul a fost supravegheat informativ de organele de securitate și de aceea a fost concediat și apoi reîncadrat pe funcții inferioare la întreprinderi din Brașov, deși reclamantul era o persoană bine pregătită profesional. A considerat instanța de judecată că reclamantul a fost supus unor măsuri administrative abuzive. În raport de motivele de recurs formulate, de actele cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 51/F din 31 martie 2008 al Curții de Apel Brașov este întemeiat și va fi admis, hotărârea atacată fiind nelegală și netemeinică.

Art. 2 din O.U.G.

nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 173/2006 arată următoarele: „Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop: a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut partea politică; b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și pluralismului politic; c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale de până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta; c 1 ) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnarea prin forță a regimului comunist; d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau origine etnică, de limbă ori religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială”.

La art. 3 din ordonanță se prevede de asemenea, în mod expres că „prin măsuri administrative abuzive se înțelege orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități ori de alte organe ca urmare a săvârșirii unei fapte în scopurile menționate la art. 2 alin. (1) în baza cărora s-a dispus: - a) privarea de libertate în locuri de deținere sau pentru efectuarea de cercetări; - b) internarea în spitale de psihiatrie; - c) stabilirea de domiciliu obligatoriu; - d) strămutarea într-o altă localitate; - e) deportarea în străinătate, după 23 august 1944, pentru motive politice; - f) exmatricularea din școli, licee și facultăți; - g) încetarea contractului de muncă sau retrogradarea dispuse din motive politice și dovedite cu acte scrise, administrative sau judecătorești, de la acea dată.

Din probele cauzei nu rezultă desfacerea contractului de muncă, în condițiile lit. g) din art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999. Desfacerea contractului său de muncă s-a făcut din motive disciplinare, potrivit mențiunilor din cartea de muncă. Mai mult, petentul a avut numai dosarul de supraveghere informativă și sub acest aspect s-a și propus la 14 noiembrie 1977 scoaterea sa de sub supraveghere. În condițiile în care „persecuția”, în sensul O.U.G. nr. 214/1999 nu este dovedită cu acte, susținerea martorului C.I. că reclamantul D.C. i-a „povestit” că ar fi fost persecutat de securitate este nerelevantă cauzei în sensul admiterii cererii reclamantului.

Cât privește susținerea reclamantului, în memoriul adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul că ar trebui să i se dea și „calitatea de unificator al Europei, aceasta fiind ideea sa din 1984”, nu este relevantă cauzei sub aspectul sesizării instanței, a sentinței atacate cu recurs de Ministerul Justiției și a motivelor de recurs formulate în cauză. Cum nu s-a dovedit persecuția petentului D.C. (potrivit noțiunii expres prevăzute în lege și cu probe scrise) urmează a se admite recursul declarat și a se modifica sentința atacată cu respingerea acțiunii formulate pentru anularea deciziei de respingere a cererii de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, din data de 8 noiembrie 2007.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției, Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă împotriva sentinței civile nr. 51 din 31 martie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de reclamantul D.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.